Ziarul de Duminică

Nasul vietii literare

Nasul vietii literare

Andrei Terian

14.07.2006, 13:14 124

Acuma, daca tot am mostenit - fie si la partaj cu Daniel Cristea-Enache - faimoasa cronica a lui Dan C. Mihailescu de la ZD, cel mai firesc lucru ar fi sa-i trag encomionul de rigoare predecesorului meu. Ceea ce si am de gand sa fac. Atata doar ca, stim bine, sangele latin s-aprinde mai iute ca paiul, iar amorul e pe la noi tujur cu nabadai. Asa ca micile impulsuri paricide care s-or fi strecurat in textul de fata nu trebuie luate drept altceva decat ceea ce sunt; adica tandre dovezi de afectiune filiala.


Pesemne ca nici o carte nu e mai elocventa pentru foiletonistica lui Dan C. Mihailescu decat recentul insectar aparut sub titlul Viata literara*. Imprumutand denumirea celebrei serii a lui Anatole France, volumul cuprinde, practic, "de toate: jurnal de idei si intamplari literare, revista presei culturale, actualitatea editoriala, sesizare de trenduri in lumea scriitorilor, reflectii morale, cancanuri redactionale, redate nu sulfuric, ci cu malitie bonoma, plus mici artificii precum topuri de carte, autorul lunii, articolul (sau citatul) lunii s.a.m.d." (p. 13). El arata astfel cu asupra de masura calitatea-metresa a criticului: trasarea de portrete social-morale, schitate in cerneala (mai simpatica sau mai de sepie) si turnate intr-o suita de "figurine" care acopera intreaga panza a actualitatii culturale.
Pentru aceasta, tertipul favorit al lui Dan C. Mihailescu este hiperbola enumerativa. Majoritatea analizelor din Viata literara sunt, de fapt, colationari de citate, date si nume adjectivate in treacat, dar cu o capacitate de esentializare exemplara: "lumea celor patru umori - colericul Paul Cernat, flegmaticul Ion Manolescu, sangvinul Angelo Mitchievici si melancolicul Ioan Stanomir" (p. 47); "Radu G. Teposu s-a vrut dintotdeauna ziarist ca Sorin Rosca Stanescu, Cristian Moraru visa teoria literaturii, Artur Silvestri politica de tip represiv, Vasile Popovici diplomatia, Mihai D. Gheorghiu sociologia lui Bourdieu, Ioan Buduca istoria metafizica a formelor politice, Dan C. Mihailescu - propria memorialistica deghizata in cronici la jurnalele altora etc. etc." (p. 163). De altfel, atuul principal al Vietii literare este ca, fara a tine mortis sa se bage in seama, DCM ii baga constant in seama pe ceilalti, adunand in catastihul sau cateva sute de personaje. Efectul, fireste, nu e intotdeauna glorios, caci lumea culturala i se infatiseaza exigentului sau grefier ca un amestec de lucratorii, mancatorii, cabale, mezaliante, fofarlici, ciori fardate, "limbi" si enterese. Ambalata in dimensiuni de epopee, Viata literara are, de fapt, substanta de farsa tragica.
Sa spun din capul locului ca cele mai slabe analize ale volumului mi s-au parut acelea privind Dictionarul general al literaturii romane si "lantul slabiciunilor" Patapievici-ICR-Cultura. Adica tocmai acelea in care autorul e mai mult sau mai putin implicat. Aici, ce-i drept, prea multe nu pot spune nici eu, dat fiind ca sunt bagat pana peste cap in ambele "afaceri". Si totusi: pot accepta ca justificarile lui Horia-Roman Patapievici privind desfiintarea Culturii au, la o adica, fundamentul lor; dar nu face sa-i acuzi pe toti cei care au criticat decizia respectiva ca ar avea o viziune "nenorocita" si "meschina" doar pentru ca directorul ICR sa nu se simta atins nici macar cu o floare (mai ales ca Gheorghe Craciun, care sufera, chipurile, de "o conspirativita ce frizeaza paranoia", are, quand-mime, dreptate: este la mijloc si un conflict "la nivel conjugal"!). Tot astfel, nu poti sa razi DGLR-ul cat timp ai semnat cateva zeci de articole in paginile lui. Adica, ma rog, poti, dar gestul in sine deja nu mai e fair-play. Si, cu atat mai putin, credibil: caci ce credibilitate sa ai in momentul cand le scoti altora pe nas ca gandesc resentimentar, dar, pe de alta parte, te plangi ca ai fost tu insuti marginalizat s.cl.?
Totusi, in majoritatea articolelor, adica atunci cand criticul nu urmareste sa-si traga un ce profit din comentarii, analizele sunt remarcabile prin adecvare si precizie. Mi-au atras atentia indeosebi observatiile despre USR, despre obsesia exportului cultural si despre starea criticii optzeciste. Astfel, diagnosticul dat Uniunii mi se pare cel mai exact din cate am citit pana acum: "E limpede ca sunt la fel de motivate si de neintemeiate convingerile celor care vad in Uniune un sindicat al pierzaniei, betiei si barfei general-dirijate, al erotismului sans rivages, al cupiditatii si clientelismului gascar, dar si opinia altora cum ca uniunea reprezinta suprema ratiune de-a supravietui pentru multe, foarte multe minitalente mai mult sau mai putin oneste." (p. 134). Altfel spus, dilema USR e ca din ea fac parte cei mai prosti, dar si cei mai buni scriitori romani. Depinde ce parte a paharului prefera sa vada fiecare. La fel de bune sunt si recomandarile privind "brandingul de tara", unde autorul firitiseste pe buna dreptate ambaturile scriitorimii autohtone: "a visa strategii guvernamentale pentru propagarea internationala, a astepta initiative institutionale, de stat, acuzand orbeste Puterea ca nu construieste programe coerente, de durata, nu are imaginatie strategica etc. a devenit demult o dulce copilarie, daca nu chiar o amagire otravitoare. (...) Nu am, fireste, nimic impotriva eforturilor de-a ne traduce scriitorii in limbile de circulatie, de-a le organiza mediatic lobby-uri pe masura, insa adevaratul, marele pericol aici se afla, acasa, nu in afara." (pp. 145, 148).
Aflata pana acum la cheremul "tatucilor", viata noastra literara si-a gasit, in cele din urma, nasul.

*) Dan C. Mihailescu, Viata literara, I, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 2005, 200 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO