Muzeele nu tac chiar atât de îndârjit precum se crede. Bachiar, din când în când, graţie entuziasmului unor pasionaţi decultură, se străduiesc să ne pătrundă în case, atunci când noi (noi- şcolile, noi - părinţi şi copii, noi - publicul) nu ne ducem, dintrândăvie, oboseală sau lipsă de chemare interioară, să le vedemacolo unde le este locul firesc.
Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" (indubitabil preapuţin stimat, fiind vizitat indecent de slab în ultima vreme, cumcu îndreptăţire remarca Tudor Călin Zarojanu în mohorâtul săueditorial de săptămâna trecută) şi-a adus minunatele case în casamea, printr-un album neobişnuit de elegant, de bine întocmit şi deaerisit, în sens grafic. E vorba despre o suită de reproduceri, pehârtie nobilă, grea, aspră şi fin îngălbenită, ale unor acuarelesemnate de Juliana Fabritius-Dancu* (foto 6). Fiecare imagine estetipărită pe o foaie detaşabilă şi, alături de comentariul, exact şideplin lămuritor al Aureliei Tudor (care este şi autoarea selecţieide imagini), sunt introduse într-o mapă. Dincolo de eleganţă,avantajul procedeului poate veni şi din faptul că imaginile pot ficontemplate separat, lăsate în chip de memento pe un colţ de birousau, pentru cine gustă aşa ceva, înrămate. Acuarelele, executate nudoar cu meşteşug, ci şi cu vizibilă vibraţie empatică faţă desubiect, reproduc case din Muzeul Satului, văzute din afară sausurprinse în intimitatea luminoasă a interiorului lor.
Juliana Fabritius-Dancu s-a născut în 1930 la Sibiu şi a studiatîn copilărie cu pictoriţa Trude Schullerus. A absolvit Institutulde Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti la clasaprofesorului Nicolae Dărăscu. A desfăşurat o susţinută activitatede etnograf, preţ de aproape trei decenii, în cadrul secţiilor deprofil din cadrul Muzeului Brukenthal din Sibiu şi Academiei Românedin Bucureşti. A participat la realizarea muzeului în aer liber dinSibiu (complexul ASTRA), la alcătuirea Atlasului Antropologic alOlteniei, la ilustrarea Dicţionarului Enciclopedic Român şi laredactarea unui studiu despre portul popular al saşilortransilvăneni. Între 1958 şi 1967 a făcut parte din corpul despecialişti al Muzeului Satului. Această perioadă a adăugat vechiisale pasiuni - bisericile fortificate din Transilvania - prilejulde a zăbovi, cu pensula în mână, în faţa colecţiei de case şi deelemente semnificative ale culturii tradiţionale româneşti dinMuzeul Gusti, pe care le-a "fotografiat" cu ochi de pictor şidegete de etnograf: meticulos, în respect faţă de spiritulobiectului, cu grijă faţă de profilul vizibil al locului, dar şifaţă de chipul său ascuns.
"Acuarelele înfăţişând casele din muzeu sunt perfect încadrateîn peisaj - spune Aurelia Tudor -, desprinse din umbrele copacilor,al căror foşnet uşor îşi este sugerat. Jocul luminilor şi alumbrelor este cea mai bună alegere în tratarea exterioarelor,permiţând punerea în valoare atât a materialelor de construcţie,cât şi a decorului care, de cele mai multe ori, evidenţiau statutulsocial al proprietarului casei. Principiile acuarelei - prospeţime,luminozitate, transparenţă - se potrivesc, de asemenea, cel maibine pentru redarea interioarelor caselor: culorile vii aleţesăturilor, fineţea liniaturii decorului de pe mobilierulsculptat, strălucirea vaselor de ceramică smălţuită, engmaticaprivire ce te urmăreşte din spatele icoanelor."
Desigur, generoasa invitaţie a acestui album nu priveşte doarcontemplarea atentă a paginilor sale, ci sugerează, dacă nu chiarobligă, moral vorbind, la vizitarea locurilor care le-auinspirat.
*) "Casa", acuarele de Juliana Fabritius-Dancu, album editat deMuzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", text şi selecţieimagini Aurelia Tudor, reproduceri foto George Avanu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
