In anii 50 ai secolului trecut, insula antileza populata majoritar de negri, urmasi ai sclavilor de pe plantatiile de trestie de zahar, era inundata de muzica nord-americana. La radio si, mai ales, la reuniunile dansante ale saracilor care nu isi puteau permite sa plateasca o orchestra ("sound systems", cu disc-jockey care selectau melodiile), se ascultau discurile de vinil produse in Statele Unite: rock'n'roll, rhythm'n'blues, boogie-woogie, soul, jazz. Primele discuri autohtone au fost produse special pentru aceste serate dansante. Interpretate de localnici (o fata a discului continea originalul, iar cealalta interpretarea jamaicana), cu temperamentul lor caraibean, melodiile negrilor din nord s-au transformat, incet-incet, in ska, muzica sincopata in patru timpi, cu accentul pe a doua si a patra bataie si cu ritmul marcat de chitara bas. In 1960, ska era un gen clar delimitat. Independenta statala fusese precedata de independenta muzicala a insulei, care exporta cu succes noul produs si pe filiera britanica, si pe filiera americana. (In legatura cu etimologia cuvantului exista controverse, dar una dintre variante sustine originea onomatopeica, imitatoare a asprimii cu care sunt ciupite coardele chitarei.)

Se spune ca datorita verii sufocante din 1964, cand dansatorii nu puteau tine pasul cu ritmul indracit, ska s-a mai domolit, devenind rocksteady, din care va deriva, spre sfarsitul decadei, stilul reggae. Era perioada de crescanda popularitate a miscarii Rastafari (a se vedea articolul de saptamana trecuta), iar textele exprimau asumarea negritudinii si protestul social sau prezentau crampeie din universul rasta. Figura emblematica si pentru muzica reggae, si pentru rastafarianism este Bob Marley (1945-1981), care le-a facut celebre pe amandoua si a indus, fara voie, ideea ca reggae ar fi muzica rastafarianismului. Eroare, spun indignati sacerdotii rastafarieni, muzica ceremoniala rasta este una de sorginte etopiana, ca si miscarea insasi, si nu jamaicanul reggae.

Originea termenului "reggae" este obscura. Unii spun ca ar veni din engleza jamaicana (streggae - rufos, sarantoc, dar si prostituata). Altii, ca ar veni din sintagma "regular guy" (omul de rand, omul obisnuit, pentru care este cantata si care se recunoaste in aceasta muzica). Altii il deriva din "a ragged rhythm", datorita ritmului "sfasiat". Bob Marley avea o explicatie etimologica personala: invoca spaniolul "la musica del rey", muzica regelui (rastafarienii numesc muzica reggae "Jah Music", muzica regelui). Un lucru e sigur: reggae a devenit un cuvant international cunoscut, iar muzica pe care o desemneaza este vie si datorita mesajelor pe care le transmite.

In piesa intitulata "Concrete Jungle" (Jungla de beton), Bob Marley constata robia: "No chains around my feet,/ But I'm not free, oh-ooh!" (N-am lanturi la picioare si totusi nu sunt liber). Pentru ca in alta piesa sa indemne: "Get up, stand up: stand up for your rights!/ Get up, stand up: don't give up the fight!" (Ridica-te si stai drept! Stai drept pentru drepturile tale! Nu te da batut). Iar in "Small Axe" (Toporisca) anunta, amenintator, Sistemul: "So if you are the big tree/ We are the small axe/ Ready to cut you down (well sharp)/ To cut you down" (Daca tu esti copacul cel mare, noi suntem toporisca si suntem gata sa te doboram).

Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.