Ziarul de Duminică

Nadia Russo-Bossie: Intre arta si zbor (II)

Nadia Russo-Bossie: Intre arta si zbor (II)

Interiorul avionului sanitar RWD 13. In stanga, Nadia Russo

19.10.2007, 19:33 237

Cand a inceput razboiul, Nadia Russo implinise 40 de ani. Era o femeie fragila, sensibila, interesata de literatura si pictura, o prezenta plina de naturalete in saloanele aristocratiei bucurestene. A ales totusi primejdia permanenta a frontului, emotiile zborului deasupra unei tari ocupate, pentru a salva vieti de soldati romani si germani. A ales trombele de praf din stepa calmuca, zgomotul surd al bombardamentelor care macinau Stalingradul, teama si incertitudinea.

Vara anului 1940, cu dezastrele teritoriale care au lovit Romania, il va aduce la Bucuresti, ca refugiat, pe Sasa Russo. In Basarabia, pierduse tot. Si-a facut aparitia insotit de o tanara rusoaica, si au fost gazduiti amandoi de catre Nadia. Cele doua femei s-au imprietenit, iar Nadia a mers pana acolo incat l-a indemnat insistent pe fostul ei sot sa se casatoreasca cu fata cu care venise, si pentru care el reprezenta unica familie.
Intre 12 si 17 septembrie, Nadia Russo se deplaseaza impreuna cu Mariana Dragescu la Stuttgart, pentru a aduce in Romania doua avionete de scoala, comandate la firma "Klemm". De acolo zboara inapoi spre tara, pe ruta Stuttgart- Viena-Graz-Zagreb-Belgrad-Bucuresti, cu o escala mai lunga la Graz. Printre pilotii germani cunoscuti cu ocazia acestei calatorii s-au numarat Wolf Hirth (planorist celebru, zbura cu o proteza in loc de picior), Thea Knor si Martin Mobus. Acesta din urma se numara printre primii ofiteri germani care primisera deja Crucea de Cavaler (Ritterkreutz) a Crucii de Fier, pentru ca reusise sa scufunde un vas britanic in largul coastelor Norvegiei. Thea Knor, pilotand un al treilea avion in calitate de angajata a firmei "Klemm", le-a insotit pe cele doua aviatoare la Bucuresti, unde a stat cateva zile, gazduita de Petre Stamatescu, reprezentantul din tara noastra al respectivei societati. Cu aceasta ocazie, tanara aviatoare germana a vizitat cateva locuri emblematice sau doar pitoresti ale capitalei noastre, insotita de Nadia si Mariana.
In iunie 1941 Romania intra in razboi contra Uniunii Sovietice. Nadia Russo participa, impreuna cu Mariana Dragescu, Virginia Thomas si Virginia Dutescu, la campania Basarabiei. Activitatea aviatica a tinerelor femei trezeste admiratie din partea opiniei publice si recunoastere din partea statului. Maresalul Antonescu ii solicita generalului Jienescu, subsecretar de Stat al Aerului, in sedinta Consiliului de Ministri din 6 septembrie 1941: "Sa-mi faci o propunere pentru toate persoanele care lucreaza la Crucea Rosie, in care sa intre si doamnele, care stiu cat au muncit, ca sa primeasca 'Virtutea Aeronautica'. Vreau sa-i decorez pe toti, fiindca au facut acte de mare bravura".
Prin Inaltul Decret Regal nr. 2712/ 12 septembrie 1941, publicat in Monitorul Oficial nr. 238/ 8 octombrie 1941, Nadia Russo, ca si celelalte trei aviatoare, este decorata cu Ordinul "Virtutea Aeronautica" cu spade, clasa Crucea de Aur.
Participa, in continuare, la campania Odessei, pana in noiembrie, zburand de pe aerodromul Tighina pana aproape de linia frontului, la punctele de unde prelua ranitii pentru a-i transporta inapoi la spitalele militare de la Tighina sau direct la Bucuresti.
Din august pana in octombrie 1942, tanara aviatoare va lua parte la campania Stalingradului, in cadrul Escadrilei Sanitare, denumita acum Escadrila 108 Transport Usor. Avioanele actionau de pe aerodromul de la Kotelnikovo, la 60 km de Stalingrad. Din cauza conditiilor deosebit de grele in care locuia, Nadia s-a imbolnavit si a plecat la un moment dat la spitalul de la Nicolaev. Revenita in zona frontului, se muta cu intreaga escadrila la Plodovitoje, unde aerodromul este sistematic vizat de sovietici. Astfel, in noaptea de 3 octombrie, avioanele sovietice mitraliaza la sol terenul de zbor, iar pe 6 octombrie bombardierele inamice arunca douasprezece bombe. Trei zile mai tarziu, generalul Jienescu viziteaza aerodromul si le cere aviatoarelor sa execute si zboruri pentru transportul corespondentei - la Rostov, Tacinskaja, Bucovskaja, Proletarskaja.
Nesfarsitele intinderi prafuite, purtand amprenta dezolantului pustiu asiatic, inconjurau micul aerodrom de la Plodovitoje. "La cativa kilometri de Plodovitoje - isi aminteste Mariana Dragescu - era un sat locuit de calmuci, o rasa mongola, blanzi si prietenosi. Nu cunosteau limba rusa. Traiau foarte primitiv; se hraneau cu lapte de iapa si cresteau cateva capre. Satul se numea Tinguta."
In ianuarie 1943, RWD-urile revin pe aeroportul Baneasa. Pentru tinerele aviatoare, campania Stalingradului se terminase. A fost ultima la care a participat Nadia Russo: in mai 1943 se va retrage din motive de sanatate. Avea 42 de ani...
Legaturile cu aviatia, fara a fi rupte, slabesc usor in intensitate. In septembrie 1942 isi vanduse avionul personal Bucker "Jungmann", inmatriculat YR-NAD, Guvernamantului Transnistriei. Va zbura, de acum, mult mai rar... Dar prieteniile raman pe mai departe aceleasi. In numarul festiv al revistei Romania aeriana aparut cu ocazia zilei aviatiei, in iulie 1943, Nadia creioneaza un portret sugestiv unuia dintre bunii sai prieteni, aviatorul George Bals:
"George Bals, avocat la Societatea Romana de telefoane. Fost magistrat. Neam si suflet de boier. Dar inainte de toate, aviator. Cine din turistii aerieni nu-l cunoaste? E cel mai pasionat dintre toti pasionatii, cel mai cinstit dintre toti cinstitii. 'Georgeta' - ii spun prietenii, afara de mine. I-am promis acum cativa ani, dupa ce m-a rugat in genunchi, in timpul unei mese camaraderesti, la un restaurant din Ploesti, sa nu-i mai spun asa. Si m-am tinut de cuvant. Dar acum, cand se va intoarce de acolo unde sta de la 22 Noemvrie, fara sa ne dea nici o veste, am sa-l intampin spunand:
'- Bine ai venit, Georgeta draga!'. Macar atat, pentru emotiile traite.
'Georgeta' sau George, indiferent cum voi spune, faptul este ca noi, prietenii lui, ii ducem dorul si toti speram ca va veni curand. As putea sa scriu mult despre George Bals aviator, George Bals camarad, suflet. Dar las pentru mai tarziu. Din departarea zilelor voiu vedea mai bine si voiu face portretul lui mai viu...".

Pentru activitatea ei pe frontul de Est, in afara de "Virtutea Aeronautica", Nadia Russo a mai primit Ordinul "Vulturul German" clasa a III-a si Crucea "Regina Maria" clasa a III-a. Ca si colegele ei, s-a bucurat de o mare popularitate in epoca, mai ales datorita fotoreportajelor de pe front, publicate in reviste romanesti si germane. N-au lipsit nici exagerarile. De exemplu, intr-un articol intintulat Escadrila Sanitara, publicat de Al. Baldovin intr-un numar din anul 1943 al revistei Aripi Romanesti, acesta o numeste pe Nadia "basarabeanca de cea mai autentica si romaneasca spita", desi originea ei ruseasca era cunoscuta!
Nedespartita de aparatul de fotografiat, Nadia a surprins sute de ipostaze ale razboiului, reunite mai tarziu in patru mari albume de fotografii.
Impresii de pe front a adunat nu doar in imagini, ci si intr-un volum de amintiri, In goana aripilor albe, care trebuia sa apara la Editura OFAR. Dupa 23 august 1944, acest lucru a devenit imposibil. Cateva fragmente au fost publicate in revista Romania aeriana (nr. 1/ ianuarie 1943). Restul se pare ca s-a pierdut...

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO