Ziarul de Duminică

Nadia Russo-Bossie (I): Intre arta si zbor

Nadia Russo-Bossie (I): Intre arta si zbor

Aeroportul Baneasa, 1937. In randul de jos: Mariana Dragescu, Grigorita Stoenescu, Nadia Russo, lt. Abeles, adj. Chifulescu

12.10.2007, 21:46 455

Figura emblematica pentru Escadrila Alba, alaturi de Mariana Dragescu si Virginia Thomas, Nadia Russo-Bossie a cunoscut o traiectorie biografica surprinzatoare. Nobila rusoaica, scapata ca prin minune de revolutia bolsevica, maritata cu un mosier basarabean dar indragostita de arta si de aviatie, isi ia brevetul de pilot la varsta de 35 de ani, si incepe o cariera remarcabila de pilot sportiv, intr-o epoca in care chiar si condusul automobilului era o ocupatie eminamente masculina...

Nadia Russo s-a nascut la Tver, langa Moscova, pe 17 iunie 1901, in familia unui ofiter de cariera, Evgheni Brjozovski. Mama ei provenea dintr-o veche familie aristocratica, al carei arbore genealogic cobora adanc in istoria Rusiei imperiale. Printre stramosii sai figura chiar tarul Boris Godunov (1598 - 1605).
Ramasa orfana de mama in anul 1912, Nadia urmeaza liceul din Harkov pana in 1917, cand moare si tatal ei. La acea data, Evgheni Brjozovski era general de cavalerie. Cateva luni mai tarziu, izbucneste revolutia bolsevica.
In 1918, ajutata de fosta ordonanta a tatalui, Nadia - insotita de sora ei - reuseste sa fuga dintr-o Rusie ravasita de revolutie si se refugiaza in Basarabia, care se unea atunci cu Regatul Romaniei.
Cativa ani mai tarziu, in 1925, rudele din Chisinau la care locuia (familia matusii din partea tatalui, doamna Botezat) o casatoresc cu un mosier basarabean, Alexandru (Sasa) Russo. Acesta, mult mai in varsta decat ea, stapanea intinse proprietati funciare si ferme de oi karakul. Casatoria cu Sasa ar fi mers, in ciuda diferentei de varsta, insa cele doua surori mai mari ale lui, necasatorite, aveau un cuvant prea greu de spus pentru ca tanara doamna Russo sa se simta stapana in propria ei casa...
Din 1932 pana in 1934, Nadia frecventeaza cursurile pentru surori medicale organizate de Crucea Rosie, la Chisinau. Cam in aceeasi perioada urmeaza scoala de Belle Arte. Se desparte de Sasa Russo si vine la Bucuresti, unde invata zborul la Scoala de pilotaj "Ing. Mircea Cantacuzino", in anii 1935-1936, fiind brevetata pilot gr. I si II. Devine astfel titulara brevetului feminin cu numarul 9 din aviatia romana. La cursurile de aviatie cunoaste alti tineri piloti, dintre care cu unii va lega o prietenie stransa: Mariana Dragescu, compozitorul Ionel Fernic, Constantin Abeles care i-a fost instructor de zbor, pictorul Grigorita Stoenescu, Traian Demetrescu zis "Popa", adjutantul Chifulescu si altii.
Pe aeroportul Baneasa zbura pe atunci, cu avionul sau personal, un personaj deosebit de interesant prin traiectoria sa biografica ulterioara: ziaristul si scriitorul Sandu Tudor. Mariana Dragescu, prietena Nadiei, si-l aminteste inca, in 2007: "Era putin mai retras, nu se amesteca foarte mult cu noi. Il vedeam mereu pe aeroport, la Baneasa". Accidentul aviatic suferit la un moment dat, cand se prabuseste cu avionul de la cateva zeci de metri fara sa pateasca aproape nimic, nu reprezinta decat un jalon pe drumul catre sine al lui Sandu Tudor. Se stie ca dupa razboi, in 1946, se va calugari la Manastirea Antim din Bucuresti, pentru a pieri saisprezece ani mai tarziu, ca schimonah, in temnita de la Aiud.

Pasionata de aviatie - pasiunea a insotit-o in tot ce a facut in viata, dublata constant de un real talent -, dupa brevetare Nadia se afirma ca un pilot valoros. In 1937 reuseste deja sa-si cumpere un avion personal, un superb Bucker 131 "Jungmann", pe care il inmatriculeaza YR-NAD. Conform politicii statului roman din acea vreme, care incuraja aviatia, jumatate din costul avionului a fost suportat de Ministerul Aerului. Cealalta jumatate din suma a fost obtinuta la Chisinau prin subscriptie publica. In acelasi an, Nadia obtine si brevetul de zbor fara vizibilitate.
In 28 iunie 1938 participa la un miting aerian la Chisinau, unde zboara cu avionul ei personal, abia cumparat. Concureaza apoi, pilotand acelasi aparat, pentru Cupa "Mircea Cantacuzino", obtinand locul 7. Iata cum reda revista Romania aeriana acest eveniment aviatic:
"Duminica 31 iulie 1938 s-a desfasurat, la sediul FARR, solemnitatea distribuirii premiilor concurentilor clasati in competitiunea aeronautica dotata cu Cupa 'Mircea Cantacuzino'. Au fost de fata d-nii: General adjutant Paul Teodorescu, Ministrul Aerului si Marinei, General Stoicescu, C-dor Andrei Popovici, Egon Nasta secretarul general al FARR, C-dor Celareanu, Bazu Cantacuzino, cpt. Galeno etc. D. Egon Nasta (...) prezinta clasamentul competitiei din acest an: 1. Ing. N. Florescu, 2. Matei Ghika Cantacuzino, 3. Ing. Al. Frim, 4. Gh. Bals, 5. d-ra Irina Burnaia, 6. Const. Sidery, 7. d-na Nadya Russo, 8. Gh. Ursu".
In septembrie acelasi an are loc Raliul Micii Antante, pe itinerarul: Praga - Uvgorod - Cluj - Bucuresti - Belgrad - Zagreb - Arad - Cluj - Uvgorod - Praga. Distanta totala era de circa 4000 km. Din partea Romaniei au participat si doua femei: Valeria Ionescu (in echipaj cu sotul ei) si Nadia Russo. Valeria Ionescu a castigat cupa Federatiei Aeronautice Regale Romane si alte doua premii, iar Nadia Russo s-a clasificat onorabil. Insa aceasta din urma a fost unica femeie care a participat la respectiva competitie, zburand singura in avion. Pentru aceasta performanta, Regele Carol al II-lea i-a conferit Ordinul "Virtutea Aeronautica" de pace, clasa Crucea de Aur.
La scurt timp dupa aceea, Nadia este prezenta la inaugurarea monumentului lui Aurel Vlaicu din Banesti (langa Campina), zburand cu avionul ei Bucker "Jungmann", din care presara flori peste obelisc.
La manevrele regale de la Galati, desfasurate o luna mai tarziu, ia parte si tanara aviatoare, alaturi de Marina Stirbey, Irina Burnaia si Mariana Dragescu (octombrie 1938). Tot in octombrie, Nadia participa la concursul aviatiei de turism, dotat cu cupa MAM (Ministerul Aerului si Marinei), evoluand in doua probe: "acrobatie individuala pentru doamne" si "aterizare la punct fix pentru doamne".
Urmeaza in 1939 alte cateva performante aviatice, care o fac cunoscuta in epoca. In data de 2 iulie, participa la concursul pentru Cupa "Aurel Vlaicu", unde ocupa locul 10, totalizand 94.723 de puncte. Cateva zile mai tarziu, pe 9 iulie, concureaza pentru Cupa Aeroclubului Brasov, unde se claseaza pe locul 9 (cu 76.844 de puncte) si este ovationata pentru felul cum evolueaza la mitingul aerian de la Ramnicu Valcea - Malul Alb (16 iulie). Pe 27 august 1939 concureaza pentru Cupa si Marele Premiu al FARR (Federatia Aeronautica Regala Romana), care consta intr-un raid aviatic pe traseul Bucuresti - Galati - Ismail - Tecuci - Chisinau - Darmanesti - Buzau - Bucuresti, plasandu-se pe locul 14. In fine, mitingul aviatic de la Galati, organizat de Asociatia aviatica CFR pe 3 septembrie, ii da ocazia sa evolueze in zbor individual, spre deliciul publicului. La miting au participat nume mari ale aviatiei sportive de la acea data: Pufi Popescu, Bazu Cantacuzino, Max Manolescu.
Dovedindu-se in toate imprejurarile un pilot de valoare, Nadia Russo avea sa se numere printre aviatoarele care vor incadra Escadrila Alba, infiintata in 25 iunie 1940 (si "botezata" astfel de catre scriitorul si ziaristul italian Curzio Malaparte, amanunt prea putin cunoscut). Statutul ei, de pilot stagiar bugetar, era asimilat gradului de sublocotenent de aviatie. In aceasta calitate va participa, ulterior, si la campania din Rasarit.
Intre 3 si 20 iulie 1940, Nadia si colegele ei de zbor se antreneaza pe avionul bimotor Monospar nr.1, antrenament terminat cu un brevet pentru bimotoare. Instructor a fost pilotul de linie N. Evghenovici, pierit pe 11 iulie in accident de avion impreuna cu tinerele aviatoare Jeana Iliescu, Victoria Comsa, Maria Voitec si Maria Adam, care intentionau sa intre ca voluntare in Escadrila Alba.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO