Acesta este un film-ramasag: pe pariu ca-i facem pe Julia Roberts si Brad Pitt sa apara pe acelasi afis fara sa apara impreuna in acelasi cadru? Ei, nici chiar asa, dar in doua ore zau ca nu impart ecranul mai mult de zece minute.
Daca Brad e, ca de obicei, adorabil (are baiatul asta un fel de a se uita la partenerele lui...nu-i nevoie sa-i mai scrii replici, i se citeste totul in ochi), Julia, in schimb, arata surprinzator de, cum sa spun ca sa nu supar pe nimeni, sa zicem "matura".
Poate fiindca joaca din plin cartea farmecului proletar - femeie din popor cu gura mare si bun-simt nesofisticat - gratie caruia a luat anul acesta un Oscar.
Semanand tot mai mult cu Erin Brockovich si tot mai putin cu personajele din "My Best Friend's Wedding" sau chiar "Pelican Brief", Julia isi va pastra admiratorii chiar daca risca sa sacrifice imaginea de femeie-obiect (frumoasa, sexi, dezirabila, seductibila, manipulabila emotional), in favoarea celei de femeie-persoana (independenta, pretentioasa, emancipata si gata sa-i dea papucii lui Brad fara prea multe remuscari).
In timp ce Jerry e trimis in Mexic sa recupereze un obiect pretios (respectiv un pistol vechi lucrat cu multa arta), Sam, iubita care considera ca s-a despartit de el desi el nu-i de aceesi parere, e tinuta ostatic de catre un interesant ucigas pe nume Leroy (James Gandolfini, venit din "Clanul Soprano" cu tot cu personaj).
In timp ce o supravegheaza pe Sam, ca garantie a faptului ca Jerry va livra marfa mexicana in bune conditii si la termen, Leroy leaga cu ea un fel de prietenie, invatand-o tot felul de lucruri si oferindu-i consultatii psihologice (de tipul celor pe care el le primise in serialul TV amintit mai sus).
Filmul ar fi putut foarte bine sa functioneze pana la capat pe aceasta structura paralela si sa se sfarseasca intr-un fel sau altul o data cu reunirea celor doua personaje principale - dar el dureaza cu aproximativ 30 de minute mai mult decat ar fi fost cazul (daca interpretii n-ar fi avut cotele respective la box-office, poate ca producatorii s-ar fi multumit cu un story mai modest insa mai limpede).
Ei, si in aceste 30 de minute se petrec fel de fel de lucruri care se presupune ca ar trebui sa creeze surprize si sa ofere rezolvari, insa de fapt nu fac decat sa te zapaceasca - si asta pentru ca nu sunt gandite si integrate in ansamblu astfel incat sa rezulte un tot echilibrat si armonios, ci dau impresia neplacuta ca filmul se tot termina si se tot razgandeste de vreo doua-trei ori.
Clou-ul ar fi putut sa fie dat de legenda pistolului si de motivatiile celor care il vaneaza - foarte interesante secventele ce ilustreaza variantele alternative ale povestii "mexicanului" -, dar din pacate tocmai acest filon care putea sa coaguleze scenariul intr-un mod original este neglijat, alegandu-se solutii la prima mana si inghesuind la final explicatii neverosimile si personaje scoase din maneca.
Pistolul, insa, trebuie s-o recunoastem, e foarte frumos.
The Mexican. SUA, 2001. R: Gore Verbinski. Cu: Brad Pitt, Julia Roberts, James Gandolfini.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
