Ziarul de Duminică

Mirobolanţii noştri cerşetori/ de Călin Hentea

Mirobolanţii noştri cerşetori/ de Călin Hentea

Fotografii © Călin Hentea

Autor: Calin Hentea

05.08.2011, 00:00 167

Când am fost pentru prima dată la Paris, prin vara lui 1994 (camtârziu, dar n-am avut altă şansă), Nae Caranfil probabil că încănici nu se gândea la filmul său "Filantropica", film care avea săaibă premiera abia în 2002.

Poate că datorită lipsei acelei radiografii impresionante aindustriei cerşetoriei de la noi am fost atât de şocat atunci cândm-am ciocnit pe Rue Rivoli de un stol de ţigănci însoţite depuradeii din dotare, care cerşeau pe post de muritoare de foameromânce în aglomeraţia pestriţă de turişti şi... jandarmi înarmaţipână-n dinţi. Jandarmii respectivi nu aveau, încă, nicio treabă cuţiganii cerşetori (am detectat imediat şi masculii protectori dinumbră ai pirandelor), deoarece ei căutau, conform planuluiVigi-pirat, teroriştii ce plasau bombe în coşurile de gunoipublice. Deşi, după mulţi ani, Sarkozy a încercat să facă oarececurăţenie în Oraşul luminilor, am revăzut recent pirandele cu ochiidupă pradă pe întinsul Champ de Mars şi în metroul parizian, la felca în cel vienez, unde doar privirile mele scăpărător furioase îmitrădau originea şi exasperarea românească.

Ce s-ar mai putea spune important şi suplimentar în 2011 faţă defilmul lui Caranfil din 2002? Mai nimic. Poate doar că sărăcia şicerşetoria disperată din ultimii ani sunt autentice în cazul multorcazuri de bătrâni şi copii. Dar nu ştim care. Unele personaje alebreslei sunt evidente mostre de "profesionalism", spre exempluţigăncile ce continuă să afişeze mult exersatele poziţii "ghemuitpe trotuar" sau " târât în unghi drept prin metroul cu vagoaneseparate". Apropo de metroul cu vagoane: ruta Eroilor - Preciziei arămas printre puţinele încă accesibile cerşetorilor, ţigani sau nu,deoarece în vagoanele lungi există oameni de pază. În acestecondiţii, ar trebui să fie amplasaţi oameni de protecţieanti-vagabonzi şi în aşa-zisul metrou aerian de pe linia 41, unde,în orele mai puţin aglomerate şi duminica, lucrează permanent şinestingheriţi vânzători ambulanţi, cerşetori cu copii sau tânărulcu handicap de vorbire ce-i asurzeşte pe călători cu o incantaţieguturală cvasi-animalică.

Mai sunt bătrânele singure şi parcă uitate de lume în hainelelor cernite pe câte o băncuţă de cartier. Nu cerşesc explicit, darse aşază acolo de dimineaţă şi aşteaptă. Mai sunt cele care sesituează strategic alături de o covrigărie sau o patiserie dincentrul capitalei şi care nu ezită să-şi facă uneori cunoscutăsonor prezenţa atunci când apare câte un client grăbit. Mai sunt şicopii care au (sau cărora li se pune) câte un plod moscolit, ca şiei, ori un căţeluş în braţe pentru stimularea milei călătorilor dinmetrou sau de pe stradă. O adevărată Curte a Miracolelor îşitrimite fără nicio oprelişte "ambasadorii" în aproape toatecolţurile - fie şi cele pretins mai selecte - ale capitalei noastreeuropene. Aşa încât, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu mă pot simţideloc bine şi nici nu pot face abstracţie de un olog sau un ciungcare se târâie pe lângă scaunul pe care stau, la o masă parizianamplasată pe trotuar şi la care încerc, nu să mănânc, Doamnefereşte, ci doar să beau un suc răcoritor, într-o după-amiazăcaniculară, la deloc-ieftinele localuri de pe strada Ion Ghica,servit în silă fiind de o chelneriţă şleampătă şi sictirită depropria-i existenţă. Şi asta fără să fie obligată să cerşească. Sautocmai din cauza asta...


CĂLIN HENTEA (n. 2 mai 1958),inginer politehnist (1983) şi doctor (Magna cum Laude) în ştiinţemilitare, a fost ofiţer în cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând cajurnalist militar de televiziune si presă scrisă şi apoi ca ofiţerspecialist în operaţii psihologice în cadrul NATO. A efectuatmisiuni NATO în Kosovo şi Afganistan. A publicat mai multe volumedespre propagandă, război mediatic şi istorie militară în Româniaşi Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului deDuminică" şi al revistelor "Historia" şi "Istorie şi civilizaţie".

AFACERI DE LA ZERO