Ziarul de Duminică

Neînvins vulturul nordic

Neînvins vulturul nordic
10.06.2010, 15:28 38

Mare aventură antologiile! Cum se expune autorul în toate fazeleoperei lui, când módele au ajuns atât de repede schimbătoare! Oantologie îmi apare ca un autoportret nud ori ca o natură moartă,după caz. Trebuie să fii foarte bun sau foarte inconştient ca săaccepţi să fii antologat.

Orb prin nord (Paralela 45, 2009) a lui George Vulturescuare fisuri în tencuială, acoperişul mai curge pe ici pe colo, darîn rest se ţine bine. Este vorba despre o poezie elevată,nondescriptivă, profetică şi tumultuoasă. Posibili strămoşi fiindWilliam Blake şi Aron Cotruş. Ceea ce uimeşte după lecturavolumului este unitatea stilistică şi tematică a unei arte care serevarsă necontenit de vreo 30 de ani. Propriu-zis, un programstabil a priori, pe care poetul l-a urmat cu cerbicie, nuanţând,adâncind, reconsiderând din unghiuri diverse. Se simte, însă,aceeaşi mână, aceeaşi voinţă de sistem şi aceeaşi abordare. Estemodul de elaborare a operei specific unui filosof de formaţiehegeliană.

Mai întâi, scriitorul şi-a delimitat orgolios o provincie, pecare a ecografiat-o, scanat-o si cartografiat-o până a obţinutspiritul provinciei respective. O provincie ca un regat, darun regat sufletesc, iubit şi renegat deopotrivă. George Vulturescus-a specializat în transfigurarea realităţii şi în distribuireaspiritului în aparenţe cotidiene. De-realizare şi realizare.

Antologia debutează cu o selecţie din Tratat despre OchiulOrb (1996). Oraşul apocrif îşi aşteaptă poetul care să-llegitimizeze. Poezia, la rândul ei, e meserie grea, dureroasă,singura însă capabilă să stoarcă sens dintr-o existenţă alienantă:"Nu-mi face plăcere să scriu. Ca şi cum ai schimbascutecele/veacului. Ca şi cum ai extrage măselele cariate. Poemul/devine un post de prim-ajutor cu <<sanitaripricepuţi>>". Ciocnirea dintre nostalgia sămănătoristă şigreaţa de oraş a poporaniştilor are ca rezultat versuri cu decor şistare de spirit bacoviene, mai puţin dezabuzarea şi fatalitateapatetică. Crâşma şi oamenii cavernoşi sunt dispuse contrapuncticunor leitmotive textualiste. Deşi pomeneşte frumuseţea pierdută acopilăriei de la sat şi urâţenia disperată a oraşului, poetul esteextrem de conştient de actul scrierii. Frumos şi urât, inspiraţienăvalnică, incendiară, dar continue mediatţii asupra scrisului.Complicitatea lecturii e construită pe o structură demetafore ce reiau teoriile textualiştilor şi ale structuraliştilorîn general: "cineva ţi-a aruncat frânghia scrisului să te agăţi"","vinul fermentează, vinul e scrisul".

George Vulturescu este, aşadar, un scriitor ce vine şi dinsprebibliotecă. Pentru el scrisul nu este mântuire, ci un chin necesardeschierii unui al treilea ochi: "Acum când scriu văd cu poemul ceace nu am văzut/ zilnic" (Podul sau dictatura ochiului).

Acesta este Ochiul Orb, cu dublă deschidere, interioarăşi exterioară. El nu este doar un vizor, ci şi un judecător aspru,pronunţându-şi sentinţele în versuri. E ca şi cum poetul ar fiposedat de acest Ochi pe care-l blestemă şi adulează simultan.Ochiul este un stomac ce înghite hulpav realitatea ("Versul înghitetot ce-i pun pe masă", Tensiunea detaliului I), apoi otextualizează. Cum nu sunt deloc fermecat de maşinăria textualistă,o să depăşesc repede aceste narcisisme de breaslă.

În Tensiunea detaliului II, un vers spune: "Să nu predicepoemul". E mai mult decât gâtuirea elocvenţei, aşa cum o propuneaVerlaine. Aici ideea este să nu judeci, ci să înregistrezi.Fireşte, obiectivitatea totală nu este posibilă dar, într-adevăr,George Vulturescu nu se transformă în poet didactic ori în poetavates. El este un dionisiac incorigibil şi multe dintremetaforele sau personificările referitoare la dans, ţâşnire, luptă,zbor etc. au tensiunea din Aşa grăit-a Zarathustra.

Cât despre religiozitatea acestei arte, cuvântul cel maipotrivit este nedefinită. Mistică însă este - adică ar vreasă fie. Depinde de cât de mult îi permite Ochiul Orb, care pare undaimon gnostic: "Ochiul Orb e obscen/ ca un sex/ al neantului"(Planctoanele Ochiului Orb - din (altă) dare de seamă despreOchiul Orb). Sufletograf extrem de sensibil, el este atât depoluat - sau mai curând întristat de atâta păcate -, încât îi vinegreu să mai creadă. Dar tensiunea mistică este împinsă sprehipertensiune, ceea ce menţine în viaţă creaţia poetului nordic.Plus sentinţele care vădesc o mare profunzime. Plus acele metaforescăpărătoare, care nu îi reuşesc rar. Unul dintre cei maiimportanţi poeţi ai apocalipsei, manifestându-se ca un profetvâlvoi, virulent, dar care nu poate rezista ispitei de a rostifrumos, în figuri maxime.

Fotografia lui George Vulturescu a fost realizata laZilele Revistei Familia 2009.

AFACERI DE LA ZERO