Presa acestor zile este încinsă la maximum când îşi îndreaptă atenţia spre Vatican. După retragerea Papei Benedict al XVI-lea care se va petrece de facto pe data de 28 februarie, se va intra în procedura standard de alegere a succesorului prin convocarea Conclavului undeva între 15 şi 20 martie. Este de aşteptat ca noul Papă să-şi intre în rol cu toate forţele până de (o dată cu) Paştele Catolic (31 martie). Toate ca toate numai că lumea priveşte cu înfrigurare întrucât ţine cont şi de cele câteva profeţii petrecute cu veacuri în urmă referitoare, pare-se, chiar la zilele noastre.
Au fost amintite, din nou, şi catrenele lui Nostradamus, dar, mai ales, profeţiile Sf. Malachia (sec. XII) care descrisese prin câteva cuvinte-emblemă un lung şir de Papi (112). Cu alte cuvinte, se pare că succesorul lui Benedict al XVI-lea va fi ultimul, conform lui Malachia - după care ar urma "sfârşitul lumii". De asemenea, există şanse ca acest ultim Papă să fie de culoare…
Întrebarea este dacă mai găsim loc şi pentru Dumnezeu, şi pentru credinţă în cele de mai sus? Să nu ne îmbătăm cu apă rece însă: în pofida discursurilor sceptice ale reprezentanţilor oficiali ai Bisericii, rareori există semeni care să nu fie marcaţi de asemenea "profeţii". Fie şi la nivel subliminal, acestea acţionează şi ne influenţează viaţa. De unde şi potenţialul de (auto)manipulare al oricărei profeţii.
Dar în privinţa lui Malachia, prea s-au adeverit toate - o să mi se spună!...
Da, în bună măsură, este adevărat. Este posibil ca anumiţi oameni cu capacităţi speciale să aibă această putere de a se lăsa impregnaţi de informaţii despre viitor. Şi apoi să le descifreze (receptarea şi descifrarea sunt două "operaţiuni" distincte). Biserica are un discurs standard asupra acestor chestiuni: suntem avertizaţi, după un cuvânt din Evanghelie, asupra falşilor profeţi. Şi, cu toate acestea, bună parte din informaţiile venite dinspre aceşti "falşi profeţi" au fost adeverite în timp. Iată-ne în plin paradox!
Întrebarea de la care trebuie pornit, cred, este dacă totul e bătut în cuie, dacă viitorul întrezărit de cineva anume este de neschimbat. Nu cumva exista mai multe variante - un număr finit - de viitor, totuşi? Ce rost ar avea să ne mai zbatem şi noi pe-aici pe prin "valea plângerii" dacă, oricum, fie alegem binele, fie răul - toate ar fi deja "scrise"?? Şi apoi, unde mai este aportul de bunăvoinţă şi de iubire pogorât de Sus? Ce rost ar mai avea existenţa lui Dumnezeu?
De altfel aceste "profeţii" au suferit multiple interpretări de-a lungul veacurilor. Şi despre Papa Benedict al XVI-lea au fost rostite "profeţii" vădit diferite comparativ cu ceea ce se petrece astăzi. Puţină lume se gândeşte că însuşi acest gest al retragerii sale este de fapt "o anomalie", nicicând întrezărită de Sf. Malachia sau de Nostradamus - ca să rămânem la cei doi "clasici"…
Straniu, anunţul retragerii a fost făcut de Benedict al XVI-lea pe 11 februarie, ziua în care în calendarul Bisericii Catolice este cerebrată apariţia Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes…! Pentru cei care sunt în temă, aceste apariţii mariale (ale Sfintei Fecioare) au o deosebită însemnătate în catolicism, generează pelerinaje etc. Dar, mai interesant, aceste apariţii mariale aduc şi anumite mesaje de Sus care sunt comunicate (sau nu) mulţimilor de credincioşi. Mai mult, în aceeaşi zi când catolicii omagiază bolnavii din toată lumea, aducându-le un plus de speranţă, Papa anunţa că se retrage din motive de bătrâneţe şi de boală. Nu are rost să generăm la rândul nostru speculaţii. Ceea ce vreau să subliniez este că, indubitabil, alegerea acestei date pentru anunţul retragerii lui Benedict al XVI-lea nu a fost întâmplătoare - din punctul nostru de vedere.
Cu alte cuvinte, au existat măcar la nivel simbolic, "calcule" care să pozitiveze la maximum acest moment cu totul special pentru Biserica Catolică şi pentru întreaga creştinătate. Tocmai pentru că este primul Papă care se retrage în ultimele şase secole şi al cincilea în întreaga istorie a Vaticanului, veche de două milenii.
...Din nefericire, omul are o relaţie defectuasă cu Prezentul, cu percepţia acestuia. Cu atât mai mult percepţia viitorului este plină de bruiaje inclusiv în cazul marilor clarvăzători. De unde şi cazul unora dintre aceştia ale căror viziuni s-au împlinit punct cu punct ani întregi, iar de la un moment dat, dimpotrivă, au fost infirmate de realitate. Poate că spre binele oamenilor.
Din fericire, acolo unde omul nu mai poate acţiona, intervin forte superioare acestuia - care nu par a fi legate de o profeţie sau alta. Trebuie să-i lăsam şi lui Dumnezeu libertatea de a zâmbi spre oameni…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
