Ziarul de Duminică

Margareta Pâslaru: Eu şi timpul (I)

Eu şi timpul (I)/ de Margareta Pâslaru

Autor: Margareta Pâslaru

20.04.2012, 00:07 615

Uneori, când priveşti către scenă şi observi luminile reflectoarelor, iar artiştii, scoşi ca din cutie, îşi interpretează rolurile, ai impresia că trăiesc într-o lume ideală, că nimic nu le tulbură existenţele. Însă, realitatea care transpare de dincolo de cortină se dovedeşte a fi cu totul altfel, plină de tulburări, de suferinţe, de tragedii…

Aşa se conturează şi viaţa Margaretei Pâslaru, marcată de o copilărie chinuită, dar plină de talent şi simţire. Un copil frumos şi delicat cu o voce gravă, tulburătoare, ce ştie să cucerească inimile persoanelor cele mai dificile, umplându-i de uimire pe toţi cei din jurul ei şi luând cu asalt, pe rând, redute de ascultători din ţară şi de peste hotare, fascinaţi de talentul şi de personalitatea acestei adevărate doamne a cântecului românesc.

Cu sufletul răvăşit de dramele familiale nesfârşite, Margareta Pâslaru găseşte resursele de a se ridica deasupra tuturor prin talentul, perseverenţa şi seriozitatea ei, dar şi prin munca susţinută.

Dintr-o familie de artişti, ea moşteneşte, la rândul ei, înclinaţiile spre artă, ştiind să picteze, să danseze, să creeze costume, să cânte şi să interpreteze magistrale roluri, având adesea alături artişti remarcabili ce au rămas în inimile oamenilor. Este vorba de nume mari, precum Toma Caragiu, George Măruţă, Rodica Tapalagă, Maria Tănase, iar lista ar putea continua la nesfârşit, pentru că Margareta Pâslaru a avut o carieră prodigioasă, atrăgând ca un magnet privirile şi cucerind inimile.

Margareta Pâslaru a trăit primii ani ai copilăriei într-o familie de artişti, mama sa fiind cântăreaţă de operă, bunicul dinspre mamă (Ion Dimitriu-Bârlad) fiind sculptor, bunica - pictoriţă, iar mătuşa - balerină. Mediul acesta şi-a pus puternic amprenta asupra sa, dar şi faptul că de mică a luat lecţii de pian, de pictură, de balet, ceea ce i-a imprimat în suflet arta, cântăreaţa de mai târziu dovedindu-se a avea multiple talente.

Printr-o fericită întâmplare, este remarcată încă din timpul liceului pentru vocea sa extraordinară de saxofonistul Dorin Tzuker. Acesta o invită la Casa de Cultură Griviţa Roşie ca să cânte pe o scenă adevărată, iar acolo este selectată pentru un spectacol televizat. În urma apariţiei sale la televiziune, este remarcată pentru talentul său extraordinar de George Grigoriu, care se oferă să compună un cântec special pentru ea. Aşa începe viaţa ei de artistă…

Deşi este admisă la Facultatea de Drept, Margareta Pâslaru va renunţa la o carieră în domeniul juridic, în favoarea uneia artistice. Este aleasă ca interpreta potrivită pentru rolul lui Polly, din "Opera de trei parale", iar decizia luată s-a dovedit a fi una extrem de inspirată, întrucât spectacolul se bucură de un succes răsunător, comentându-se multă vreme că a fost cea mai bună interpretare a personajului Polly de până atunci.

Foarte curând devine o interpretă foarte îndrăgită de muzică uşoară, cântând melodii compuse de celebri compozitori. Destul de repede începe chiar ea să compună şi se dovedeşte talentată şi în acest domeniu, iar în unele situaţii este şi textier, atunci când nu colaborează cu poeţi consacraţi.

Participă la festivaluri naţionale şi internaţionale şi este selectată să joace în filme, multe dintre ele bucurându-se de un succes fulminant, Un film cu o fată fermecătoare, Tunelul, Veronica, Veronica se întoarce, Gloria nu cântă, Melodii, melodii, Clipa.

De-a lungul timpului participă la nenumărate concursuri atât în ţară, cât şi în străinătate şi este recompensată cu premii, dintre care amintim: Premiul al III-lea la Festivalul Internaţional Sopot, Polonia, Trofeul MIDEM, Discul de Marmură, Cannes, Franţa, Premiul "Sony"- creaţie şi Premiul Mitsukoshi - interpretare, Festivalul Internaţional Tokio, Japonia, Premiul Presei, "Festivalul Presei", Ankara, Turcia,Premiul special al Presei, Festivalul Internaţional Malta.

*


În micul studio pentru audiţii, ascultând întrebările persoanei din umbră, îmi venea să plâng, nu ştiam ce să cred. De ce oare îmi cereau alte piese. Probabil că nu le-a plăcut niciuna; aveam deja un nod în gât. Îndreptându-mă spre ieşire, îl văd pe Ghenţăr entuziasmat, făcându-mi semn cu mâna să-l aştept:

- Unde-ai dispărut?, toţi doreau să te mai asculte, comisia te-a plăcut. Vei cânta în emisiunea regizorului Valeriu Lazarov din 10 iulie "Toată lumea face sport". M-a cuprins o dulce ameţeală.

După transmisiile spectacolelor cu artişti amatori, aceasta era prima mea emisiune în studioul Televiziunii Române. Incredibil!

Am cântat "Picolissima serenada" în limba italiană; spectacolul era dedicat sportivilor noştri câştigători la Olimpiada de la Roma.

Marea atletă Iolanda Balaş reuşise un nou record. Vedetele emisiunii erau Mircea Albulescu, Coca Andronescu, Dorin Dron şi din nou celebrul Trio Grigoriu.

Mai mult, mi s-a încredinţat un cuplet "Suntem echipa de pitici", în duet cu actriţa Coca Andronescu. În pauză, actriţa i s-a adresat regizorului: "Să ştii că asta mică e spirt, a învăţat repede."

Trecusem un examen.

După emisiune, am plecat pe jos cu domnul Moreno, maestrul de sunet.
- Te simt îngândurată, ar trebui să te bucuri, te-a văzut întreaga ţară, spuse el.

- Da, dar dacă nu mă mai cheamă la alte emisiuni?

- Duduie Margareta, vei primi atâtea oferte, încât vei fi nevoită să refuzi unele… Crede-mă, vocea dumitale, cu timbrul matur pentru o elevă de liceu, ne-a uimit pe toţi. Ai cântat fără cusur în transmisie directă.

Prorocirea domnului Fromi Moreno s-a adeverit. Următoarea apariţie avea să devină un celebru duet cu Marina Voica. Din holul Televiziunii - unde aşteptam să-mi vină rândul -, Lazarov m-a trimis în sala de repetiţie în care se afla pianistul şi compozitorul Petre Firulescu; tocmai repeta în vederea emisiunii duminicale. Văzându-mă, şi-a ridicat mâinile de pe clape şi mi s-a adresat:

- Fetiţo, ce ştii să cânţi?

- O melodie din filmul Vârsta dragostei cântată de Lolita Torres.

După primele acorduri, Firulescu se întoarce de la pian în partea opusă, către o tânără brunetă şi foarte drăguţă:

- Marina, nu este aceeaşi melodie pe care o ştii şi tu?

- Oi, da, răspunse tânăra cu un accent nostim.

Destinul, sau dacă vreţi întâmplarea, a făcut ca amândouă să vizionăm acelaşi film, La edad del amor, tradus Vârsta dragostei, şi amândurora să ne atragă atenţia aceeaşi melodie. Coincidenţa era uluitoare; pe măsură ce cântam, Marina fredona vocea secundară. Firulescu observase că vocea mea gravă se potrivea cu timbrul înalt al Marinei.

- Ce-ar fi ca voi două să cântaţi în duet? Cunoaşteţi piesa, sună bine, hai să vedem ce zice şi Lazarov.

Cum regizorului i-a plăcut ideea, i-a cerut colaboratorului George Mihalache să ne scrie un text în limba română, adaptat la melodia străină. Aşa s-a născut marele nostru succes "Pe aripa vântului". Pe vremea aceea, repertoriul în limbi străine nu era încurajat; foarte rar se strecura câte o piesă. La repetiţia următoare, mi-am adus castanietele. Nu le mai folosisem de la vârsta de şapte ani, de la recitalul de balet în care aveam şi un dans spaniol. Coregrafia, de la menuet, până la dans spaniol, rusesc şi ţigănesc, era concepută de maestra Floria Capsali.

Marina bătea şi ea din castaniete, o altă coincidenţă fericită. Succesul nostru a fost instantaneu. Iată impresiile din presă, mai exact din revista Teatru.

Directorul Televiziunii Române, Alexandru Cornescu - revista Teatru, 1960: "Două artiste amatoare, Margareta Pâslaru, elevă, şi Marina Voica, funcţionară, s-au bucurat de un mare succes încă de la prima apariţie pe ecran, pentru frumuseţea glasului şi, mai ales, pentru că nu imitau pe nimeni."

Când m-am întors de la şcoală, tata mi-a strigat din capul scării:

- Vino repede, a sunat domnul Grigoriu. Te aşteaptă mâine la repetiţie, spunea că a compus o melodie special pentru tine. Vocea tremurândă îi trăda bucuria. Apoi, plin de mândrie, mi-a arătat paginile ziarului deschis.

- Vezi? Uite - spuse netezind pagina cu spatele palmei - un coleg de birou mi l-a adus… ţi-a apărut numele în ziar, ţie, o elevă, şi pufni încântat.

Văzându-mi uimirea, repetă:

- Înţelegi? Ţi-a apărut numele în ziar, nu-i puţin lucru în 1960. Ce mai, trebuie să-ţi cumpăr un album, vom lipi în el tot ce se va scrie despre tine - zise plin de importanţă, ca un impresar veritabil pe care îl văzusem într-un film.

Şi acum păstrez acel album. După modelul început de tata, am colecţionat cronicile vremii, majoritatea dăruite de admiratori şi prieteni. S-au adunat, an după an, zeci şi sute de interviuri, coperţi de reviste cu Pâslăriţa, la noi şi în alte ţări; sute de emisiuni de televiziune, sute de înregistrări la Radio şi Electrecord, festivaluri internaţionale, turnee, cronici şi articole şi, mai nou, bloguri, mărturii care stau la baza acestei cărţi şi a paginii de pe Internet www.margareta.com.

Din volumul Eu şi timpul de Margareta Pâslaru, în pregătire la Editura Curtea veche

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO