Constantin Silvestri - biografie necunoscută
Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu
Editura Ars Docendi
Cartea cuprinde informaţii necunoscute din arhivele Securităţii despre unul dintre cei mai importanţi compozitori şi dirijori români şi unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai secolului XX la nivel mondial. Cu ocazia centenarului Constantin Silvestri, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu (violonistă, conferenţiar al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti) reuneşte în acest volum documente şi fotografii din arhive, inclusiv cele ale Securităţii şi ale Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, crâmpeie de corespondenţă şi evocări despre marele dirijor. Conform sursei citate, ca şi alţi oameni de cultură din perioada comunistă, Constantin Silvestri a ales calea exilului pentru a se realiza din punct de vedere artistic. Neputând să-l determine să revină în ţară, Securitatea şi înalţi demnitari ai regimului au căutat mijloace de a confisca bunurile dirijorului. Astfel, în urma unei serii de ilegalităţi, remarcabila colecţie de tablouri vizată de doi înalţi demnitari ai regimului, partiturile adnotate, obiectele şi albumele de artă, colecţia filatelică strânse de Constantin Silvestri dispar practic fără urme. Autoarea conturează astfel portretul unui muzician genial, vanitos, frământat de îndoieli, cu o putere de muncă ieşită din comun, nedreptăţit de cei care nu-i recunoşteau sau nu voiau să-i recunoască talentul, revoltat de dictatele ideologice de inspiraţie sovietică impuse creatorilor români, nehotărât dacă să rupă toate punţile cu ţara, dar temător că altfel nu va putea circula liber în occident, profund dezamăgit de cei care reprezentau România în străinătate, inabil în a-şi valorifica pe deplin potenţialul financiar odată ajuns în străinătate. Şi, în cele din urmă, un Silvestru răpus de efort şi boală şi jefuit în propria ţară.
Potrivit autoarei, unul dintre cele mai importante momente prezentate în carte este acela în care Constantin Silvestri se hotărăşte să plece definitiv din ţară, după premiera operei "Oedip", care a avut loc pe 22 septembrie 1958 şi care a reprezentat culmea carierei sale în România.
Cartea face parte din proiectul „Centenar Constantin Silvestri”, sprijinit de Fundaţia Raţiu din Marea Britanie.
Legendarul dirijor, compozitor şi pianist român Constantin Silvestri (1913 - 1969) a deţinut consecutiv posturile de dirijor permanent al orchestrelor Filarmonicii din Bucureşti, Radiodifuziunii Naţionale şi Operei Române. Comparat cu Herbert von Karajan şi Sir John Barbirolli, Silvestri a rămas însă în istoria muzicii ca fiind dirijorul care a transformat Bournemouth Symphony Orchestra din Anglia dintr-un ansamblu de provincie într-unul cu reputaţie internaţională, în perioada 1961 - 1969, când s-a aflat la pupitrul acestuia. Între 1959 şi 1961, Silvestri a trăit la Paris, unde a primit prestigioase trofee, printre care premiul I al Academiei Charles Cross, pentru discul cu „Simfonia Din Lumea Nouă”, de Antonin Dvorak, şi Grand Prix du Disque, pentru „Dixtuorul de suflători”, de George Enescu.
Silvestri este considerat cel mai mare compozitor român după George Enescu. Cărările celor doi veneraţi muzicieni s-au întâlnit de mai multe ori în cursul vieţii lor. Enescu i-a onorat lui Silvestri compoziţiile cu prestigiosul premiu Enescu şi dirijându-i el însuşi una dintre lucrări – „Toccata”. La rândul său, Silvestri a dirijat în primă audiţie multe lucrări de Enescu, inclusiv premiera română a operei „Oedipe”.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
