• Leu / EUR4.9457
  • Leu / GBP5.7676
  • Leu / USD4.6170
Ziarul de Duminică

Mircea Paul Goreniuc: „Subiectul meu preferat a fost Pacea. Pacea, ca şi aerul, nu o apreciem decât atunci când nu o mai avem...”/ de Stelian Ţurlea

Mircea Paul Goreniuc: „Subiectul meu preferat a fost Pacea. Pacea, ca şi aerul, nu o apreciem decât atunci când nu o mai avem...”/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

27.05.2016, 00:02 277

La rubrica Expoziţii din numărul de faţă al Ziarului de duminică veţi găsi câteva informaţii despre prima expoziţie organizată de în România de acest artist plastic stabilit în California – la Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2, Bucureşti. Mircea Paul Goreniuc s-a născut în decembrie 1942, la Bucureşti, a studiat artele plastice în Germania şi în Statele Unite, e cunoscut mai ales pentru sculptura monumentală în aer liber, a participat la numeroase expoziţii de grup în toată lumea şi a avut câteva zeci de expoziţii personale de-a lungul globului. Oprele sale, unele încununate cu premii, se găsesc în colecţii private şi publice din Statele Unite, România, Germania, Franţa, Finlanda, Suedia, Danemarca, Australia şi China.

Chiar din seara vernisajului, domnul Mircea Paul Goreniuc a acceptat să răspundă unor întrebări adresate de ziarul nostru.

 

Domnule Mircea Paul Goreniuc, sunteţi plecat din România din 1970, aţi revenit după 1990, dar sunteţi, totuşi, la prima expoziţie organizată aici. De ce atât de târziu?

– De fapt, cei de la Uniune mi-au promis trei ani la rând ca voi avea o expoziţie la Simeza, lucru care nu s-a realizat şi n-am mai încercat...

Doamna Ruxandra Garofeanu mi-a expus două picturi în expozitia de anul trecut „Desenul Sculptorului”, împreuna cu Jalea, Vlasiu, Maitec, Iliescu Calinesti, doar să numesc câţiva, iar anul acesta m-a invitat să fac o expozitie personală la Galeria Dialog.
 

Cum aţi ajuns de la sculptura în lemn la cea monumentală, în oţel şi bronz?

– Am început cioplitul în rădăcini, numai cu talentul dat de Dumnezeu

Părinţii mei au avut „origine nesănătoasă” şi am fost însemnat cu acest flagel şi eu... Asta era în 1961 când umblau muncitori pe stradă şi dacă aveai pantalonii prea strâmţi, ţi-i tăiau sau dacă aveai barbă ţi-o tundeau...
Şansa mea de a face facultatea era foarte mică şi împotriva dorinţei Tatălui meu m-am concentrat în ciopliturile mele în rădăcini inspirându-mă din frumoasele basme româneşti cu personajele legendare ca Păcală, Tândală, Ochilă, Flămânzilă, Zmeul Zmeilor, Baba Cloanţa etc.

Am reuşit să plec din ţară ca artist amator invitat de o galerie din Műnchen interesată de originalitatea ciopliturilor mele în rădăcini care mi-a trimis o invitaţie.
După mai multe refuzuri, am reuşit sa obţin paşaportul pentru o lună. Ajuns acolo, i-am spus directoarei galeriei că vreau să rămân să-mi fac studiile superioare în Artele Vizuale şi după ce am dat examenul de admitere, am fost acceptat şi am primit o bursă lunară de 300 DM care pentru mine era o avere, plus cantină şi cămin studentesc, permis la metrou (la a cărui realizare am contribuit şi eu la început spărgând beton cu ciocanul cu aer comprimat 10 ore pe zi cu 4 DM pe oră, împreună cu  toţi muncitorii imigranţi turci, albanezi, greci, iialieni.)
O dată ce am devenit student, am început să învăţ cu o „foame” ieşită din comun. Totul, de la istoria artei la modelaj în lut (care era obligatoriu primele două semestre) la arta turnării bronzului, pictură, cioplitul pietrei, mozaicul în sticlă, poleitul cu foiţă de aur şi multe alte subiecte care m-au interesat şi în acelaşi timp învăţând limba germană la Goethe Institute, trimis de Academie. În şase luni vorbeam aproape bine şi scriam în germană. După patru semestre am plecat în California, unde am continuat studiile.

Intrat la Akademie nu am mai lucrat în rădăcini. Am început să lucrez în metal, având ca ghid pe profesorul de sculptură monumentală Georg Brenninger. Sculptura monumentală în aer liber se poate face doar din piatră sau metal. Eu am ales metalul.

 

Sunteţi sculptor, dar în egală măsură şi pictor. Ce vă este mai aproape de suflet?

– Şi sculptura, şi pictura sunt apropiate sufletului meu.

Picturile pe mătase îmi dau o bucurie şi o linişte interioară deosebită şi de aceea le-am numit „pure joy”.

În sculptura dvs e o îmbinare uimitoare între concret şi abstract, între busturi extrem de realiste ale unor personalităţi culturale remarcabile şi simboluri abstracte (cum este seria Dans în Spaţiu pentru Pace). Spre ce anume înclinaţi cu deosebire?

– Între sculptura realistă şi cea abstractă, favorita mea este cea abstractă,  pentru că îmi permite să creez ceva total nou şi original, nefăcut de nimeni altcineva pe faţa pământului.

Subiectul meu preferat a fost Pacea. Pacea, ca şi aerul, nu o apreciem decât atunci când nu o mai avem...

Picturile mele abstracte sunt inspirate de imaginile fascinante trimese de Hubble Telescop, din spaţiul intrastelar, imagini care sunt de o frumuseţe rară. Sculpturile sunt inspirate tot din realitate şi anume dansul în spaţiu în interiorul atomului, cu nucleul în jurul căruia „dansează” electronii şi neutronii şi macrospaţiul cu dansul Pământului şi al celorlalte planete în jurul soarelui. Numai omul, singura speţă din regnul animal, în dorinţa lui de a se autodistruge este în stare să strice acest dans armonios creat de Dumnezeu declanşând o explozie nucleară... Devastatoare şi finală.

 

Cât de mult vă influenţează realitatea? Seria din acest an Europa e uimitor de actuală prin mesajul ei.

– Ultima serie de sculpturi din 2016, este evident legată de evenimentele recente din Europa şi mai ales din Germania. Aceste evenimente sunt ireversibile şi vor schimba, după părerea mea, în maximum 20 de ani profilul politic, cultural şi religios al întregii Europe. La mine în California am văzut decapitări la TV, lucruri despre care am auzit că se întâmplau în secolul XIV!!!! Refugiaţii care erau încă în trenuri şi cărora li se ofereau lăzi cu apă de băut de la Crucea Roşie Germană, în loc să mulţumească, le aruncau pe sinele de tren...de ce? Fiindcă erau date de „Crucea” rosie!!! Atunci mi-am dat seama de cât de primitivi sunt aceşti oameni şi ce alte fapte vor face in viitorul apropiat... eventual distrugând totul. Într-adevăr mă influenţează realitatea.

 

La 40 de ani de creaţie, în 2006, aţi organziat o expoziţie aniversară intitulată „De la cioplituri în rădăcini la sculptura monumentală”. La fel se cheamă şi expoziţia de acum de la Bucureşti. Este cumva „pălăria” sub care vă organizaţi mai nou expoziţiile?

– Aţi putea să numiţi „pălărie sau umbrelă” faptul că am specificat ciopliturile în rădăcini de care sunt foarte mândru reuşind să înving greutăţile colosale, lipsuri şi eforturi fizice enorme, să pot să-mi fac studiile superioare în două ţări occidentale,  studii făcute pe cont propriu, pe care le-am plătit muncind din greu, diferite meserii, câte 18 ore pe zi. Mulţumesc marelui Dumnezeu, care mi-a dat şansele, tinereţea, curajul, optimismul şi ambiţia să reuşesc în tot ce mi-am propus.

 

Unde aţi înregistrat succesul cel mai mare?

– „Succesul cel mai mare”, succesul în general este o noţiune relativă... Niciodată nu există o limita a succesului... şi întotdeauna există o nouă treaptă şi o nouă treaptă... Din păcate am primit succesul nu din Ţara mea natală, ci din SUA şi din China, care mi-au cumpărat şi instalat sculpturi monumentale în diferite colecţii permanente de sculptură a multor oraşe din California şi una care a fost cumpărată de Ministerul Culturii Chinez şi de Municipalitatea oraşului Beijing – a fost instalată în Parcul Internaţional de Sculptură pentru Jocurile Olimpice din 2008.

 

Unde credeţi că se află sculptura actuală la noi şi în lume? Fireşte un punct de vedere succint, subiectul fiind îngrozitor de vast...

– La noi în ţară avem câţiva sculptori de valoare ca Ion Bolborea, Mândrescu, Joe Minea şi alţi câţiva în viaţă. Văzând cine a ajuns Ministrul Culturii după fiasco-ul de la ICR New York şi cine a reprezentat România la Bienala de laVeneţia, nu văd un viitor luminos pentru sculptura  românească....

 

Ce expoziţii pregătiţi în viitorul imediat?

– Planuri de viitor: expoziţia organizată de ICR Beijing, unde am fost invitat de anul trecut, şi instalarea unei sculpturi monumentale în Parcul Tineretului din seria Simfonie în Spaţiu pentru Pace.

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - astăzi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9457
Diferență: -0,0303
Ieri: 4.9472
Azi: 4.6170
Diferență: -0,3281
Ieri: 4.6322
Azi: 5.7676
Diferență: -0,9922
Ieri: 5.8254
Azi: 4.7889
Diferență: -0,0543
Ieri: 4.7915