Ziarul de Duminică

Moritz Benedict Baer (II)/de Emanuel Bădescu

Vedere de la Atelierul Baer

galerie foto

Autor: Emanuel Badescu

02.04.2015, 23:51 655

Inaugurarea Pasajului Român, cu numeroase prăvălii de închiriat, a coincis în mod fericit cu problema găsirii „vadului mai bun”. Asociat cu arhitectul Burelly, Bielz a ocupat patru încăperi cu maşini noi aduse de la Viena, angajând ca litograf pe americanul Sander. Asocierea cu Burelly s-a desfăcut, însă, în anul 1860, până la decesul lui Bielz „Stabilimentul lithografic” fiind condus de Josephine Schrama, născută Bielz şi, din 1865, de Moritz Benedict Baer, care, ajutat de Leon Letzter, va produce o serie de fotomontaje cu portrete de militari, de oameni politici şi de oameni de cultură.

Cum a ajuns Baer să conducă litografia lui Bielz? Simplu: i-a devenit ginere, în 1865 căsătorindu-se cu fiica acestuia, Luise. Având o grijă în plus, pentru buna funcţionare a atelierului fotografic se va asocia cu un tânăr bavarez de 26 de ani, Andreas Daniel Reiser, născut la München şi care, ca şi el, venise în Valahia pe Dunăre, sosind, însă, de la Giurgiu. Asocierea a durat doi ani. Din 1867, cum indică reclama din Bukarester Haus Kalender, dar când a decedat şi Josephine Schrama (născută în 1828), până în 1873, atelierul fotografic va fi condus efectiv de el, portretele realizate acolo şi vedutele bucureştene din 1869 fiind opera sa în exclusivitate.

Neîndoielnic litografia şi fotografia i-au adus multe satisfacţii. La 25 iunie 1870 va cumpăra de la Ecaterina Pălteasca, oferind 475 de galbeni, un rând de case în mahalaua Popa Tatu, în apropierea gropii cu nisip – Groapa lui Neptun – ce-i aparţinuse  sculptorului Felippe Oliva, autorul celor doi Atlaşi din Cişmigiu şi al Statuii Libertăţii de la 1848, executată după desenul lui Constantin Daniel Rosenthal, nu întâmplător actuala stradă M. Vulcănescu numindu-se atunci Uliţa Sculpturii. Aflase de aceste case – a stăpânilor şi a servitorilor – în urma vizitelor la fiica Josephinei, nepoata sa prin alianţă, care locuia gard în gard cu fosta proprietară.

Naşterea a şapte copii între anii 1868-1880, cel care va prelua afacerea, Albert, fiind născut în 1871, îl va determina să renunţe treptat la fotografie, decizie luată – cum am mai spus – în 1873, mai exact în 21 ianuarie, când, cu suma de 500 de napoleoni  împrumutată pe termen de un an de la Franz Duschek, cunoscut în redacţia ziarului duminical „Bobârnacul”, a cumpărat clădirile de pe strada Numa Pompiliu nr. 5, în care a transferat toate instalaţiile din Pasajul Român, acum cu firma „Institutul Tipolithografic M.B. Baer”.

O remarcă: clădirea reconstruită de Albert Baer sub numele de „Tipografia Luceafărul” există şi în prezent, pe strada numită astăzi „general Dona”, inclusiv biroul direcţiei şi legătoria, prima pe colţ, a doua în întregime pe strada Luigi Cazzavillan.

Plecarea lui Sander în 1871 ca asociat la „Stabilimentul Socec, Sander şi Teclu” îi crease lui M.B. Baer o mare problemă, specialistul litograf H. Markworth fiind adus după îndelungi căutări şi tratative. Cu el se va încumeta să tipărească în 1873 foarte cunoscuta lucrare „Albumul Armatei Române”.

Eforturile de a conduce profitabil „Institutul” şi de a asigura bunăstarea familiei, nemaivorbind de colaborările cu litografii la numeroase jurnale, reviste satirice, almanahuri şi calendare, şi-au spus în cele din urmă cuvântul. În ziua de 11 iunie 1887 inima sa a încetat să mai bată. În 8 iulie un consiliu de familie va stabili inventarierea bunurilor şi succesiunea, ţinând seama şi de cei doi copii din prima căsătorie. Doi ani mai târziu, Albert va răscumpăra de la fratele mai mare şi de la surori părţile cuvenite de moştenire şi va reface „Institutul de Arte Grafice” fondat de bunicul Andreas Bielz.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Power Summit’24
AFACERI DE LA ZERO