• Leu / EUR4.9250
  • Leu / GBP5.7274
  • Leu / USD4.7278
Ziarul de Duminică

Marian Crişan: „«Orizont» este un thriller fără poliţişti violenţi şi criminali în serie”/ de Patricia Marinescu

Marian Crişan: „«Orizont» este un thriller fără poliţişti violenţi şi criminali în serie”/ de Patricia Marinescu

Autor: Patricia Marinescu

19.02.2016, 00:04 68

Marian Crişan, născut în 1976, a fost distins cu Palme d’Or pentru scurtmetrajul „Megatron”, la Festivalul de Film de la Cannes 2008, iar debutul său în lungmetraj, „Morgen” (2010), a primit numeroase premii, între care la IndieLisboa International Independent Film Festival, Locarno International Film Festival şi Reykjavik International Film Festival.

Cel mai nou film al său, „Orizont”, a fost lansat pe 12 februarie, este un thriller fără poliţişti violenţi care caută un criminal în serie. Thrillerul, cu András Hatházi şi Rodica Lazăr în distribuţie, este produs de Solar Indie Juction, Mandragora Movies şi Rova Film, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei. Imaginea este semnată de Oleg Mutu, montajul a fost realizat de Tudor Pojoni, scenografia, de Simona Pădureţu, iar Alexandra Alma Ungureanu a creat costumele.

Pelicula, care are un scenariu inspirat de nuvela „Moara cu Noroc”, de Ioan Slavici, a avut premiera mondială la festivalul Tallin Black Nights, la finalul anului 2015, şi s-a bucurat de cronici elogioase în publicaţii internaţionale importante.

 

Care a fost principalul dumneavoastră obiectiv în realizarea filmului „Orizont”?

– Am fost fascinat de la prima lectură, în liceu, de „Moara cu noroc”. Elementele vizuale din naraţiune, tensiunea care se dezvoltă în jurul personajelor, peisajul pustiu din jurul hanului. În adaptarea făcută de mine, familia preia în administrare o cabană din Munţii Apuseni. Sunt nişte străini ai locului care înţeleg încet, încet că s-au izolat într-o lume care funcţionează după legile ei. Probabil că această temă a familiei m-a interesat cel mai mult atunci când am început să scriu scenariul. Intriga din nuvelă e plină de tensiune şi cred că am reuşit să păstrăm asta. De asemenea, nuvela mizează şi pe introspecţia din mintea personajelor, de ceea ce simt şi gândesc ele. Filmul e construit în jurul lui Lucian tatăl (Ghiţă, în nuvelă). Lumea „se strânge” în jurul lui, sufocându-l parcă. Am vrut să urmăresc un personaj care ajunge la limită, un personaj care, la început, pare foarte liniştit.

 

Credeţi că a reuşit să transmită tot ceea ce aţi dorit?

– Aici publicul şi criticii sunt în masură să comenteze. Eu şi echipa am lucrat timp de doi ani pentru a găsi cele mai bune soluţii pentru a aduce filmul pe ecran. E o muncă în care eu găsesc plăcere şi provocare de fiecare dată. Iubesc cinema-ul şi mă bucur de fiecare dată când reuşim să filmăm un nou proiect. „Orizont” este un proiect la care ţin foarte mult, deoarece e filmat într-o zonă în care eu mă regăsesc, zona Munţilor Apuseni. În acelaşi timp, e o reîntâlnire cu András Hatházi, un actor cu care îmi face mare plăcere să lucrez. Am avut bucuria să lucrez cu o echipă de actori minunaţi, între care Rodica Lazăr, Bogdan Zsolt, Emilian Oprea şi Valeriu Andriuţă. Actorii sunt cei care transmit emoţie şi dau viaţă oricărui scenariu.

 

La ce ar trebui să se gândească un cinefil când aude numele „Orizont”?

– La crestele munţilor, la un drum pierdut în noapte, la zăpada care acoperă totul.

 

Ce a fost cel mai greu în realizarea acestei pelicule?

– Finanţarea proiectului a fost foarte anevoioasă. Dar asta, probabil, va fi din ce în ce mai greu. Pentru mine pregătirea şi filmarea sunt, cum ziceam, o plăcere. Tot procesul de căutare şi toate hotărârile pe care le iau împreună cu echipa, în timpul filmărilor, sunt ca o aventură. E un proces pe care încerc să îl păstrez viu şi deschis până la capăt. Suntem norocoşi că avem această meserie, cum se zice.

 

Cât a durat realizarea filmului, de la faza de proiect până la lansare?

– Am început să lucrez la „Orizont” prin 2012, imediat după terminarea montajului la „Rocker”.

 

Cum a luat naştere ideea acestui thriller?

– Cred că după recitirea nuvelei şi vizionarea filmului regizat de Victor Iliu în 1955, film pe care îl iubesc. Îmi doream şi eu să filmez această intrigă, care are într-adevăr elemente de film de suspans, poliţist. Ce mi-a mai plăcut este aerul de film-noir al variantei clasice a filmului. E păcat că noi nu am dezvoltat de-a lungul vremii „o poftă” a cineaştilor de a merge spre filmul de gen. În afară de comedie, unde avem o istorie, nu prea avem film de gen şi aşa că e greu de vorbit din perspectiva asta. „Moara cu Noroc” este un film unic şi putea fi un început pentru un cinematograf cu personaje puternice, asumate, cu o construcţie solidă a intrigii, cu un conflict puternic. Nu ştiu, pentru mine acel film este comparabil cu producţiile americane cu actori mari din acea epocă. Aura actorilor din acel film e incredibilă.

Care sunt elementele cele mai importante pe care un regizor trebuie să le aibă în vedere în crearea unui thriller?

– Nu cred că există reţete. „Orizont” preia atât intriga, cât şi tensiunea care se instalează treptat în nuvelă. Am folosit şi muzica compusă pentru a crea suspans, pentru a marca tensiunea care creşte în jurul lui Lucian. Am folosit şi multe mişcări de cameră care pregătesc momentele de tensiune sau induc o anumită nelinişte ori stare. Când spui thriller, spui atât Haneke, cât şi Fincher. Îmi plac mult şi filmele lui Hitchcock. E incredibil cum putea să creeze tensiune şi intrigă din senin, din aparent orice situaţie banală. Oricum, să nu vă aşteptaţi la un thriller cu poliţişti violenţi care caută un criminal în serie.

 

Vă gândiţi să faceţi şi ecranizări pe de-a-ntregul, ca să spun aşa? Ce roman v-ar plăcea să transpuneţi pe marele ecran?

– Urmăresc ce se întâmplă cu literatura noastră şi am câteva opţiuni, dar nimic concret la ora aceasta. Cred că avem romane şi nuvele contemporane care ar merita ecranizate. Poate ar fi bine să avem şi filmul TV de calitate, care să se ocupe şi de ecranizări. Unul dintre romanele pe care mi-ar plăcea să îl văd pe ecran ar fi „Zenobia”, de Gellu Naum. Şi „Cărţile cu Apolodor”, ale aceluiaşi scriitor, cred că ar merita să fie transformate în filme de desene animate.

 

Cum vedeţi situaţia cinematografelor din România? Care credeţi că ar fi soluţia în privinţa lor?

– Situaţia s-a degradat de-a lungul anilor, după cum ştie toată lumea. Nu cred în soluţii pe termen scurt. Trebuie gândit un sistem care să reziste, un sistem funcţional de distribuţie şi promovare a filmului românesc de artă în care să fie atraşi antreprenori privaţi. Lanţul de cinematografe de stat cred că ar trebui salvat, dacă se mai poate, şi să fie dedicat în proporţie cât mai mare filmului românesc şi european, în condiţii civilizate de proiecţie şi confort. Cumva trebuie responsabilizată administrarea sălilor, cei cointeresaţi şi manageri privaţi, pentru că ce aparţine statului se pare că nu aparţine nimănui... Avem nevoie, probabil, şi de mai multe filme produse anual şi de o ofertă mai interesantă sau mai atrăgătoare pentru publicul larg. Trebuie să ne gândim mai mult la public.

 

Aţi început lucrul la un nou proiect?

– Da, obişnuiesc să lucrez la mai multe proiecte simultan. Încă nu am hotărât care dintre ele va fi următorul. Aş vrea să fac, de exemplu, un film cu vampiri, dar, din păcate, nu reuşesc să găsesc vreunul în realitate, pentru a mă documenta mai bine despre „viaţa” lor în scrierea scenariului...

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9250
Diferență: -0,1197
Ieri: 4.9309
Azi: 4.7278
Diferență: -0,2363
Ieri: 4.7390
Azi: 5.7274
Diferență: -0,2421
Ieri: 5.7413
Azi: 5.0120
Diferență: -0,2706
Ieri: 5.0256