Ziarul de Duminică

Mitul lui Mihai Viteazul/ de Călin Hentea

Mitul lui Mihai Viteazul/ de Călin Hentea

Mitul lui Mihai Viteazul

Autor: Calin Hentea

13.01.2011, 23:39 746

Istoricii români încă nu au căzut de acord asupra unui verdictprivind motivaţiile şi raţionamentele lui Mihai Viteazul,domnitorul român fost ban al Craiovei şi descendent al familieidomnitoare a Basarabilor, cel care la 1600 a realizat prima uniresub sceptrul său a celor trei ţări româneşti, Valahia, Transilvaniaşi Moldova.

Unii au mizat pe gândirea politică vizionară a lui Mihai, carear fi purces la înfăptuirea unirii conştient de nevoia şi dreptulla unitate naţională a tuturor românilor din cele trei ţări.

Alţii susţin că Mihai a acţionat doar în baza mentalităţilor şipoliticilor specifice Epocii Medievale, conform căreia ambiţia unuiprincipe domnitor nu putea fi decât aceea de a-şi extinde dominaţiaşi stăpânirile şi de a înlătura orice legătură de vasalitate,sporindu-şi astfel atât bogăţia, cât şi gloria.

În fine există şi teoria conform căreia Mihai ar fi întreprinscucerirea Transilvaniei şi Moldovei pentru a-şi asigura bazademografică şi financiar-logistică necesară continuăriiconfruntării militare cu Imperiul Otoman. Pentru fiecare dintrecele trei teorii există argumente şi contraargumente ce pot fiactivate în funcţie de interesele politice şi propagandisticeaflate în joc. Cert este că până la Nicolae Bălcescu şi la a sa"Istorie a românilor supt Mihai Vodă Viteazul", publicată parţialabia în 1861, Mihai Viteazul nu a beneficiat de o poziţieprivilegiată şi o valorizare naţională nici în scrierile lui MironCostin ("Se urâse muntenilor cu domnia lui Mihai vodă, tot cu oştişi războaie", scria cronicarul), nici în istoriografia ŞcoliiArdelene şi cu atât mai puţin în folclorul, mitologia sauimaginarul colectiv al românilor.

Istoricul Lucian Boia afirmă fără echivoc "cum între 1830 şi1860, cu o intensificare notabilă în preajma revoluţiei de la 1848şi apoi a unirii, Mihai Viteazul trece printr-un proces detransfigurare, devenind, din erou creştin şi războinic, un simbolal unităţii româneşti". Mitul lui Mihai ca prim unificator de ţarăa fost extrem de util pentru politica şi idealurile paşoptiştilor,apoi ale unioniştilor de la 1859 şi în fine ale celor de la1918.

O carte poştală (foto 1) publicată la Bucureşti de EdituraMinerva în 1901 adică la 300 de ani de la asasinarea lui MihaiViteazul la Turda, reproducea sigiliul, semnătura, portretulvoievodului şi harta teritoriilor româneşti din acea vreme subsugestiva inscripţie "România liberă".

După ce unirea teritorială a fost desăvârşită la 1 decembrie1918, mitul lui Mihai a devenit util pentru stimularea unităţiiculturale a tuturor românilor, o Ligă cu acest nume editând în1926, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale, ocarte poştală (foto 2) pentru strângerea de fonduri în folosulconstruirii unui palat al Ligii culturale. Încă din aceastăperioadă se conturează accentele puse pe lupta victorioasă a luiMihai împotriva străinilor cei lacomi, perfizi şi invidioşi (turciicei păgâni, nemeşii unguri, nemţii, polonii) care în final doar "pefuriş" şi prin trădare au reuşit să-l răpună pe Viteaz.

Dictatori precum regele Carol al II-lea sau Nicolae Ceauşescu auexploatat şi ei mitul lui Mihai Viteazul, cu a cărui imagine auîncercat să se identifice, atât ca apărători patrioţi ai neamuluiromânesc împotriva străinătăţii răuvoitoare, cât şi capersonalităţi providenţiale sub autoritatea cărora trebuiau să seunească şi să se supună toţi românii. Nu întâmplător titlul ales deregele Carol al II-lea pentru fiul său Mihai, după ce l-a detronatla 6 iunie 1930, a fost acela de Mare Voievod de Alba Iulia; nuîntâmplător, în timpul regimului Ceauşescu (oltean ca şi Mihai,adică sugestia unei descendenţe spirituale) au fost turnate douăfilme cu caracter deopotrivă hagiografic şi ideologic, "MihaiViteazul" (foto 3) şi "Buzduganul cu trei peceţi", s-au ridicatstatui ecvestre în marile oraşe, s-au pictat fresce şitablouri.

AFACERI DE LA ZERO