Ziarul de Duminică

Masoneria in Transilvania (II)

Masoneria in Transilvania (II)

Fostul Templu al Lojii Unio, Piata Avram Iancu nr. 7, Cluj-Napoca

18.01.2008, 20:12 1123

Asa cum aratam in episodul anterior, dupa moartea lui Iosif al II-lea si urcarea pe tron a imparatului Leopold al II-lea, profund ostil masoneriei, loja Sf. Andreas din Sibiu intra in adormire (20 martie 1790), iar activitatile masonice pe teritoriul imperiului sunt interzise (1795). In aceste conditii, fratii au mentinut legaturile dintre ei in ilegalitate, sub paravanul diferitelor societati literare si culturale, reusind in acest fel sa pastreze coeziunea miscarii. Istoricul Tudor Salagean, sef de sectie la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, ne dezvaluie felul in care a evoluat miscarea in Ardeal, in secolul al XIX-lea. (Radu Constantinescu)

Informatiile bibliografice si arhivistice referitoare la intervalul cronologic cuprins intre 1790 si 1867 sunt extrem de precare. Prima parte a acestui interval ne ofera insa suficiente exemple de solidaritate masonica, solidaritate care demonstreaza ca nici edictele imperiale, nici persecutiile autoritatilor nu reusisera sa anihileze spiritul "Fratiei".

Clujul, centru al masoneriei transilvane in sec. XIX
Unul dintre cei mai importanti sprijinitori ai masonilor din intreaga Transilvanie a fost insusi guvernatorul provinciei, contele Gheorghe Banffy. Acesta i-a adapostit la Cluj, acolo unde se transferase resedinta Guberniului, pe multi dintre "fratii" sai sibieni. Extrem de interesanta a fost, in aceasta perioada, colaborarea guvernatorului cu medicul oculist roman Ioan Piuariu-Molnar, initiat in loja sibiana inca din 1781, caruia i-a asigurat, chiar din anul 1790, obtinerea unui post de profesor la Colegiul Academic din Cluj. Cu un an inainte, in 1789, Gheorghe Banffy sustinuse initiativa lui Piuariu Molnar de a publica o gazeta destinata taranilor romani din Transilvania. Imprejurarile obiective din imperiu nu au facut insa posibila materializarea acestei initiative, cu toate ca ea fusese bine primita de imparatul Iosif al II-lea. In 1793, Piuariu-Molnar va incerca sa reactualizeze proiectul, insa nici de aceasta data el nu a putut fi materializat.
Ioan Piuariu-Molnar a continuat sa se bucure de intregul sprijin al lui Banffy si dupa 1791, in pofida implicarii sale active in redactarea si tiparirea faimoasei carte a drepturilor neamului romanesc din Transilvania, Supplex Libellus Valachorum. Piuariu-Molnar a fost, de altfel, unul dintre editorii Supplex-ului, pe care l-a tiparit in tipografia "fratelui" Martin Hochmeister, avand insa grija sa treaca pe pagina de titlu, ca loc fictiv de aparitie a volumului, orasul Iasi. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Dieta nobiliara de la Cluj, din anul 1791, a cerut pedepsirea lui Martin Hochmeister, acuzat de a-i fi instigat pe romani impotriva "stapanilor firesti" ai tarii.
Conexiunile intre fratii clujeni si sibieni erau insa cu mult mai ample. Alaturi de reprezentantii aristocratiei, membrii comunitatii germane din Cluj, negustori, mestesugari, artisti, intelectuali, erau atrasi de idealurile promovate de la Sibiu, principalul centru de propagare a ideilor masonice in Transilvania. Tipograful si editorul sibian Martin Hochmeister cel Tanar, care primise initierea masonica de la o varsta frageda, detinea una dintre cele doua tipografii existente in Cluj (cealalta fiind a Colegiului Reformat) si, de asemenea, cea mai mare librarie a orasului. Printre masoni - sau apropiati ai acestora - trebuie amintit tapiterul Tauffer, cel care a ridicat casa Tauffer din Piata Muzeului. Familia germana Tauffer, venita in Transilvania la chemarea guvernatorului Samuel von Brukenthal, s-a stabilit la Cluj in 1790, dupa intrarea in adormire a lojii sibiene. Intrati sub protectia contelui Gheorghe Banffy, Taufferii au deschis in resedinta lor clujeana un salon frecventat de asa-numitii "iosefinisti", sustinatori ai politicii reformatoare a fostului imparat Iosif al II-lea. In casa Tauffer a fost de altfel gazduit si Ioan Piuariu-Molnar.
Guvernatorul Gheorghe Banffy a sprijinit, de asemenea, ridicarea semiconspirativa, intre 1801 si 1803, a primei biserici romanesti din Cluj de catre episcopul greco-catolic Ioan Bob (oficial santierul fusese deschis pentru a se construi un depozit de cereale...). Cu toate ca permisivitatea manifestata de Gheorghe Banffy fata de aspiratiile romanesti nu este pusa, de regula, in legatura cu apartenenta sa la masonerie, o asemenea legatura nu trebuie pierduta din vedere, daca tinem cont de contextul general al epocii si de atitudinea consecventa a contelui fata de problema romaneasca.
Dupa efervescenta inregistrata in preajma anului 1800, masoneria din Cluj a intrat la randul ei intr-o indelungata perioada de inactivitate, punctata doar de evenimentele din perioada revolutiei de la 1848-1849. Unele dintre personalitatile acestei revolutii, intre care generalul polonez Iosif Bem sau revolutionarul roman Nicolae Balcescu, aflati in trecere prin orasul de la poalele Feleacului, au apartinut cu certitudine masoneriei.

Primul templu masonic in Transilvania
O noua etapa in istoria masoneriei transilvanene a fost deschisa in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, odata cu reinfiintarea, la Cluj, a lojii Unio. Loja si-a reluat activitatea la 14 noiembrie 1886, la initiativa avocatului Albert Deaky, apartinand masoneriei simbolice de rit ioanit, predominanta in acea epoca in spatiul central-european. Ceilalti sase membri fondatori ai lojii au fost Carol Haller, profesor universitar, Eduard Herczog, inginer, I. Incze, avocat, Ludovic Kacsoh, secretar la Calea Ferata si I. Kovacs, directorul Bancii de asigurari Gresham.
Intre 1886 si 1889, intrunirile lojii Unio s-au desfasurat in locuinta lui Albert Deaky, situata pe actuala strada 21 Decembrie. Templul lojii Unio, situat in Piata Trencsin (astazi Piata Avram Iancu nr. 7), a fost inaugurat la 21 decembrie 1889, ziua solstitiului de iarna. Aceasta a fost prima cladire a unui templu masonic din Transilvania construita special cu aceasta destinatie. Dupa modelul templului regelui Solomon din Ierusalim, arhitectul templului clujean a conceput o intrare strajuita de doua coloane, reprezentand stelele polare, cea a nordului si cea a sudului. Semnificatia celei dintai este "forta", in timp ce a doua semnifica "statornicia", alaturarea lor fiind considerata o garantie a stabilitatii. In 1889, anul inaugurarii templului, loja clujeana Unio a inceput sa se extinda catre alte orase ale Transilvaniei.
Potrivit principiilor formulate de Albert Deaky, loja Unio urmarea sa atraga "oameni intregi", care dispuneau de o buna reputatie in viata literara, stiintifica sau publica. Acestia, credea Deaky, trebuia "introdusi cat mai multi in consiliile comunale, pentru ca de acolo sa apere cat mai bine principiile noastre umanitariste".
Colectiile Muzeului National de Istorie a Transilvaniei pastreaza cateva piese de mare valoare care ilustreaza activitatea lojei clujene: colanul de Venerabil al Lojii Unio, cu o somptuoasa panglica albastra din matase, pe care este brodat simbolul lojii; un etui din piele maro pentru pastrarea decorului masonic, pe care este inscriptionat numele lui Albert Deaky; o decoratie masonica acordata lui Albert Deaky de Marea Loja Simbolica a Ungariei, numeroase alte insemne si medalii.

Educatie sub semnul masoneriei
Loja Unio a avut, in general, un program progresist, sustinand modernizarea sistemului educational, infiintarea societatilor teatrale, organizarea de spectacole pentru tineret. Loja a contribuit la organizarea unor scoli libere pentru muncitori si pentru tinerele mame. Printre realizarile lojii trebuie numarate infiintarea scolii speciale pentru deficienti de vedere si a primului serviciu de ambulanta din Cluj. Loja Unio, prin reprezentantul acesteia, teologul Carol Nagy, a fost una dintre marile aparatoare ale invatamantului confesional, fata de care Marea Loja Simbolica a Ungariei avea o pozitie intransigenta. Dupa dezbateri prelungite, reprezentantii lojii Unio au fost nevoiti, in anul 1910, sa se supuna punctului de vedere al Marii Loji Simbolice din Budapesta, eveniment cunoscut in istoria masoneriei central-europene sub numele de "Pacea de la Oradea". In anul 1914, potrivit statisticilor internationale ale masoneriei simbolice de rit ioanit, masoneria transilvaneana de filiatie ioanita avea un numar total de 739 de membri, 152 dintre acestia apartinand lojii Unio din Cluj.
Dupa unirea Transilvaniei cu Romania, in perioada 1918-1926, loja Unio a intrat in "latenta", reducandu-si activitatea datorita plecarii din Cluj a unui mare numar de membri. Activitatea sa a fost reluata in 1926, loja intrand in legatura cu organizatiile masonice din Romania si stabilind relatii de colaborare cu acestea. In 1936, cu prilejul semicentenarului lojii Unio, a fost tiparit volumul omagial 50 de ani de munca, publicat in limbile romana si maghiara. In 1939, loja Unio a intrat in adormire, iar templul acesteia a fost vandut. Printre alte organizatii masonice din Clujul interbelic poate fi mentionata loja Infratirea Neamului, al carei venerabil era directorul Societatii Electrice din Cluj, Vasile Roata.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO