Primul război mondial a adus, alături de câteva noutăţi ce vor schimba radical conceptul de război, luptele aeriene. Cum bine se cunoaşte, aeronautica modernă a pasionat de la bun început pe români, care au contribuit în mod substanţial la emanciparea ei de sub tutela vechilor coordonate teoretice şi tehnice. Numele lui Traian Vuia şi al Henri Coandă sunt esenţiale în istoria aeronauticii. Tot un român, George Valentin Bibescu, se va număra - din 6 ianuarie 1910 - printre primii 20 de piloţi din lume. Nimic mai firesc decât ca România să participe la război şi cu aviatori militari. Înainte de intrarea ei în luptă, la 10 august 1915, luase fiinţă Corpul de Aviaţie, condus de un ofiţer de stat major, locotenent-colonelul Constantin Găvănescul. Dincolo de unele erori datorate lipsei de experienţă şi inabilităţii în mânuirea fondurilor pentru achiziţionarea aparatelor celor mai performante, această unitate şi-a făcut cu prisosinţă datoria de onoare. Se impunea ca, după război, amintirea eroilor aviatori căzuţi pentru progresul aviaţiei, în lupte ori în diferite misiuni, să fie imortalizată pentru cinstirea lor eternă de un monument comemorativ.
În anul 1923 a luat fiinţă un comitet restrâns "hotârât a aduce la îndeplinire acest dor sfânt al tuturor aeronaviganţilor". Comitetul era alcătuit din următorii membri: Constantin C. Olănescu, Mihai Oromolu, profesor doctor Ioan Cantacuzino, mare amator de artă, locotenent colonel Paul Teodorescu, viitorul ctitor al Academiei Militare şi medic locotenent colonel aviator Victor C. Anastasiu. S-au făcut câteva tatonări în privinţa strângerii de fonduri şi pentru angajarea unor sculptori, dar fără sorţi de izbândă. Abia din momentul când principele Carol, - moştenitorul Tronului şi inspector general al Aeronauticii, - va prelua în anul următor conducerea comitetului, problema a căpătat un contur vizibil şi dătător de speranţe. Chiar în acel an - 1924 - s-a cerut contra cost şi pe tema "sacrificiul aviatorilor şi victoria Aviaţiei" câte o machetă sculptorilor Ion Jalea, Alexandru Severin, Cornel Medrea şi Ion C. Dimitriu-Bârlad. Nu a fost acceptată nici o machetă, "căci nu reprezentau Sacrificiul Aviatorilor şi Victoria Aviaţiei", cu toate că primii trei artişti au fost premiaţi cu câte 10.000 lei de persoană. În disperare de cauză, Comitetul a organizat un concurs public cu premii în valoare totală de 40.000 lei. Au răspuns 14 sculptori, proiectele lor fiind expuse la Ateneul Român în ziua de 2 iulie 1925. Dintre acestea au fost premiate cele executate de Spridon Georgescu, Lydia Kotzebue şi Schmidt Faur. Paradoxal, niciunul nu a fost considerat demn de execuţie…
Prin ataşaţii militari, s-a apelat la artiştii străini în vederea organizării unui concurs internaţional, însă inutil, poate ca urmare a proastei reclame pe care o avea prinţul Carol în Occident şi care, în mod cert, a cauzat înlocuirea lui cu C. Olănescu la preşedenţia Comitetului. Consternat, Comitetul a cerut artiştilor premiaţi să modifice proiectele în spiritul temei, autorizându-l pe doctorul aviator Victor Anastasiu cu îndeplinirea acestui deziderat. Întrucât Spridon Georgescu s-a arătat mai preocupat de Monumentul Geniului, a cărui execuţie îi revenise exact în acele zile şi pentru că Faur - fascinat de academism - nu reuşea să depisteze lungimea de undă temei, misiunea doctorului Atanasiu s-a redus la consilierea Lydiei Kotzebue, care cocheta de la începutul carierei sale cu simbolismul şi expresionismul de nuanţă rusească. "Ajutată" astfel, artista a propus mai multe modificări, ultima, identică sau foarte apropiată de binecunoscutul monument, fiind acceptată ca reprezentând tema propusă: "Stimată doamnă Kotzebue, Comitetul Monumentului întrunindu-se în ziua de 21 februarie a.c. a decernat proiectului Dvs. premiul I, adică executarea monumentului. Pentru aceasta vă rugăm a lua contact cu subsemnatul pentru a vă încunoştinţa de modificările de detalii cerute de comitet, arătând totodată şi care sunt condiţiunile Dvs. de executare, fiindu-ne necesare la facerea contractului. Comitetul nu se opune dacă credeţi necesar colaborarea Dvs. cu alt sculptor, arhitect etc. Suma pe care aţi primit-o pentru machetă se consideră în acontul pentru monument. Preşedintele Comitetului C. Olănescu".
Prin intermediul lui V. Anastasiu artista a comunicat permanent cu membrii Comitetului, încât, în urma unui memoriu detaliat, în ziua de 11 iulie 1927, "Între subsemnaţii, membri ai comitetului pentru ridicarea unui monument al aviatorilor în oraşul Bucureşti, şi doamna Lidia Kotzebue, sculptoră din strada Brutari No. 1, s-a încheiat următorul Contract: "Membrii comitetului pentru ridicarea statuei aviatorilor acceptă macheta prezentată de Doamna Artistă Lidia Kotzebue şi îi încredinţează execuţia pieselor de bronz, conform machetei prezentate în dimensiunile arătate în memoriu, adică cele patru figuri, în măsură de 4-5 metri, cum şi toate ornamentaţiunile în bronz. Proiectul rămâne proprietatea aviaţiei şi doamna artistă nu poate să-l cedeze nici parţial, nici total altcuiva. Comitetul va pune la dispoziţia doamnei artiste un local unde se vor executa lucrările şi va delega un membru spre a putea lua contact în orice timp şi care va satisface nevoile şi cererile doamnei sculptoră în conformitate cu prezentul contract. Doamna sculptoră se angajează a termina studiul definitiv al monumentului în măsură de 1 m figura(1/4 mărime naturală a monumentului) la 1 octombrie a.c., când va anunţa în scris pe delegatul comitetului. Comitetul se obligă ca în minimum 15 zile de la anunţare să-i comunice obiecţiunile, dacă mai are făcut, sau aprobarea definitivă pentru executarea lucrării în mare (orice obiecţie făcută trebuie executată în timp de 10 zile cel mult). La expirarea acestui termen, hotărârea se va comunica de dl Preşedinte în scris, după care d-na sculptoră se angajează a executa lucrarea în mare turnată în ghips, cu toate detaliile, în termen de 1 an. Doamna sculptoră se angajează a supraveghea construcţia, partea din piatră a monumentului şi a turnatului în bronz cu montarea, aducând la cunoştinţa comitetului toate obiecţiunile ce ar avea de făcut. Membrii comitetului pot oricând urmări şi cere lămuriri asupra mersului acestei lucrări. Costul acelor 4 figuri şi ornamentaţiuni executate conform clauzelor de mai sus ale contractului este de lei 800.000. Plata se va face în modul următor: 1) La facerea contractului se va da ca acont 30% din preţ, 240.000 lei. 2) La terminarea studiului de ¼ mărime naturală, 25% din preţ, 200.000 lei. 3) La terminarea figurilor în mărime reală a monumentului, 20% din preţ, 160.000 lei. 4) Restul de 25% se va achita doamnei sculptoră la montarea definitivă a monumentului, 200.000 lei. Orice neexecutare a vreuneia din clauzele contractului de faţă, neexecutare de forţă majoră, afară de preţul monumentului care rămâne bine stabilit, nu aduce rezilierea contractului. Părţile vor stabili de comun accord modalitatea de aranjament. Preşedintele Comitetului C. Olănescu, Membrii dr. I. Cantacuzino, Mihail Oromolu, general Rudeanu, dr. Anastasiu. Sculptor Lidia Kotzebue".
Persoana de legătură între comitet şi artistă a continuat să fie doctorul Anastasiu, care o va scuti de multă alergătură. Timp de trei luni toate obiecţiile au fost rezolvate, astfel încât, în ziua de 27 octombrie 1927, comitetul a considerat încheiat lucrul la machetă. În scrisoarea trimisă prin dr. Anastasiu, C. Olănescu menţiona: "Mult stimată doamnă, Am plăcerea a vă comunica că comitetul Monumentului Aviatorilor a aprobat definitiv macheta(1/4 mărime naturală) pe care aţi prezentat-o. Aducându-vă felicitările sale pentru frumoasa operă de artă concepută şi executată de Dvs, comitetul vă roagă să primiţi încredinţare prea deosebitei sale consideraţiuni".Totul părea să decurgă perfect.
Pentru executarea elementelor monumentului în mărime naturală, i s-a pus la dispoziţie o încăpere adecvată la Arsenalul Armatei. La rândul lor, membrii comitetului au pornit o adevărată goană după fonduri, după materialele necesare fabricării şi înălţării monumentului, neuitând să caute un loc de amplasare cât mai potrivit scopului. Însă, intrarea liberalilor în opoziţie şi , mai cu seamă, cutremurul provocat de prăbuşirea Bursei din New York, au marcat drastic eforturile comitetului.Totuşi, noul Inspector general al Aeronauticii, generalul de Divizie Vasile Rudeanu, a refuzat să se dea bătut. A vizitat-o personal pe artistă în atelier, sfătuind-o să continue lucrul şi asigurând-o, în numele comitetului, că îşi va primi drepturile cuvenite. De altfel, doctorul Anastasiu veghea aproape zilnic evoluţia lucrării, care, datorită dimensiunilor, nu era o treabă uşoară, mai ales pentru o femeie. Sculptorii respinşi la cele două concursuri şi alţi invidioşi puneau deja la îndoială capacitatea ei creatoare ori de muncă, inventând tot felul de "autori reali", care nu şi-au afirmat paternitatea intimidaţi fiind de numele Kotzebue sau de o pretinsă origine ilustră a artistei. În monografia dedicată Monumentului Eroilor Aerului, doctorul Anastasiu, cel care a urmărit toate stadiile lucrării şi care, astfel, era cel mai important martor ocular al artistei, avea să precizeze negru pe alb: "Acest monument, pe lângă că reprezintă concepţia D-nei L. Kotzebue, a fost în întregime lucrat de autoare, cu sforţări demne de admirat pentru toate detaliile de construcţie, până la turnarea în bronz"!
În mai 1930 lucrarea era aptă pentru a fi turnată în bronz. Recunoscători, membrii comitetului i-au transmis în scris autoarei: "Vă comunicăm prin aceasta că Monumentul Eroilor Aviatori, pe care l-aţi făcut Dvs. în urma concursului ce a fost, este luat în primire de d-nul V. Răşcanu, angajat de Comitet pentru a-l turna. Comitetul vă aduce laude bine meritate pentru modul conştiincios şi precis a executării contractului, cum şi pentru bunăvoinţa pe care aţi pus în tot timpul execuţiei lui, mai cu seamă că aţi întâlnit atâtea obstacole de tot felul. Comitetul vă mulţumeşte şi speră că dacă şi partea arhitecturală şi turnatul vor fi la înălţimea artei dvs., scopul nostru va fi pe deplin ajuns, iar Capitala va fi dotată cu o lucrare monumentală de artă". Lui Vasile V. Răşcanu, care în 1928 turnase şi "Leul" lui Spiridon Georgescu, i se plătise un acont enorm de 1.023.457 lei, restul de 18.543 urmând să-i fie achitat la finalizarea lucrării. Din bronzul necesar, circa 12 tone era oferit de Ministerul de Război, sub semnătura generalului Nicolae Condeescu, alte trei tone fiind cumpărate din comerţ. Concomitent cu începerea lucrului la turnare, Comitetul a făcut presiuni asupra Primăriei Capitalei pentru găsirea unui loc adecvat, de preferat pe Şoseaua Jianu, din vecinătatea Parcului Filipescu, pe cale de a deveni un cartier somptuos, cu numeroase străzi botezate cu numele unor aviatori căzuţi la datorie. La finele lunii iunie, deci după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, sub preşedinţia căruia demarase în 1924 proiectul, primarul Dimitrie I. Dobrescu a reuşit, după lupte grele cu consilierii municipali, să obţină locul vizat de Comitet: Piaţa Gheorghe Buzdugan. Se intra într-o nouă fază, eminamente constructivă, cu noi contracte de încheiat şi alte sume de cheltuit. Acţionarii Băncii Naţionale, în frunte cu Brătienii şi cu Guvernatorul Mihai Oromolu, au oferit 300.000 lei. Tot ei, ca acţionari principali ai Băncii Româneşti, au mai subscris şi cu suma de 20.000 lei. Generalul Vasile Rudeanu a donat în numele Inspectoratului General al Aeronauticii 280.000 lei. Industria Aeronautică Română a contribuit cu 100.000 lei. Din vânzarea cărţilor poştale şi din contribuţiile ofiţerilor s-au obţinut 354.000 lei. Personalul navigant aerian a adunat din primele de zbor 483.720 lei, sumă donată integral Comitetului. Cei mai mulţi bani au provenit de pe urma mitingurilor aviatice: 1.454.265 lei. De la aceşti donatori şi de la alţii, intendentul maior Ioan Figaro a anunţat Comitetul în ziua de 31 decembrie 1934 că se obţinuse suma de 3.383.200 lei, din care până la inaugurarea monumentului - 20 iulie 1935 - vor fi cheltuiţi 3.270.000 lei. În 1931 Comitetul a încheiat un contract cu E. Tomat pentru fundaţie şi pietrărie în valoare de 1.200.000, din care au fost plătiţi 1.061.500 lei, restul de 138.500 urmând să fie achitaţi după inaugurarea monumentului. Un alt contract, mult mai modest, de numai 36.000 lei, a fost încheiat cu ipsosarul Stănciulescu. Acesta trebuia să creeze mulajele pentru paginile de bronz cu numele eroilor aviatori ce vor fi ataşate pe trei din cele patru laturi ale soclului. Lui Stănciulescu i s-a plătit un acont de 25.000 lei, rămânând să-i fie plătiţi 11.000 lei la finalizarea lucrării.
Cum ne amintim din lectura contractului, Lydia Kotzebue avea obligaţia să supravegheze zilnic şi personal lucrul la turnătorie şi la înălţarea soclului. S-a conformat fără să stea pe gânduri, deşi făcea o adevărată navetă între atelierul de la Arsenal, de pe strada Uranus, şi viitoarea piaţă a Aviatorilor. A fost pe şantierul monumentului din primele momente, de la prima lovitură de târnăcop. Cea mai mică eroare ar fi întârziat lucrul, dacă nu l-ar fi compromis. După o minuţioasă verificare a calculelor efectuată - la cererea Comitetului - de arhitectul Petre Antonescu, lucrul la monument a început cu atenţia cuvenită. Pentru fundaţie s-au săpat 2,5 metri. În ea au fost tunaţi 27 de stâlpi de beton armat de diferite înălţimi şi dimensiuni. Dintre ei, 4, cei mai înalţi, urcau până în vârful obeliscului, la aproximativ 17 m de sol, având la mijloc o bară de fier, lată de 50 cm, care urma să intre cu un metru în figura înaripată. Soclul - cu trei etaje, primele două fiind circulare, - şi obeliscul, construite din beton armat de firma Tomat & Comp., au fost placate cu piatră de Banpatak din Munţii Apuseni. În jurul obeliscului urcă treptat, în formă de spirală, patru figuri de bronz care simbolizează "Sacrificiul Eroilor Aerului". În vârf a fost aşezată figura înaripată care semnifică "Victoria Aviaţiei". Acest bronz, cu o suprafaţă proiectată de 9 m.p., are o înălţime de 5 m şi cântăreşte 5 tone. Sub directa supraveghere a artistei, toate piesele de bronz, inclusiv plăcile cu numele aviatorilor decedaţi, au fost fixate pe soclu şi pe obelisc de către specialiştii turnătoriei V.V. Răşcanu.
Întreg ansamblul a fost finalizat în iunie 1935, la o săptămână de la închiderea primei ediţii a Lunii Bucureştilor. O pânză albă, de care atârna un cordon tricolor, a acoperit monumentul în aşteptarea inaugurării, programată de ziua Sfântului Ilie, patronul Aviaţiei Române.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
