Ziarul de Duminică

Miezul vieţii, miezul cărţii/ de Elisabeta Lăsconi

Miezul vieţii, miezul cărţii/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

02.06.2011, 23:29 219

Ce păţeşte psihologul când se apucă de scris? Riscă o păţaniefericită: are succes, publicul începe să-i caute cărţile, o cartenaşte altă carte, şi aşa se trezeşte autor. Şi dacă tot nu semulţumeşte cu o carte două şi nu dă semne să se potolească, păţeşteîncă... o păţanie, mai frumoasă şi mai fericită: editura îi faceserie de autor. Presimţeam eu vag şi difuz că urma să se petreacă"o păţanie", este drept, aşteptam alta, dar nu pot decât să sper cava veni şi ceea ce aştept într-o bună zi.

Noua carte are un titlu-cârlig, aşa cum ştie foarte bine săaleagă Aurora Liiceanu: "Viaţa nu-i croită după calapod". Şi pare ocontinuare a cărţii anterioare, "La taifas". Iar metoda şi stiluldeja ştiute dau cititorului un sentiment de confort, răspundaşteptării, în plus scot la lumină originalitatea. Cum să numescbucăţile care compun volumul? Cel mai potrivit termen este prozescurte, ele se hrănesc din miezul vieţii, fiindcă pornesc de lapersoane cunoscute, cazuri concrete, dar se hrănesc şi din miezulcărţii.

Aurora Liiceanu este şi un cititor neobişnuit, citeşte cu alţiochi întâmplările din ficţiune, le vede şi din alt unghi şi cu alţi"ochelari", se deosebeşte ca mod de lectură de pasionaţii deliteratură, de filologi mai ales. Ajunge repede la "miezul" ascuns,iar comentariile duc la surprize. Deşi ai citit aceeaşi carte, îţipui întrebarea: oare cum de n-am observat asta şi nu m-am gânditcă...

Am regăsit între "fructele" din care autoarea extrage miezulsavuros cărţi citite în mod sigur în urmă cu mulţi ani, care auapucat să fie filtrate de sita memoriei, rămânând din ele doaresenţa subiectivă (ca povestirea extraordinară a lui O. Henry,"Ultima frunză") sau romane recent apărute, ca "Mr Peanut" de AdamRoss. Ca să nu mai vorbim de Julian Barnes, Iris Murdoch ori HanifKureishi. Exemplul cel mai interesant de personalizare a lecturiimi s-a părut felul în care s-a apropiat şi s-a depărtat de"Medgidia, oraşul de apoi" de Cristian Teodorescu.

Inevitabil, se nasc multe întrebări: cum îl citeşte AuroraLiiceanu pe Irving Yalom? Cum ar explica succesul lui ca prozator?Cum se explică astăzi interferenţa tot mai intensă şi mai densăîntre ficţiune şi psihanaliză, chiar psihoterapie? Au trecutdecenii de când critica literară a intrat în teritoriulpsihologiei, au fost investigate opere şi autori prin psihocriticăşi chiar psihanaliza creatorilor. Acum asistăm la fenomenul invers,complementar.

Se ştie bine că literatura a oferit modele şi nume marilorcomplexe, începând cu tragedia greacă - a se vedea faimoaselecomplexe. Observaţiile Aurorei Liiceanu semnalează că a venit altmoment: psihologii se îndreaptă spre literatură ei înşişi, nu cautădoar exemple sau confirmări ale unor ipoteze, caută mai degrabăalianţe profitabile pentru ambele părţi. Ce se va întâmpla culiteratura şi ce se va întâmpla cu psihologia sau psihanaliza încursul unei asemenea simbioze, cum vor ieşi din aceasta"contaminare"? Relaţia dintre ele pare atât de puternică, încâtgreu se mai pot separa.

Faţă de volumul anterior, cu o abundenţă de istorii personale,cu numeroase întâmplări, cel de faţă mi se pare mai încărcat dereflexivitate. Ca şi când Aurora Liiceanu şi-ar fi impus ori pur şisimplu ar fi simţit nevoia unui răgaz ca să se oprească pe îndeleteasupra unor gânduri ivite în cursul diferitelor cazuri prezentateşi nu s-a îndurat să le abandoneze în stadiul de seminţe, ele totîncolţeau şi acum le-a lăsat să înflorească.

Chiar împărţirea cărţii în două părţi - "Întâmplări" şi"Gânduri", este una simptomatică. Cred că autoarea se află,conştient sau nu, într-un impas sau, dacă este prea mult spus, înfaţa unei decizii. Va continua să scrie cărţi în maniera de acumcare i-a adus celebritate şi public, dar riscând să se plictisească(nu cred că se vor plictisi cititorii, fiindcă aşteptarea lor ar fisatisfăcută), sau se va îndrepta spre altceva. Dar ce va fi acest"altceva" o ştiu doar autorul şi viitorul.

Aurora Liiceanu, Viaţa nu-i croită după calapod, EdituraPolirom, 2011, 240 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO