simţi zidurile casei cum te strâng
ca o menghină fragilă de sticlă
te trezeşti întins pe asfaltul încins
de ochii tăi de jar
în care te autodistrugi la final
uite,
bea din această sticlă de votcă
pentru toate nopţile nedormite
pentru toată mizeria
care-a spălat lumea ca o apă neagră
pentru toate potopurile ce au adus atâtea sfârşituri
şi n-ai spus nimănui nimic
ei te privesc
de parcă
ar lua parte la facerea lumii
sau la nimicirea ei
de parcă
totul ar fi început cu tine
s-ar fi sfârşit cu tine
te înmormântează neştiutori şi tăcuţi în toate cimitirele lumii
(şi nu,
nu plânge niciunul)
de parcă
însuşi Dumnezeu ar zice
întreg pământul e o groapă
au moartea cea de toate zilele
şi vorbesc despre viaţă ca despre o moarte amânată
cred în minciuna de-a trăi
îmi voi arăta chipul
acolo unde totul de-odată se va naşte şi va muri
pentru că nimic n-a fost, nu este şi nici nu va fi
braţele tale te strâng
ca nişte ziduri de carne vie
şi aceasta este pacea
pe care nimeni nu ţi-o poate lua
acesta îţi este cavoul
unde creşti frumos şi verde
ca o cruce de lemn în memoria Fiului.
Alina Naiu s-a născut în oraşul Caracal, judeţul Olt şi locuieşte în Bucureşti. Are 26 de ani, a absolvit un master în Adminnistrarea Afacerilor Comerciale la ASE şi lucrează în logistică. A debutat cu volumul Intangibil 54, ed. Palimpsest, 2014 (cu o prefaţă de Octavian Soviany şi o prezentare de Ion Cocora)
„Mi s-a spus de foare multe ori că se observă că poezia mea nu e scrisă pentru a plăcea, pentru a fi la modă. Aşa este. Nu încerc să scriu pentru a plăcea cuiva şi nu cred în poeziile făcute. Cred în poeziile născute, în autenticitatea şi în abisalul lor. Nu am niciun plan în ceea ce priveşte poezia. Dacă trebuie să fie, va fi. Dacă nu, nu va fi.” – Alina Naiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
