Ziarul de Duminică

Mascara

Mascara
22.09.2006, 14:29 48

Din cele trei mode care bantuie in ultimii ani prin lirica noastra - poezia de ospiciu, poezia de orificiu si poezia de artificiu -, Serban Foarta s-a specializat in cea din urma. Cu alte cuvinte, pentru poetul timisorean, realitatea seamana cu o femeie boccie careia, daca nu-si permite nici sa-i faca un lifting zdravan, nici s-o expuna in toata splendoarea ei, "stilistul" (stylistul?) trebuie sa-i aplice un strat gros de fard ca s-o poata scoate in lume.
De altfel, o asemenea analogie e sugerata chiar de titlul unuia dintre volumele recente ale lui Serban Foarta: Rimelari*. Jocul de cuvinte citat dezvaluie o poetica ambitioasa ca intentie, dar primitiva ca realizare. Scopul declarat al poetului este ca, prin intermediul rimei si al simetriilor formale, sa organizeze o materie amorfa si anosta in structuri de semnificatie: "Or, rima e prima/ ce impune-n dezordinea/ lunilor, ordinea/ si disciplina..." (Calendarul republican). In realitate insa, rima actioneaza asupra poeziei tot asa cum rimelul actioneaza asupra sprancenelor: incapabila sa remedieze defectele naturale ale corpului, ea reuseste cel mult sa le mascheze. De aici, un make up generalizat pe care Serban Foarta il practica voios si fara teama de a cadea in ridicol: "Take up the bodies" spune/ norvegul Fortinbras,/ 'nainte de-a le pune/ in lut, in lutul gras.// Eu spun: Make up the bodies/ si dati-le, in ton,/ cu crema, crema gladys,/ pantofii de carton, -// caci foarte multe stadii-s/
de-aicea pana hat.../ Make up, make up the bodies, -/ caci, altfel, indarat// se-ntorc, seara de seara,/ cu tenul lor blafard,/ cu fata cea de ceara,/ sa ceara rosu fard,// rimel si pudre rare.../ Avem, in acest scop,/ servicii funerare/ complete si non-stop,// ce-i fac bunicii voastre/ obrazul fres & fain, -/ avem si gene-albastre,/ si perii Maybelline.// De la Hong Kong la C?diz,/ din Oslo-n Sainte-Helene,/ make up, make up the bodies,/ Ladies & Gentlemen!" (Make up).
Pentru a realiza combinatia dorita, Rimelarile pun in scena un repertoriu impresionant de forme si tehnici poetice. Rime rare sau interne, jocuri de cuvinte sofisticate, recursul la cuvinte din alte limbi, omonimii si polisemii atent cautate - toate aceste rafineturi alcatuiesc "boiul" prin care Serban Foarta incearca sa dea poeziei sale o alura prezentabila. Si totusi, poemele sunt de o platitudine dezarmanta. In ciuda virtuozitatii lor incontestabile, Rimelarile raman niste bucati atat de slabe, incat nici macar poantele - unul din cele mai la indemana procedee ale poeziei traditionale - nu-i reusesc intotdeauna autorului: "Poamele n-au gust/ dulce ca-n august...// Piersica, pepene,/ de pe taraba,/ striga: "Incepe-ne/ cat mai degraba!"./ "Propta ma reazama,/ tu antameaza-ma!"/ zice renglota/ ce-ti bucura glota./ Zice si-un strugure,/ vrand sa te bucure:/ "Pana-n rapciune,/ is vin de regiune!"// Doar tecile tucare/ fara de ata,/ au sa se sucare/ daca, in piata,/ cu tot renumele/ lor fara de pata,/ ignori legumele/ si-ti faci salata,/ in august, din poame/ ce nu tin de foame." (Pragmatismul legumicol).
O posibila explicatie a esecului poetului vine dintr-o constrangere formala asumata. Intr-o nota introductiva, Serban Foarta ne informeaza ca Rimelarile au fost publicate, din februarie 2004 pana in octombrie 2005, in Dilema veche. "Cat despre ingustimea strofei (...), ea e, aici, urmarea (liber consimtita) a calupului coloanei de gazeta (teapan ca a lupului cerbice)" - adauga autorul. Or, tocmai acest "calup" draconic isi pune amprenta asupra structurii poemelor: din cauza caracterului lapidar al versurilor, Rimelarile aduc cu o carte de telefon in care "numele" sunt dispuse de-a-ndoaselea. Rimele zglobii ale lui Serban Foarta se incarliga relativ usor, chiar daca sensul se pierde prin ochiurile plasei de cuvinte. Alambicatul spectacol prozodic al Rimelarilor se dobandeste doar cu pretul incontinentei.
Cealalta cauza a caderilor textelor tine de o alta incompatibilitate interna. Pe de o parte, extragandu-si materialul din realitatea imediata, Rimelarile fac parte din categoria asa-zisei "poezii ocazionale", adica dintr-o specie poetica pe care modernismul a facut-o greu frecventabila. Pe de alta parte, textele lui Serban Foarta raman tributare livrescului; ele constituie o poezie de gradul doi, perpetuand o directie pe care lirica noastra postoptzecista a respins-o constant. Si totusi, nu cred ca cele doua formule poetice sunt iremediabil compromise: Elena Vladareanu (Europa. Zece cantece funerare) si Simona Popescu (Lucrari in verde sau Pledoaria mea pentru poezie) au demonstrat de curand viabilitatea ambelor directii. Problema e ca, la Foarta, cele doua componente amintite se neutralizeaza reciproc. Sa luam, de pilda, urmatorul text, care consemneaza un eveniment politic (disputa dintre Romania si Ucraina cu privire la canalul Bistroe) intr-o pastisa a cunoscutei fabule urmuziene: "Cica niste fara-sat/ Duceau lipsa de-antebrat,/ si-au rugat un rau cam bleg/ Sa le dea un brat intreg./ Raul, bifurcat ad-hoc,/ Juca noaptea cazacioc,/ Nestiind ca malul vlah/ Nu vazuse propriu-i crah./ "Ecologi! O, ecologi!/ Striga el, pus in darlogi, -/ Nu mai trageti vreo nadejde/ Ca mai are balta peste."/ Ecologii scot din mal/ Babite de Cernobal,/ si exclama cu dichis:/ "Serveste-de Green Peace!"// Morala/ Bistroe sau pelicanii." (Fabula rasa). Mixajul lui Serban Foarta este total contraproductiv: tema politica deraiaza in frivolitate, pe cand gratuitatea pastisei urmuziene se incarca de o gravitate satirica falsa.
Versurile lui Serban Foarta seamana cu un ceas cu cuc. Construite aproape fara cusur, rimele se succed monoton, in ritm de metronom. Dar, tot asa cum ceasul nu reuseste sa produca muzica, nici versurile din Rimelari nu izbutesc sa genereze poezie.

*) Serban Foarta, Rimelari, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2005, 176 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO