MEMORIA CARTII POSTALE/ Ferdinand, Intregitorul Patriei

Regele Carol I nu a avut moştenitori direcţi (unica sa fată,Maria, a murit la vârsta de trei ani), motiv pentru care, prinActul de familie din 1883, moştenitor al tronului a fost desemnat -cu acordul impăratului german Wilhelm I (şeful familiei deHohenzollern) şi al cancelarului Bismark - băiatul fratelui maimare al regelui, principele Ferdinand.

Deşi a murit acoperit de recunoştinţa unui popor intreg, Nando(aşa ii spunea soţia sa, principesa şi apoi regina Maria) a avut oviaţă marcată de suferinţe şi sacrificii făcute in numele datorieisale de suveran român şi al loialităţii faţă de noua sa patrie. Inprimul rând, ca prinţ moşenitor, el nu a putut să se căsătoreascăcu Elena Văcărescu, femeia pe care o iubea şi cu care se logodisein 1891, deoarece aceasta nu aparţinea unei familii domnitoare.Apoi, deşi avea un profund ataşament faţă de catolicism, Ferdinanda trebuit să suporte excomunicarea Papei din sânul BisericiiCatolice, interzicându-i-se sfânta impărtăşanie, deoarece şi-abotezat cei şase copii pe care i-a avut cu regina Maria in religiaţării noastre, cea ortodoxă. In fine, pentru că, după dureroasefrământări de conştiinţă, inţelegând aspiraţiile supreme spreunitate naţională ale supuşilor săi, Ferdinand a susţinut intrareaRomâniei in Primul Război Mondial de partea Antantei, a fostdezavuat de familia de Hohenzollern: numele său a fost şters dincartea cea mare a familiei, iar el a fost declarat trădător decătre fratele său, urmând a fi detronat după dezmembrareaRomâniei.

Totuşi, destinul i-a hărăzit lui Ferdinand drept soţie unadintre cele mai frumoase, sensibile şi culte femei din Europa,regina Maria, care nu doar că i-a dăruit copii in ţară şistrălucire in străinătate, dar l-a susţinut şi consiliat cufermitate in cele mai dramatice momente ale domniei sale, oprindu-lde la abdicare in deznădejdea cumplitei ierni a refugiului de laIaşi, din 1917.

A avut şansa unor generali pricepuţi şi curajoşi, precumAlexandru Averescu, Constantin Prezan, Eremia Grigorescu şi alţii,care i-au condus armatele in marile incleştări. L-a avut apoi caprim-ministru pe I.I.C. Brătianu, alături de care şi-a legat numelede reforme esenţiale pentru statul român modern: reforma agrară,cea electorală (cu votul universal) şi mai ales Constituţia din1923, una dintre cele mai moderne in epocă. Astfel, momentul solemnal incoronării regelui Ferdinand cu Coroana de Oţel de la Plevna şia reginei Maria in Catedrala Reintregirii din Alba Iulia, la 15octombrie 1922 a fost unul pe deplin meritat. Niciodată România nufusese atât de Mare (295.048 kmp şi 17,1 milioane de locuitori),după ce Basarabia, Bucovina şi Transilvania se uniseră cuţara-mamă, prestigiul Coroanei devenind imens, iar evoluţiileeconomice şi sociale româneşti fiind sincrone cu celeeuropene.

Nemeritată pentru nici unul dintre cei doi suverani a fostsuferinţa care le-a fost adusă de comportamentul fiului lor Carol,care in 1918 şi 1925 a renunţat la prerogativele regale. RegeleFerdinand a murit de cancer la 20 iulie 1927, iar regina Maria la18 iulie 1938, la Sinaia, in urma unor puternice afecţiuni interne,după ce fusese obligată de Carol al II-lea să se autoexileze laBalcic.