• Leu / EUR4.7228
  • Leu / GBP5.3006
  • Leu / USD4.1899
Ziarul de Duminică

Mihai Nadin: „Chiar şi cei care evită orice contact cu tehnologia nu pot trăi fără ea”/ deTitus Vîjeu

Autor: Ziarul de Duminica

5 feb 2016 1225

Prezenţa la Bucureşti a profesorului american de origine română Mihai Nadin a fost prilejuită de publicarea la editura Spandugino a traducerii cărţii sale de mare succes internaţional „The Civilization of Illiteracy”. Născut la 2 februarie 1938 la  Braşov, autorul s-a afirmat încă din anii '70 ca scriitor şi filosof, iniţiind aici noua ştiinţă a esteticii informaţionale. După stabilirea sa în Statele Unite ale Americii la sfârşitul celui de-al şaptelea deceniu al secolului trecut, Mihai Nadin a desfăşurat o impresionantă activitate de cercetare în domeniul electronicii, esteticii, semioticii şi interacţiunii om-calculator (HCI), predând cursuri la universităţi prestigioase (Stanford, Berkeley-California, Texas University) şi răspunzând invitaţiilor primite din partea unor instituţii academice europene (Bremen, Wuppertal, Dresda).

Considerat de către academicianul Solomon Marcus drept „pionier al domeniului cunoscut sub numele computational design (...) privind sistemele anticipative” profesorul Mihai Nadin a avut amabilitatea să  răspundă întrebărilor puse de un vechi confrate, profesorul Titus Vîjeu de la catedra de comunicare audiovizuală a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

         

Aţi fost între primii (dacă nu cumva primul!) care aţi introdus în România anilor '70 estetica informaţională, popularizând tezele unor Felix von Cube ori Waltraut Reichert, dar şi pe cele ale lui Abraham Moles şi Georg Klaus, propunând propriile idei legate de „teatrul ca sistem cibernetic”. Cel puţin două cărţi, „Reîntoarcerea la zero” (ed. Junimea, 1972) şi „Cămaşa lui Nessus” (ed. Cartea Românească, 1973) vă situează în avangarda unor preocupări în care ştiinţa şi  umanismul îşi dovedeau congruenţa... Această cunoaştere profundă a celor două zone majore ale spiritului uman v-au permis chiar să-l combateţi pe un „intouchable” precum Roland Barthes căci, „cibernetic nu înseamnă polifonie informaţională (...) şi nici simultaneitatea emisiei din partea elementelor constitutive”, adică scenografie, ecleraj, costumaţie, rostire scenică, muzică, gestualitate. În timp, mai ales după ce aţi părăsit România în anii  '80, aţi amplificat modelul cibernetic la analiza socială. Greşesc?

– Modelul cibernetic al adolescenţei mele intelectuale generalizează metafora cârmei (a volanului de directie). Dacă aş fi fost poate mai deştept aş fi observat că cibernetica produce o descriere incompletă a ceea se se întâmplă când cârmim, când navigăm pe un ocean zbuciumat, când zburăm, sau, şi mai interesant, când  navigăm în universul ideilor, al valorilor. Feedback-ul exemplifică modelul Cartesian al acţiunii şi reacţiunii. Pentru orice proces de natură fizica, acţiune-reacţiune e tot ceea ce ne trebuie pentru a atinge ţinta.

Când am început să explorez universul viu, adică tot ceea ce are viaţă, am înţeles că cibernetica era incompletă.  Împreună cu feedback-ul trebuie să considerăm şi ceea ce se cheamă feedforward. Simplificând, e vorba de a considera acţiunea-reacţiunea împreună cu selectarea activă a alternativelor. Un timonier bun schimbă direcţia bărcii sau a maşinii ori a avionului înainte de atingerea unui obstacol. Conduce cu „simţ”. Desigur, poţi sa manevrezi o barcă şi într-o furtună, dar dacă aceasta e prea mare, prea intensă, acţiunea-reacţiunea (adica feedback-ul) nu mai sunt apropiate. În loc să ne ducem în furtună (socială, politică, metereologică etc.) o evităm, căutăm alternative. Acesta e înţelesul (unul dintre ele) al anticiparii.

V-aţi referit la evenimente sociale de care m-am ocupat. Cred că aveţi în vedere – între altele –  „Signs of the Energy Crisis” (1981), un caiet al revistei  Kodikas/Code dedicat semioticii crizei de energie din anii 80 (ai secolului trecut!). Multe dintre ideile de atunci s-ar putea aplica astazi… Da, am putut depăşi modelul îngust al ciberneticii în favoarea unui model anticipatoriu. Criza refugiaţilor este încă un exemplu a ceea ce ar putea face anticiparea. Dar guvernele, comuniste sau capitaliste, sunt deterministe. În blogul meu (www.nadin.ws/blog) puteţi citi ceea ce nici un comentator al crizei nu a îndrăznit să spuna: Germania a învins în cel de-al 3 război mondial fără a trage un glonte. Ea domină Europa în masura în care criza ei demografică – nu fac destui nemţi ca să  le poată plăti pensiile! – a devenit examenul viabilitaţii Europei unite. Acţiune-reacţiune şi nici un fel de anticipare.

 

 – „The Civilization of Illiteracy” (Dresden University Press, 1997) a plecat în lume cu binecuvântarea lui Umberto Eco, ce observase că nu e vorba  de o carte care să se lamenteze „pe tema declinului alfabetizării”. Mi-am amintit însă că, în urmă cu vreo jumătate de veac profesorul Eric Havelock de la Yale University izbutise să explice marea enigmă reprezentată de gestul lui Platon de a solicita alungarea poeţilor din cetate. Douăzeci şi trei de secole omenirea nu contenise să se mire de această atitudine vehementă a marelui filosof şi abia la jumătatea secolului  XX profesorul amintit mai sus stabilea că în acel moment istoric Grecia introdusese primul sistem educaţional bazat pe scriere, iar poeţii, prin excelenţă mesageri ai oralităţii, se dovedeau piedici vii şi reale în calea impunerii alfabetului. Trăim oare o situaţie comparabilă?

– În cartea sa Preface to Plato, Eric Havelock discuta o antinomie falsă: aceea dintre gândul raţional şi cel poetic. Din modestul meu punct de vedere ele nu pot fi separate. O dovadă simplă: rima, ritmul, metrica  poetică sunt o expresie a unei ratio, a unei măsuri a unei raţionalitati pe care o introducem în realitate. Cântecul este o expresie raţională – ajută  la sincronizare (în eforturi sau în sentimente). Poesis înseamnă auto-constituire, suntem ceea ce facem, fie ca oameni de ştiintă sau ca artişti, ca militari, ca orice… Ceea ce se întâmplă astăzi nu e conflictul între oralitate şi scris, ci mai curând realizarea faptului că noile forme de expresie umană pericliteaza atât ştiinţa cât şi poezia trecutului. Orchestra simfonică din Boston dă publicului tânăr câte un iPad, ca să combine actul de a asculta muzica cu cel de a vedea partitura… Este speranţa lor, iluzorie, că pot salva muzica clasică.

Ceea ce se cheamă sintaxa poeziei (sau a muzicii, chiar şi a coregrafiei) poate fi uşor imitată de programe care scriu ceva, care arată şi sună ca poezia (sau muzica). Am scris eu însumi asemenea programe. Deci ştiu cum se fac noile romane scrise de computer şi care nu sunt mai proaste decât cele ale autorilor netalentaţi care ocupă scena succeselor literare.  Dar poezia nu e o expresie sintactică, ea corespunde formularii unor întrebări noi. Nici o maşină nu a fost în stare până astăzi să formuleze o întrebare. Ele pot da răspunsuri… M-am temut întotdeauna de cei care pot să răspundă la orice întrebare. Această teamă este reflexivă – când  mă surprind în această postură îmi zic că e vremea să încetez… Cândva am mărturisit că eu nu sunt nimic altceva decât întrebările pe care le am şi al căror număr continuă să crească de pe o zi pe alta.

Titlul cărţii (Civilizaţia analfabetismului) este oarecum oximoronic. În tot cazul e unul paradoxal, mai ales în acest moment în care informaţia circulă nestăvilit, de la un capăt la celălalt al planetei. Trăim se pare un moment în care gnoseologia întâlneşte ontologia într-o acoladă substanţială. Şi  totuşi, cât de „analfabeţi” putem fi (sau deveni), trăind aproape într-un concubinaj cu computerul, înşelându-ne partenerul de viaţă ce ne-a fost dat de divinitate: Natura...?

– A refuza gândul că tot ceea ce trăieşte (ceea ce se cheama the living, organicul) este fundamental diferit de ceea ce nu trăieşte (de anorganic, de realitatea fizică şi chimică) explică de ce între acţiunile ce duc la schimbarea naturii şi incapacitatea noastră de a ne înţelege propria natură distanţa creşte. Ştim cum să schimbăm lumea dar nu ştim cum să ne schimbăm pentru a face faţă realităţilor pe care le-am produs. Newton a scris despre Natură – cu N mare. Şi a cuprins în vorba asta,  Natură, tot ceea ce exista. Geniul său nu l-a împiedicat să comită însă o greşeală logică: dacă totul e Natură, nimic nu e natură. Definiţiile au gen proxim şi diferenţă specifică. În acelaşi spirit, afirmă unii astăzi că totul este computation – că  realitatea pe care o trăim este rezultatul unei computaţii ce continuă. (Zâmbiţi, spunea fotograful, ca să iasă imaginea bine!).

Ar fi frumos (sau convenabil) dacă computerul ar fi doar „concubina” noastră. Dar n-avem norocul ăsta. După unii, noi înşine suntem computere, adica maşini. Medicul este mecanicul nostru, guvernul ne dă direcţia, munca ne plateşte pentru combustibil… Această eroare venită cam din vremea lui Descartes, ne afectează destinul. Şi afectează viitorul (noi sau roboţii, este o întrebare ce rezultă din aceeaşi sferă spirituală). Singura şansă de a rupe cercul vicios este aceea de a înţelege că există natura – tot ceea ce e viu, tot ceea ce are rost, scop, tot ceea ce îşi poate  influenţa existenţa – şi că există realitatea fizică, a elementelor din care suntem  făcuţi, realitatea pe care încercăm să o înţelegem. A înţelege condiţia viului, a trăirii, a existenţei conştiente ne-ar putea ajuta să dăm sens existenţei. Fireşte, fizica ne poate ajuta, chimia, microbiologia moleculară, genetica… dar esenţa viului nu poate fi descrisă în formule, sau în date (indiferent cât de multe, Big Data), ci in semnificaţia lor, în sensul lor, în ceea ce ÎNSEAMNĂ. Neuronii nu calculează probabilitaţi, nu calculează nimic… Fiecare celulă îşi are inteligenţa ei, care se manifestă în ceea ce numim sănătate sau lipsa sănătăţii, inspiraţie sau lipsa ei, întrebări – despre ce înseamnă? Domeniul fizic este al cantităţilor. Domeniul viului este al semnificaţiei.

 

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7228
Diferență: 0,0805
Ieri: 4.7227
Azi: 4.1899
Diferență: 0,0286
Ieri: 4.1833
Azi: 5.3006
Diferență: -0,5702
Ieri: 5.3016
Azi: 4.2095
Diferență: -0,0617
Ieri: 4.2120