Ziarul de Duminică

Misterul unei Domnişoare Pogany (II)/ de Paul Angelescu

Misterul unei Domnişoare Pogany (II)/ de Paul Angelescu
30.05.2013, 23:58 377

Cum a fost „inlocuit” originalul cu o copie si apoi a reaparut, la Poliţie

Septembrie 2012. Radu Varia il duce pe Mohanad Al Kailani la sediul firmei Nuclear and Vacuum din Magurele. Acolo se intalnesc cu patronul, francezul Jean Naturel, care este si un colectionar de arta. Jean Naturel este cetatean francez si actionarul principal al firmei Nuclear and Vacuum. Firma pe care o conduce deruleaza proiecte de cercetare in fizica nucleara si atomica si are afaceri inclusiv in domeniul apararii nationale. Naturel este descris de cunoscuti ca detinator al unei colectii semnificative de arta.

Al Kailani sustine ca facut o intelegere cu francezul, ca sa ii lustruiasca sculptura in laboratoarele sale si sa il ajute sa o autentifice, intelegere consemnata in scris. Bronzul trebuia sa stea in laborator numai 8-10 zile. Trec insa cele 10 zile din contract si Mohanad al Kailani devine din ce in ce mai ingrijorat, deoarece sustine ca Jean Naturel si Radu Varia nu-i mai raspund la telefon. „Dupa o luna de zile, doua luni de zile, imi spune ca Jean Naturel iar e plecat in Paris. Eu il vazusem in dimineata respectiva pe Jean Naturel in masina, pe Magheru. Si-mi spune ca e plecat. Cand mi-a zis ca si el e plecat, dar era in Dorobanti si era in fata mea. Si atunci am pus semn de intrebare: inseamna ca ceva e in neregula”, povesteste Kailani.

Asa ca, de buna voie si nesilit de nimeni, Mohanad Al Kailani se duce la politie si ii spune sefului de sectie toata aceasta poveste incredibila si faptul ca nu isi mai poate recupera bunul. Insotit de un politist, Al Kailani se duce la sediul firmei din Magurele, unde isi lasase in urma cu cateva luni lucrarea de arta si, in sfarsit, reuseste sa se revada cu Jean Naturel. „Cand am ajuns acolo a intrebat unde e lucrare si m-au chemat sa vad lucrarea. M-au chemat acolo, m-am uitat la lucrare. E a mea, zic, e a mea. Cand am pus mana pe ea, am ridicat-o de pe soclu, am vazut ca au schinmbat acest PIN. Ma uit inauntru. Am niste semne, anumite semne pe ea, le cunosteam numai eu. Cand ma uit acolo erau urme perfecte vazute de GHIPS albastru. Nu era a mea, era o copie dupa a mea. M-a intrebat: asta este? Nu e a mea!”

„E absurda povestea asta. De unde sa am la mine un bronz similar si care sa aiba si o vechime de 30-40 de ani?”, respunde acuzatiilor Jean Naturel.

Kailani ii spune politistului ca sculptura i-a fost schimbata, desi intre timp a revenit si crede ca pana la urma bronzul din sediul Politiei Capitalei este cel pe care l-a adus la Jean Naturel SI NU O COPIE.

Politistul cheama un criminalist. Se fac poze si masuratori. Politistii pun un sigiliu pe sculptura, dar o lasa in sediul firmei, pentru ca nu au unde sa o depoziteze. Acestea sunt doua poze facute in timpul cercetarilor la sediul firmei afaceristului francez.

Dealtfel, exista si documente ale politiei, care confirma ca o sculptura Madmoiselle Pogany, cu semnatura lui Brancusi a fost gasita in sediul firmei detinute de francez.

Cazul, din ce in ce mai complicat, se muta la Politia Capitalei, care confirma ca sunt facute demersuri pentru stabilirea autenticitatii sculpturii.

Ca prima masura, Politia Capitalei ia in custodia sa sculptura si demareaza o investigatie. In martie 2013, politia aduce Pogany-ul inapoi la Magurele. De data aceasta la Institutul de Fizica si Inginerie Nucelara. Unul dintre cele mai bine pazite locuri de la marginea Bucurestiului, deoarece Romania a avut aici un reactor nuclear. Acum aici gasim unele dintre cele mai performante laboratoare din Europa.


Cum se verifica autenticitatea unei sculpturi

Politia apeleaza la laboratorul de arheometrie al profesorului Bogdan Constantinescu, reputat cercetator, care a contribuit si la autentificarea bratarilor dacice. Cu acest echipament special, in valoare de 70.000 de euro, autoritatile incearca sa afle tot ce se poate despre materialul din care este realizata sculptura. A fost turnata in urma cu o luna, sau acum 60 de ani?

Pasul 1. Sculptura este verificata in mai multe puncte, in care este determinata compozitia materialului. Gradul de omogenitate a bronzului poate arata daca turnarea a fost facuta de profesionisti intr-un atelier specializat, sau de amatori.

Pasul 2. Expertii compara rezultatele cu datele din arhivele internationale, pentru a verifica daca formula chimica determinata de ei se potrivieste cu cea stabilita pentru sculpturi originale si perioada in care au fost realizate.

Asadar, aliajul este specific celui folosit de marii sculptori, iar oamenii de stiinta cred ca Pogany-ul a fost turnat intr-un atelier din Franta pe care, culmea, Brancusi il frecventa in timpul vietii. Ipoteza apare si in raportul oficial facut pentru Politie.

Pasul 3. Se analizeaza coroziunea de pe metal.

Cat a stat insa la Jean Naturel, Pogany-ul a fost CURATAT, operatie in urma

careia au iesit la iveala, pe crestetul capului, cateva pete mici si rotunde.

„Faptul ca a avut defecte si nu a fost distrusa e clar ca nu a fost turnata in vremea lui Brancusi. Brancusi nu a vazut-o la turnare, nu a pus mana pe ea cum se zice”, crede Bogdan Constantinescu.

Asa ca apare o noua varianta de lucru. Sculptura a fost turnata dupa moartea lui Brancusi, de catre mostenitorii sai, dar dupa un GHIPS original.

Profesorul Constantinescu vorbeste despre o perioada de 6 ani dupa moartea sculptorului, in care autoritatile franceze au lasat atelierul pe mana mostenitorilor.

Mostenitorii legali, Natalia Dumitrescu si Alexandru Istrate, sunt doi pictori romani care l-au ingrijit pe Brancusi in ultimii sai ani de viata. Pe baza testamentului facut de Brancusi, ei au castigat in instanta franceza dreptul de a turna legal copii dupa ghipsurile originale ale sculptorului. Are insa o copie dupa un GHIPS original valoare? Sotheby's sau Christies nu vand opere postume ale lui Brancusi, deoarece nu le considera originale, insa alte case de licitatii l-au vandut pentru sute de mii de euro, iar unele dintre lucrari si-au gasit locul in muzee.

Si Jean Naturele crede ca bronzul a fost facut cu mult timp in urma si la un moment a crezut si ca lucrarea ar fi putut sa aiba o valoare semnificativa.

Omul de afaceri a si trimis fragmente de bronz pentru analiza in Italia. A apelat pentru acest lucru la acelasi expert care lucreaza acum pentru Politie, profesorul Bogdan Constantinescu.

Vechimea materialului este estimata intre 30-40 de ani. Adica, sculptura ar fi fost turnata intre anii 1973 si 1983, intre 26 si 36 ani de la moartea lui Brancusi.

De parca lucrurile n-ar fi suficient de complicate, pe sculptura apare, scrijelita in bronz, si semnatura lui Constantin Brancusi. Semnatura care seamana perfect cu cea purtata de un Pogany original, din colectia Muzeului de Arta din Craiova. Expertii de la Magurele cred insa ca a fost aplicata mult dupa turnare, nu se stie de cine.

Cercetatorii de la Magurele avanseaza in raportul lor catre politie „ipoteza turnarii postume dupa un model original” de catre „cei doi mostenitori ai sculptorului”. Expertii spun ca dimensiunile statuetei sunt, in limita erorilor de masurare, identice cu cele ale statuetei din bronz de la Paris si ca aliajul folosit este similar celui folosit de marii sculptori din Franta in anii 50-60. Considera ca piesa este un exemplar ratat la turnare si de aceea nici n-a iesit pe piata pana acum.

Expertiza de la Magurele ajunge si pe masa lui Radu Boroianu, secretar de stat in Ministerul Culturi. Desi spune ca nu a vazut cu ochii sai obiectul, exclude varianta ca sculptura sa fi fost facuta dupa un GHIPS original: intre cele doua ar fi o diferenta de 1 cm, sustine el.

Lucrurile devin extrem de confuze. Asa ca ii solicitam inca un interviu lui Radu Boroianu, iar 3 zile mai tarziu secretarul de stat isi nuanteaza pozitia. „In primul rand, eu nu sunt atat de competent incat sa spun daca e o copie sau nu. In primul rand eu, nici n-am vazut obiectul in sine si nici nu sunt expert in Brancusi”.

Vorbim deja de una dintre cele mai complicata investigatii in lumea artei care a ajuns vreodata in curtea autoritatilor. In astfel de cazuri, Politia spune ca este nevoie de o analiza mult mai aprofundata si paseaza responsabilitatea la Ministerul Culturii.

La 5 luni de la demararea anchetei, Ministerul Culturii sustine insa ca nu a fost sesizat oficial de politie. 3 zile mai tarziu secretarul de stat Radu Boroianu isi nuanteaza din nou pozitia initiala: „Ne-a facut o solicitare oficiala, numai ca ei ne-au facut o solicitare oficiala bizara, din punct de vedere al unor oameni care ar trebui sa stie macar cat noi legea. Ei ne sugerau ca ar trebui sa clasam obiectul. Ar trebui sa-l clasam in patrimoniul national.”

Daca ar fi clasat sculptura, bronzul ar fi capatat automat o valoare inestimabila. Ar fi intrat practic in clubul celor mai valoroase obiecte de arta din Romania si, legal, n-ar mai fi avut cum sa paraseasca tara. Pentru moment, in Romania nimeni nu poate lamuri lucrurile definitiv. Asa ca ne intoarcem in Austria si il cautam si noi pe Friedrich Teja Bach, sa il intrebam despre ce s-a intamplat cu adevarat in urma cu 10 ani.

 

 Care este pozitia expertului Friedrich Teja Bach

Friedrich Teja Bach a fost de acord sa se vada cu noi la Viena pentru a discuta despre acest caz, insa nu vrea sa apara la televizor. Intalnirea a avut loc la hotel Regina, acelasi loc unde in urma cu 10 ani profesorul si-a dat intalnire cu Mohanad al Kailani. Teja Bach confirma ca, in 2003, a primit un onorariu de ordinul miilor de euro, pentru o expertiza si ca s-au facut fotografii profesionale. Expertul confirma si ca pe 9 si 10 februarie s-a deplasat la Paris pentru a compara Pogany-ul lui Al Kailani cu cel din atelierul Brancusi, dar spune ca pe 16 februarie si-a terminat expertiza, iar concluzia este ca NU este vorba de un original. Mai mult, precizeaza ca nu ar fi cerut niciodata 1 milion de euro ca sa semneze ca ar fi vorba de un original. La data la care n-am intalnit cu el, desi ancheta politiei era in plina desfasurare, Friedrich Teja Bach, cel mai reputat specialist international in materie de Brancusi, sustine ca nu a fost contactat de nicio autoritate din Romania.

Cei drept, expertii de la Magurele nu au cum sa se pronunte despre calitatile artistice ale unei lucrari, desi, pe alocuri, in raport au facut si acest lucru.

Intre timp, Radu Varia a facut propria expertiza artistica si istorica a Pogany-ului: „Un original nu este, pentru ca nu e atins de Brancusi. Doi: nu este o copie, pentru ca nu corespunde dupa lucrarile dupa care s-ar fi copiat.” Radu Varia este de parere ca lucrarea este un FALS. In randul autoritatilor nu s-a ajuns insa la un verdict definitiv deocamdata.

Sa facem o recapitulare. Colectionarul romano-sirian sustine ca este posesorul unui Pogany original si ca autoritatea mondiala in domeniu, Friedrich Teja Bach, i-ar fi confimat acest lucru, dar ca i-ar fi cerut 1 milion de euro pentru o confirmare in scris. Friedrich Teja Bach neaga acuzatiile, spune ca a facut o expertiza si ca lucrarea NU este originala. Neaga si ca ar fi cerut vreodata 1 milion de euro.

Jean Naturel a crezut la un moment dat ca sculptura ar putea avea o valoare inestimabila, dar cu analizele in fata este acum de alta parere.

Ministerul Culturii spune insa ca este un flas, desi n-a vazut niciodata obiectul.

Radu Varia, cel care a dus bronzul la Jean Naturel, spune si el in cele din urma ca bronzul este fals.

Cu toate acestea Ministerul Culturii sustine ca Politia a cerut clasarea sculpturii in tezaurul Romaniei. Iar toata aceasta situatie incurcata are loc intr-o tara care a fost inundata de falsuri de Brancusi, dar unde niciun falsificator n-a fost condamnat.

 

Cat de usor este sa fie realizat un fals artistic

In general, plasarea pe piata de arta a unui fals presupune existente unei retele compuse din cel putin 4 persoane. Capul gandeste toata strategia si detaliile operatiunii: ce opera sa falsifice, la cine sa apeleze, cum sa o introduca pe piata, pe cine sa abordeze pentru o eventuala vanzare.

Urmeaza artistul. Cel care realizeaza falsul, decide ce material utilizeaza si de unde le ia. A treia persoana este sageata. Cel care plimba opera prin expozitii, muzee, pe la experti, o incarca cu valoare si o prezinta apoi pontentialilor cumparatori. In fine, a patra persoana se ocupa de obicei cu acte. Documente false sau reale, cu care sa certifice originea lucrarii.
Este nevoi de de zeci de mii de euro intr-un asemena joc. Bilete de avion, camere hotel, expertize si falsul in sine. Toate costa.

Romania a mai avut de a face cu falsuri. La inceputul anilor 2000 a existat si o asa zisa „grupare Brancusi”. Scriitorul Lucian Radu Stanciu descoperea zeci, chiar sute de sculpturi ale lui Brancusi prin podurile din Hobita. Nu se stie cate dintre ele erau false sau nu. A publicat si o carte cu descoperirile sale si, culmea, la un moment dat a fost acreditat de Ministerul Justitiei ca expert in arta. Nu se sfia sa isi prezinte expertiza in public. Desi atat politia cat si Ministerul Culturii stiau ca sunt falsuri, nimeni n-a putut dovedi nimic.

Vasile Parizescu, presedintele asociatiei colectionarilor de arta, isi aduce si el aminte de un astfel de fals. El sustine ca in Romania a existat la un moment dat si un GHIPS original al Domnisoarei Pogany, dupa care se trageau copii neautorizate.

Munca anchetatorilor este extrem de complexa, deoarece Brancusi, fata de alti sculptori, este foarte usor de falsificat.

In Romania nu avem un expert recunoscut international CARE SA POATA AUTENTIFICA opere ale lui Brancusi. Abia acum Radu Boroianu spune ca Ministerul Culturii va inchide toate gaurile din legislatie care au dus la aceasta situatie. In strainatate, astfel de infractiuni sunt tratate cat se poate de serios, la noi, potrivit legislatiei, in cel mai bun caz un falsificator poate fi condamnat pentru inselaciune.

„Noi cautam, cercetam infractiunea de punere in circulatie de marfa pirat. Brancusi va fi pus pe acelasi postament ca si un CD pirat”, explica Margareta Arsenescu.

Pana se va dovedi daca e falsa sau nu, sculptura ramane in custodia politie si poate intr-o zi se va intoarce la sirianul Al Kailani, care ar putea deveni milionar daca se dovedeste ca lucrarea apartine lui Brancusi.

Toate aceste controverse poate n-ar fi avut loc daca statul roman ar fi inteles cat de valoros este Brancusi si opera lui, daca am fi avut experti, daca am fi stiut sa-l apreciem la adevarata valoare. O valoare pe care doar unii o stiu si inteleg.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea „Romania, te iubesc!” din 21 aprilie 2012

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO