Am ales pentru "Ziarul de Duminica" fragmente din volumul"Brâncuşi - amicii şi inamicii" (in pregătire la Editura Vremea),in care Petre Pandrea le dă o replică nimicitoare inamicilor maimult sau mai puţin declaraţi ai maestrului. (ŞtefanDimitriu)
In contrast cu tezaCiobanului din Carpaţi şi cu teza Sfântul dinMontparnasse, rog să mi se ingăduie a emite ipoteza şi aprezenta portretul lui Brâncuşi ca pe un Erasmus dinMontparnasse, un umanist polivalent, un intelectual rafinat, unfilosof şi un moralist, un spirit esopic grefat pe un fond defilosofare stoică milenară rurală a strămoşilor săi ţărani şimoşneni, o apariţie a iluminismului progresist oltean din etapacapitalismului comercial in România şi a mercantilismului cobiliţarcraiovean plecat in emigraţie. Dar Brâncuşi n-a plecat in emigraţiepecuniară, ci in emigraţie voluntară (TheExile), caşi Joyce, ca un tânăr artist, rămas pururea tânăr până la adâncibătrâneţi.
Aceste teze ale mele trebuiescprobate cu dovezi materiale şi cu memorialistică. Avem dovezimateriale suficiente in România. Pilda filosofului stoic şi aumanismului rafinat este greu de portretizat. Aşa a fost inrealitate. Avem un fond de memorii, de la personaje numeroase carel-au cunoscut pe Brâncuşi şi care au depus deja mărturii şi vor maidepune.
Jean Cassou expune pe musafirulsău de la Muzeul de Artă Modernă, unde este director (şi-ipăstrează panoplia cu unelte de artizan plural, soba albă de Gorj,mobilierul rural oltean, cioplit de mâna sa, şi resturile rămase dela un bătrân, mort la 81 de ani), ca pe un cioban cu orizontulnaturii care nu are orizonturile civilizaţiei şi ale filosofiei, cape un vagabond şi un primitiv talentat in cioplirea lemnului, indăltuirea pietrei şi a marmurei, in şlefuire bronzului.(...)
Eu expun o teză absolutcontrarie: atât cât mi-am putut da seama, intre anii 1928 şi 1938,din lungile conversaţii avute cu Brâncuşi, dintre care una, omostră, a durat 19 ore la Bucureşti (cu amici şi convivischimbători la masă, ca Dem.I. Dobrescu, Eufem Mihăileanu, GheorgheDinu etc.): sculptorul-cioban, omul cu filosofie rudimentară, carenu cunoştea deloc cărţile sau aproape deloc, a avut o culturăenciclopedică şi o lectură imensă. Acest om de omenie şi filosofieolteană a trăit pentru opera sa, intre cărţi şi intre capetele celemai strălucitoare şi mai rafinate ale generaţiei sale.
Eu mă situez pe o teză absolutla antipod: pentru mine Brâncuşi este noul Erasmus, ca umanistvalah la Paris.
Cu ce probe? Şi cine sunteu?
Eu sunt exact ca Brâncuşi inprivinţa bibliotecii pe care o las urmaşilor: nu mai am deloc cărţisau foarte puţine. Am trăit printre cărţi, poliglot ca şi Brâncuşi.De la 12 - 13 ani, am devorat şi scris cărţi şi idei, am statprintre oamenii cei mai de seamă ai generaţiei mele şi al timpuluipetrecut până la 61 de ani, fie la Craiova, fie la Berlin, fie laMünchen sau Bucureşti. Am refuzat amici mediocri, aur sau carierăfacilă.
Brâncuşi saluta uşor (ca oriceoltean cobiliţar sau ca salonarzii, cu două sute de amici). Unintelectual oltean care a renunţat la cobiliţă şi la strâns aurnu-şi pierde vremea cu fleacuri. Devine dificil. Brâncuşi căpătasereputaţia de ursuz, de solitar, de arţăgos, de zgârcit, demilionar, de om straniu, de sfânt sau de cioban genial, de escrocintelectual (fumist), de om brutal şi artist ratat, de om cu inimade piatră.
C. Brâncuşi avea o inimă de aur,manierele rafinate ale moşneanului oltean, cu un protocol sever,sever cu sine in raporturile cu amicii şi ingăduitor cu ei până lao anumită limită, pe care n-o incălca, şi uneori izbucnea pentru apune la punct raporturile şi principiile, cu intenţiipedagogice.
Din oralitatea lui MarcelMihalovici, reţinută de Jianu, se consemnează cărţile cudedicaţiile lui Blaise Cendras. Unde sunt cărţile lui James Joyce?Pun această intrebare cu intenţii şi scopuri de criminolog şianchetator, având două lucrări tipărite in materie (Procedurapenală şi Criminologia dialectică). Vreau să stabilescun lapsus calami. Despre lapsus calami a vorbit Sigm.Freud in Psiho-patolgia vieţii cotidiene. Se află şi infranţuzeşte, pentru uzul lui Jean Cassou, Ionel Jianu şi MarcelMihalovici, care nu iubesc dicţionarele, care calomniază peBrâncuşi şi care nu ştiau cinci limbi străine, à fond, cumştia Brâncuşi. Când zic, à fond, zic dicţionare şi lecturăla nuanţă. Brâncuşi n-a avut Kinderschwester saunurse cum o fi avut Cassou la Paris. Mihalovici şi Jianun-au avut. Şcoală, pe trepte, n-au făcut, şi nici timp dedicatpentru lectură ani indelungaţi, ca Brâncuşi, prezentat ca o gâlmăfilosofică.
Ionel Jianu şi Mihalovici aualergat pentru o pâine toată viaţa. Gură de câine pe ceva pâine.Cum să nu ceară pâine gura de om? Dar când gura de om, care amâncat pâinea lui Brâncuşi, devine gură de câine, se pot punelucrurile la punct.
Marcel Mihalovici a indus ineroare pe Ionel Jianu in calitate de pique-assiette, deratat otrăvit şi invidios, de atentator permanentizat la punga cuaur şi la chimirul lat, permanent chivernisit al lui Brâncuşi.Cunoaşteţi asemenea oameni? Li se mai spune la Bucureşti şi laParis cu un nume urât: tapeurs. Sunt frecvenţi printreintelectuali şi artişti. Poţi să le dai de 99 de ori. Dacă nu ledai a suta oară, te umplu cu balele calomniei şi ale veninului.Dintre ei se recrutează cerşetorul ingrat. Oricare cerşetor capătă- ipso facto - complexe de inferioritate. Marcel Mihaloviciinregistrează faptul că Brâncuşi venea special la cinematografulsău unde câştiga o biată pâine. Marcel rămânea in pană de franci cugospodăria lui. Costache il ajuta cu inima lui de aur. A ajutat pemulţi dintre franco-români, fiindcă se inconjura de ei, innostalgie faţă de Gorj şi Craiova. A făcut desene pentru BenjaminFondanne, cum a făcut şi pentru James Joyce portretul spiraloid,care a ornat in 1926 prima ediţie din Tales Told of Shem andShaun şi care se reproduce mereu, oricând se vorbeşte de viaţaşi opera irlandezului. Cărţile cu dedicaţii afectuoase ale luiJoyce nu sunt pomenite de Mihalovici. Eu le-am avut in mână,fiindcă citisem cu atenţie pe Joyce şi Kafka incă de la Berlin, inepoca 1926 - 1928. La Berlin era la modă Joyce, o modă printreintelectualii rafinaţi şi filologi. Nici Kafka nu este pentru Gâgăsau pentru Horodincă. Gâgă interpretează pe Kafka şi Joyce, caHorodincă pe Jean-Paul Sartre: la modul grosier, temerar şiimpertinent.
Când Mihalovici şi Jianu reduclecturile lui Brâncuşi la cărţile cu dedicaţie ale lui BlaiseCendras şi nu pomenesc de James Joyce se numeşte, incriminalistică, un indiciu de vinovăţie şi in psiho-patologie, unlapsus calami.(...)
Jean Cassou, in colaborareaamabilă şi vinovată a lui Ionel Jianu, doreşte să ne prezinte penoi, ţăranii-moşneni, deveniţi intelectualii Olteniei, ca pe nişteciobani fără bibliotecă, in filosofii rudimentare, in iluminări decreatori guşaţi opaci (cu oarecare talent şi poate geniu). Işirezervă marele Tot pentru banchetul lor firav.
A se scuti!
Din volumul in pregatire laEditura Vremea
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
