Ziarul de Duminică

Moritz Benedict Baer (I)/ de Emanuel Bădescu

Intrarea în Pasaj după anul 1896

galerie foto

Autor: Emanuel Badescu

26.03.2015, 23:50 878

Datele referitoare la viaţa şi activitatea lui Baer sunt puţine dar certe. M.B. Baer (sau B. Baer) s-a născut la Regensburg, capitala heraldicii, în anul 1811. Acolo a urmat etapele şcolare şi pe cele necesare acceptării în „breasla fotografilor”. Părăsirea Bavariei din cauze determinate, probabil, de meseria de fotograf ambulant, îl va aduce în preajma anului 1848 la Viena şi Budapesta, unde, vreme de zece ani va încerca fără succes să se stabilească. De la urmaşii lui am aflat că era însoţit şi de un frate mai mic, de care trebuia să se îngrijească.

Este epoca marilor emigrări în Lumea Nouă, care îl va atrage şi pe el. Ajuns în New Jersey, norocul i-a surâs ca şi cum l-ar fi aşteptat tocmai pe el. Fotografia îl va ridica la statutul de „partidă bună”, se va căsători cu Anne, de obârşie scoţiană, şi va avea bucuria naşterii a doi copii „americani”, Hermann şi Ida. Apoi, din motive neelucidate – cel mai probabil un divorţ – se va întoarce în Europa, în oraşul natal, unde îşi va lăsa fratele. De-acolo, cu un vapor va ajunge la Orşova. Va fotografia în localitate, prin împrejurimi şi la Mehadia. Nu era un vad profitabil şi, în consecinţă, a pornit spre Bucureşti, unde a ajuns pe la începutul toamnei anului 1861.

Oraşul se afla în plină trecere de la Orient către Occident, fenomen datorat străinilor şi câtorva odrasle boiereşti care, luând contact cu oraşele occidentale în anii de studii, căutau, ca primari, să influenţeze prezentul şi viitorul urbanistic în sensul dorit de ei. Unul dintre străini a fost şi Baer, care şi-a deschis un atelier fotografic în casa străinilor Hötsch, negustor de case de fier şi Müller, comerciant de galanterie şi „pieptănar de dame”, de pe Podul Mogoşoaiei, la intrarea în Pasajul Român construit tot de un străin, de Friedrich Bossel.

Onorabilitatea locului era descrisă astfel în „Informaţiunile Bucureştene”: „ Pasagiul Român este condus de un îngrijitoriu care, pe lângă cea mai strictă veghere a hygienei, are în vedere şi moralitatea şi care nu primeşte decât persoane onorabile în acest local”. Deducem că M.B. Baer a întrunit pretenţiile „îngrijitorului”.

Sacagii în Piaţa Teatrului

În primele zile din decembrie 1861, acest om serios şi cu moravuri fără cusur publica în ziarul „Românul” al lui C.A. Rosetti următorul anunţ, punctuaţia aparţinându-mi: „M.B. Baer Photograph din America. Are onoare a înştiinţa onor publik că a deschis şi şade acum în Podul Mogoşoai, în Pasagiul Roman, parte d-lor Hötsch et Müller, ku un atelier ku destule încăperi, fiind posiţie d’a face ku cea mai mare essactitate portrete, billete de visită, medalioane şi altele după metodul cel mai nou. Şi cel mai confortabil. A angajat tot d’odată un pictor kare a konlaborat până akum în celle mai renumite stabilimente photographice din America şi este în stare a konstrui şi photographii kolorate; se priimesk asemenea şi photographii veki de reînnoit, a le kolora şi a le face noi. Skoaterea portretelor se poate face în ori ce timp fără escepţie de variaţiile admosferice. Skara H, etajul I”.

Ar fi de observat că, prin 1870, la parterul casei, pe Podul Mogoşoaiei, exista librăria Danielopolu. Revenind la anunţ, textul mi se pare surprinzător de corect pentru un neamţ abia sosit în spaţiul românesc, determinându-mă să presupun că a apelat la unul dintre numeroşii rezidenţi germanofoni din oraş, poate chiar la Andreas Bielz (1812-1866), care tocmai îşi mutase stabilimentul litografic de lângă Biserica Albă, unde lucrase cu Karl Danielis, în Pasajul Român, numit şi „Curtea Teatrului”, la nr.4, avându-l alături pe Gaetano Burelly. În acest caz colaborarea dintre ei s-a înfiripat devreme şi, cum vom vedea, foarte strâns.

Andreas Bielz, originar din Proştea Mică, îşi fondase stabilimentul litografic în ultimele zile ale lunii decembrie 1849 (sau în primele zile de ianuarie 1850 pe stil vechi) în casele doctorului Carpentier situate pe Drumul Fierestrăului, în imediata apropiere a bisericii Albe şi având la început doar două prese de mână manevrate de sighişoreanul Deutschel. Acolo a tipărit împreună cu Danielis, în anul 1852, „Albumul Oştirii”, o lucrare foarte apreciată de istoricii militari şi de istoricii de artă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO