De la moartea lui Marilyn Monroe, în 1962, şi până azi au apărutzeci de cărţi şi filme care i-au evocat, în toate culorile, de lasurdina pastel la violenţa acrilică, viaţa, amorurile şi opera.Toate sertarele posibile, cu sau fără lenjerie intimă, ale actriţeiau fost răsturnate cu susul în jos şi scuturate temeinic, ca nucumva să mai rămână dosite fire de păr, unghii false, tuburi de rujîncepute, flacoane de somnifere consumate sau note de platăneachitate.
Norma Jane Mortenson, adică Marilyn, diva planetară, cea maiuniversal râvnită femeie a anilor 50, este însă capabilă desurprize şi la aproape jumătate de veac după moartea sa.
Pe 12 octombrie anul curent a avut loc lansarea mondială avolumului său "Fragments", editat de Stanley Buchtal şi BernardComment. În mod oarecum ciudat, cartea (280 de pagini) a apărutîntâi în Franţa (cu o traducere din engleză anexată textelorfacsimilate), la Editura Seuil, în două ediţii, una de lux, cucopertă roz pânzată (foto 3) şi una pentru marele public (foto 4).Ediţia americană a umplut standurile librăriilor de peste Oceanpuţin mai târziu, spre sfârşitul lunii (foto 2).
Este vorba despre de o culegere de poeme, de texte intime şi descrisori semnate de Marilyn, descoperite de Anna Strasberg, văduvalui Lee Strasberg (directorul de la Actors Studios şi profesorul deartă dramatică al actriţei) căreia ilustra blondă i-a lăsatmoştenire toate lucrurile personale. Documentele (101 facsimiluri)sunt însoţite de 33 de fotografii.
Marele pariu al celor doi "regizori ai cărţii", Stanley Buchthal şiBernard Comment, a fost acela de a convinge, în sfârşit, publicul,cu "acte doveditoare", că Marilyn avea două feţe: "Cea solară şiiradiantă, a atragătoarei pin-up şi a blondei pline de viaţă. Şi,pe de altă parte, cea lunară, a tinerei perfecţioniste până laextrem, aflată în căutarea absolutului şi pe care viaţa nu puteadecât s-o dezamăgească."
Dacă, într-adevăr, există ceva răscolitor şi neaşteptat în aceastăautobiografie însăilată, acest ceva nu se află, cred, în zonaschizoidă a personalităţii lui Norma Jane, pe care, orice s-arspune, cotrobăirile biografilor de până acum au pus-o suficient înevidenţă. Dacă strigăte precum "Singură, singură. Sunt absolutsingură. Sunt singură orice s-ar întâmpla", sau "Mi-e ruşine săpozez goală, ăsta-i adevărul", sau (în timp ce se afla la tratamentpsihiatric, în 1961) "Închisă cu toţi nebunii ăştia amărâţi, măsimţeam ca într-o puşcărie, condamnată pentru o crimă pe care nu ocomisesem", sau, în fine, "Ajutor! Ajutor! Simt că viaţa se apropiede mine, câtă vreme eu nu-mi doresc decât să mor", nu dezvăluiemare lucru, în afara faptului că actriţa era depresivă (MarilynMonroe - Mădălina Manole, he-he, ce paralelă sub semnul iniţialelorMM!) şi avea puseuri suicidare, există secvenţe confesive, etalatesub semnul lucidităţii sau chiar al reflexivităţii profunde, carechiar pot bulversa.
Nu doar faptul că avea o bibliotecă în care se înghesuiau 400 decărţi, dar şi acela că citise "Ulysses" al lui Joyce (înainte să-lcunoască pe Miller), că făcea comentarii asupra lui Shakespeare,Samuel Beckett sau Whitman sunt detalii emoţionante despre opersoană care a părut, toată viaţa, că a rămas în zona dealtitudine intelectuală a personajului din "Unora le place jazzul".Dar care, iată, era familiarizată cu marea literatură şi ştia să seanalizeze chirugical şi să se definească, în versuri, drept o"păpuşă plină de gol".
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al UniversităţiiBucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-portugheză.Redactor principal (şi, începând cu 1991, grafician copertator) laEditura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară,cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale,începând cu 1974. Redactor şi art-director la diverse publicaţiidin ţară. A semnat mai multe volume de traduceri şi un volum deinterviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarulde Duminică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
