Încă o admirabilă traducere a profesorului Dan Munteanu Colan din scriitoarea exotică braziliană, asemănată de multe ori cu Kafka, după ”Aproape de inima vijelioasă a lumii”, tradusă în 2014. De astă dată o carte stranie, complicată, care dă ameţeli, cu ecouri existenţialiste, despre condiţia umană, numită ”Patimile după G.H.”*), despre care autoarea însăşi spunea că ar fi împlinit cel mai bine propriile exigenţe de scriiotoare. De altfel, Clarice Lispector are şi un avertisment adresat ”posibililor cititori”: ”Aş fi mulţumită dacă ar citi această carte numai persoanele cu suflet format.” Să spunem de la început că personajul principal nu are decât iniţiale, cele de pe bagajul său.
Cine este Clarice Lispector? S‑a născut în 1920 într‑o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărţi: romane, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat şi l‑a însoţit ani de zile în misiunile sale în Europa (cunoaştea foarte bine franceza şi engelza). La douăzeci şi trei de ani, publicarea primului ei roman, ”Aproape de inima vijelioasă a lumii”, i‑a adus celebritatea peste noapte. A murit în 1977. A fost adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.
Romanul este un lung monolog care istoriseşte povestea unei femei (sculptoriţă) a cărei viaţă e dată peste cap după ce descoperă un enorm gândac bătrân pe jumătate mort în garderobul fostei sale servitoare (pe care îl studiază cu minuţiozitate). De fapt, aş putea spune că nici nu este roman, ci mai degrabă un lung şir de interogaţii existenţiale. Femeia îşi începe ziua singură în apartamentul ei confortabil, în faţa unei ceşti cu cafea. Ştie că e ziua în care s-a hotărât să facă curăţenie după plecarea servitoarei, prin urmare se confruntă cu o ruptură a ritmului ei cotidian, după care vor urma alte rupturi. Anume, ea descoperă semne (sau ceea ce ea crede că sunt semne) lăsate de fosta servitoare, despre care înţelege că nu ştia mai nimic. Viaţa îi este dată peste cap. Monologul cuprinde întrebări şi digresiuni despre viaţă, dragoste, Dumnezeu, trecut, viitor, celălalt care e ignorat. G.H. încearcă să înţeleagă eventualele legături. Treptat, creşte în ea o stare de angoasă. ”Mi-am dat seam că sunt iritată.”... ”Amintirea servitoarei absente mă paraliza. Am vrut să-mi amintesc chipul ei şi, mirată, n-am reuşit; reuşea să mă gonească din propria mea casă”... ”M-am lăsat copleşită de o senzaţie pe care timp de şase luni, din neglijenţă şi dezinteres, nu mi-am permis să o am; cea a ascunsei uri a acelei femei.”... ”Camera era portretul unui stomac gol.”...
În cele din urmă, ”am văzut în mine însămi cum este infernul”...
Într-adevăr, o carte care trebuie citită de oameni aleşi, doar cu sufletul. Dar ce carte halucinantă!
*) Clarice Lispector – Patimile după G.H. Editura Univers. Traducere din limba portugheză şi note de Dan Munteanu Colan
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
