La vreo doua sute de pagini sa fi anuntat, sa nu se fi inecat in prolixitate, adica sa nu-si fi inconjurat cu aluvionari contextuale de istorie propriu-zisa fiecare episod al vietii, memoriile lui Serban Radulescu-Zoner ar fi fost o incantare.
Prinr-o buna sfidare a deformatiei profesionale, atunci cand isi scrie memoriile istoricul de meserie trebuie sa renunte la divagatiile de specialitate, cedand locul evocatorului subiectiv, fie el capricios, malitios, nostalgic, nu sa-l urmareasca in toate firidele memoriei cu obiectivitatea ca de manual. Daca volumul ar fi aparut acum vreo zece ani, cand inca, editorial, nu ne crescuse intr-atata padurea memorialisticii, el ar fi avut un coeficient mult mai mare de inedit si atractivitate. Cum intre timp am apucat deja sa ne familiarizam din multe alte scrieri cu contextele biografiei zoneriene (de la adversitatea fata de Antonescu si legionari, la tineretul liberal, de la partyurile dansante din high life-ul anilor 30-40 la fentarea Securitatii in anii 50, procesele politice,detentia la Canal, reabilitarea s.a.m.d.) mai bine de o jumatate de carte pare deja citita. In fine, cum vizibilitatea autorului in viata publica nu e nici pe departe comparabila cu, sa zicem, prezenta mediatica a unor Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara sau Balaceanu Stolnici, lipsa notei biobibliografice tine departe de carte un numar considerabil de cititori.
Ma rog n-are-a face: desi obositoare prin redundanta, desi adesea indigesta, desi agasanta prin micile alintari vanitoase ale fostului campion de mondenitati, dansator-cuceritor prin saloane, lectura este pana la urma profitabila.
Nascut in 1929, fiul lui Constantin N. Zoner, directorul filialei Bancii Generale din Giurgiu (ulterior, la Bucuresti, director la Loteria de Stat pana in 1947; "odata cu inceperea persecutarii evreilor in Romania de catre legionari, i s-au cerut tatei acte de origine etnica datorita numelui. Tata era furibund, caci era de etnie germana" ) legat pe linie materna de Grigore Iunian si generalul Mihail Lascar ("in 1954, cand era angajata la Radio la redactia de programe muzicale, mama a fost data afara" de Matilda Apostol, "sub motivul de a fi fost in trecut fascista") Serban Radulescu Zoner face liceul la Cantemir ("mama s-a consultat cu Constantin Antonescu, director la Sf. Sava"), in 1946 e secretar la Tineretul Liberal (in echipa cu Dinu Zamfirescu,Sandu Missirliu, Radu si Toma Campeanu, Paul Dimitriu, Dan Lazarescu, fratii I.V. sI V.V. Sandulescu s. a.) ceea ce-i aduce in 1948 o condamnare la zece ani de temnita grea. Falsificandu-sI identitatea si actele, ajunge in 1951 profesor de istorie la Campina, in 1953 se reinscrie la facultate, in 1955 se insoara la Breaza, la 18 febr. 1959 fiind arestat si condamnat la cinci ani (Jilava-Salcia-Stoenesti-Stramba). Eliberat la 9 iun. 1962, va lucra cinci ani ca traducator la Institutul de Cercetari Alimentare, dupa care devine cercetator la Institutul de istorie, de unde va fi epurat in 1975 si mutat la Muzeul de istorie a Bucurestilor (va fi reprimit la Institut in 1990).
Pe tot acest traseu, de copil bine educat ("spectacolele lui Tanase nu erau pentru copii", "pana a fi devenit elev de liceu n-am fost in Teatrul National", "ziarul preferat al tatei era Curentul"), de strajer "impresionat de moartea reginei Maria", june dansator la ceaiurile protipendadei (v. 124 s.u., 140 s.u.) si de fost detinut ce refuza in repetate randuri, prin 1966-1967 ispitirile colaborarii cu Securitatea (v. 406 s.u.) cel care, ca parlamentar in anii '90, avea sa ceara in Camera Deputatilor aducerea in tara a osemintelor generalului Radescu si reinhumarea lor cu onoruri militare ne etaleaza o puzderie de nume, chipuri si ipostaze.
De la ingerul sau pazitor Stefan Voitec (Mira Voitec il avertizeaza de cautarile Securitatii in 1951, iar eliberarea din 1962 prin gratiere inainte de termen, prima slujba de dupa, apoi eliberarea pasaportului in 1974, sprijinul la doctorat s.a. i Ie datoreaza batranului social-democrat) si pana la calificativul de "securist" alipit lui George I. Potra, lui Cristian Popisteanu sau lui Paul Dimitriu, "trecem" prin funerariile patriarhului Miron Cristea si justa prezentare a situatiei evreilor in Bucurestii antonescieni (114 s.u.), prin atmosfera si tipologia, atat de complicata si plina de efecte in guvernarea Romaniei de azi, a celor care frecventau A.D.I.R.I. (Asociatia de drept international si relatii internationale, v.429-432) si tensiunile dintre Institutul Iorga si cel de istoria P.C.R., prin snobimea lui Dan Constantinescu sau acomodarile politice ale Mariei Rosetti, prin Yacht Club, lumea din vilele si de pe terenurile A.M.A., Veturia Goga, Ecaterina Oproiu, Catinca Ralea, Catherine Durandin sau Geo Zlotescu, "smecherul versatil" Eduard Mezincescu, imperturbabilii, inconturnabilii Silviu Brucan, Radu Florian si Edgar Reichman (azi la Le Monde, dar in 1947 impartind gratuit "Scanteia" prin facultate), familiile Korne si Mehedinti, generalul C. Orezeanu si fiul sau Nini intr-o scena de opereta violenta (95), colonelul Vulturescu si finalul sau halucinant (107), apoi Mihnea Gheorghiu, Anda Boldur si Manuela Cernat, relatiile oculte ale lui H. Soreanu de la "Adevarul", Leon Kalustian ca posibil colaborator al Sigurantei... si alte zeci de nume si destine. E limpede ca memoriile lui Serban Radulescu-Zoner se vor citi de la indicele de nume inspre ceea ce Ana Blandiana numeste, pe coperta a patra, "cercul vicios al mecanismelor totalitare".
*) Serban Radulescu-Zoner, A fost un destin. Amintiri, marturii, dezvaluiri, Editura Paideia, 565 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
