Ca intr-un vis incepea călătoriaAntigonei Kefala, la vârsta de 12 ani, când situaţia postbelică aRomâniei a determinat familia ei de greci din patriarhala Brăilă săplece in exil. Ca şi ea, părinţii s-au născut aici, brăileni erauşi bunicii. Silită de imprejurări, insă, in 1947, familia Kefalaajungea in Grecia. Dar gravele conflicte din Grecia acelor ani auimpins şi mai departe refugiul: până in Noua Zeelandă. După alţicâţiva ani, la incheierea studiilor superioare, Antigone Kefalapleacă din nou, in Australia, unde e stabilită din anul 1960. AiciAntigone Kefala avea să-şi implinească destinul creator. An dupăan, ea a devenit, in orizontul literaturii australiene, o vocesubstanţială, inconfundabilă, apreciată pentru austeritatea, chiarascetismul expresiei, pentru intensitatea suprarealistă, pentrufineţea şi pasiunea intelectuală, pentru spiritul ei universal.Poezia, proza de ficţiune, paginile de jurnal propriu-zis,eseistica autoarei vorbesc despre identitatea dizlocată pentruacela ce-şi pierde ambianţa acelui acasă originar şi de la sineinţeles. Efortul prelungit al adaptării in lunga călătorie a fostpermanent insoţit de lectură, muzică, studiu. "Eram formaţi, dinRomânia, să inţelegem viaţa şi o ţară prin formele ei artistice",observă scriitoarea.
Lipsită de ostentaţie, liricaAntigonei Kefala este una de miză inaltă, care vorbeşte despremarile teme şi taine: naşterea, dar mai ales trecerea Pragului,moartea. Familiaritatea morţii există in Balcanii originari şiscriitoarea aduce cu sine aceasta in poezie, intr-un mod purificat,particular şi surprinzător. Recunoaştem vignete pline de atmosferacasei din copilărie, de atmosfera unor case burgheze ale zoneinoastre in general. Lumea revolută dăinuie misterios şiireductibil, ca intr-un vis (coşmar nu o dată). Antenele poezieirecuperează peisaje pierdute. Cuvinte desprinse de determinări,rostite parcă in vid, rezonează intr-un bocet reţinut, subliminal.Şi totuşi cuvintele poeziei sunt, paradoxal, dătătoare de viaţăchiar şi atunci când rostesc despre moarte. Este oficierea poeziei:misterul ei, misiunea ei asumată.
Departe de a rămâne cantonatăintr-o provincie culturală sau de a se lăsa impresionată dejocurile superficiale ale modei, Antigone Kefala, cea născută lagurile Dunării, a păstrat şi a dezvoltat cu superbă obstinaţie,de-a lungul vieţii, spiritul cultural in care se formase. Totodatăscriitoarea s-a deschis faţă de lumea in care i-a fost dat săajungă. Peregrinarea insăşi, cu toată suferinţa pierderilor, adevenit astfel un teren al clarviziunii. Antigone Kefalamărturiseşte - cu demnă şi sofisticată sinceritate, cu forţăvizionară şi curaj - despre esenţa propriei vieţi, despre lucruriprofund semnificative pentru fiecare dintre noi şi pentru lumea totmai globalizată in care trăim. (IoanaIeronim)
AntigoneKefala
VACANŢĂ LA ŢARĂ
In vis incepe călătoria, spuneauei
ducând lumânarea prinintunericul odăii
unde mirosea a busuioc şidulceaţă de cireşe.
Le vedeam umbrele cum alunecă peperete
mă concentram să aud foşneteledin unghere
mi-era teamă de noaptea ce selăsa precum
penajul tăcut al unor cearşafuriin curtea
părăsită unde nu mai erau decâtdulăii
şi fântâna indepărtare.
Când se lăsa intunericul vorbeaudespre Katka,
despre fântână, cu glasuri detaină.
Lipeşte-ţi urechea de pământ,fecioară,
ascultă zidurile gemând dingurile mute.
Calea in jos e luminată cuflăcări de mică
arzând fără sunet cum ard ochiisălbaticilor
şi morţilor; ochii smălţuiţiacum de văluri
peste văluri de apăimpietrită.
Sari, a spus Katka, astfel veiajunge
la ţărmul celălalt. Ţara undepomii şi dealurile
sunt cu totul şi cu totul deaur, unde cântă păsări de sticlă,
unde aerul, perdele de cristalacoperite cu pulberi fine,
coboară din cerul albastrunemişcător, clinchetind in briza
impalpabilă. Şi lumină vei fi,lumină fără umbră, căzând
peste şesuri pietrificate intăcere.
NOU NĂSCUT
Atunci tu nu eraiincă
unul dintre noi.
Mai aveai in
piele mirosul
marelui intuneric.
Ochii iţi erausticloşi,
imi sorbeauimaginea
fără să dea nimicinapoi,
adâncime pură,adâncimea
apei tăcute.
Doar glasul tăucare
A ţipat prinintuneric
născut din
eternitate spaimei
era omenesc.
VENERARE
Ei mâncau pământ, dormeau cu el
mireasma li se rotea in sânge
până când se umpleau cu pământ,
se iubeau cu oile
se rugau cu voci mutilate,
in limbi tăioase de ţapi cântau
despre locuri pietroase, ierni cumplite
ecouri de vânt in beznă
prin copacii aspri.
Braţele statuii albe
in vârf
se intindeau ca nişte coarne uriaşe
in soarele de primăvară.
in vârf
se intindeau ca nişte coarne uriaşe
in soarele de primăvară.
MOŞTENIRE
Incerc să ascund
de ochii lor
goliciunea morţii tale,
tu călătoreşti acum
dincolo de noi, indiferent.
Ai un mesaj pentru noi?
Avem nevoie.
tu călătoreşti acum
dincolo de noi, indiferent.
Ai un mesaj pentru noi?
Avem nevoie.
Camere cu tavanul inalt
cu uşi de stejar, parchetul intunecat,
mirosuri inchise.
Mormântul meu ferecat
imi călătoreşte prin vise.
cu uşi de stejar, parchetul intunecat,
mirosuri inchise.
Mormântul meu ferecat
imi călătoreşte prin vise.
OMUL PRIBEAG
Râul
s-a mutat mai departe
in fierbinţeala drumului
sclipiri de apă
spre orizont.
Sarea
pe care i-au dat-o acasă
şi a pus-o pe limbă
ca să-şi guste propriile rădăcini
şi să se aline.
pe care i-au dat-o acasă
şi a pus-o pe limbă
ca să-şi guste propriile rădăcini
şi să se aline.
Lumea
făcută dintr-o materie care niciodată
nu uită, o simetrie absolută
fatalitatea din inima
fiecărui lucru.
făcută dintr-o materie care niciodată
nu uită, o simetrie absolută
fatalitatea din inima
fiecărui lucru.
ISTORIE DE FAMILIE
Saten in camera Mamei,
oglinzi, cutii de alabastru,
scoici din Marea Neagră, apa cântând,
mă invârteam in jurul patului şi cântam:
Auzi marea din mine?
M-am oprit la patul cel nou
un cap de stridie şi coadă de crab,
ca in cărţile de zoologie,
l-am cules şi l-am inghiţit,
ingrozită,
dar nu avea nici un gust.
Când m-am regăsitplângeam,
bătând pământul cu pumnii,
doicile erau in preajmă,
toate in gri şi faţa lui
cu ochii frumoşi intunecaţi
a lunecat la distanţă, nu l-am mai ajuns.
bătând pământul cu pumnii,
doicile erau in preajmă,
toate in gri şi faţa lui
cu ochii frumoşi intunecaţi
a lunecat la distanţă, nu l-am mai ajuns.
ACOLO
Acolo
noi lăudăm pe Domnul pentru toate lucrurile
pentru pâine, pentru ziua de azi, pentru mâinile noastre
pentru mormintele inguste
noi lăudăm pe Domnul pentru toate lucrurile
pentru pâine, pentru ziua de azi, pentru mâinile noastre
pentru mormintele inguste
Acolo
pe când infloresc măslinii
in pulberi de lumină
oasele se fac pietriş
aşternut pe aleile strâmte
unde tânărul orb
cu ochi luminoşi
cu gura tăcută
a fost torturat de soldaţi
ca să vorbească
despre moştenirea pământului.
pe când infloresc măslinii
in pulberi de lumină
oasele se fac pietriş
aşternut pe aleile strâmte
unde tânărul orb
cu ochi luminoşi
cu gura tăcută
a fost torturat de soldaţi
ca să vorbească
despre moştenirea pământului.
Versuri din volumulAbsence/Absenţă, in curs de apariţie la Editura Omonia,Bucureşti, 2010
In româneşte de IoanaIeronim
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
