Intre manifestatiile studentesti din mai '68, formatia Phoenix, miscarea flower-power, Beatles si Echinox, primavara de la Praga si liberalizarea culturii romane din anii gloriei lui Nichita Stanescu exista o legatura care revendica, in esenta, mai multa libertate pentru individ. Neputand sa se bucure de libertate in afara, poezia si-a construit una launtrica. Nichita a incarnat-o memorabil.
Un ploiestean, nascut dintr-un tata autohton si o mama rusoaica avand ascendente nobiliare, Nichita Stanescu a ajuns sa insemne pentru o buna parte a cititorilor, vreme de trei decenii cel putin, poetul prin excelenta. Dintre toti, cel care ar fi implinit la 1 aprilie 70 de ani a avut aura care inconjoara ca o coroana nevazuta crestetul poetilor, reminiscenta mitica a laurilor capitolini sau a aureolelor mucenicilor crestini.
De unde popularitatea, admiratia si iubirea de care s-a bucurat - pana la moarte si dupa - poetul celor 11 Elegii si al Necuvintelor? De ce tipografii sarbi au vrut sa adauge, in '82, din banii lor, inca o frunza de aur trofeului castigat de poetul roman la Struga? Cum de simteai ca dorinta lui de a transfigura oameni si lucruri, de a le irealiza, este legitima/necesara? Ca ascultandu-l recitand stiai ca, desigur, arta nu te scuteste de aspra viata, dar te face sa visezi o clipa, un ceas, un anotimp la lumi imaginare sustrase timpului dur. Ca in conditiile totalitarismului comunist, cu mici perioade de liberalizare si de strangere a surubului, poetul joaca rolul nebunului, saltimbancului, vizionarului sibilinic, ca incarneaza, desi fragmentara si distorsionata, abnormala, halucinanta, onirica, imaginea libertatii dorite.
Au fost autori mai curajosi decat Nichita Stanescu, de pilda Blandiana, Dinescu, Tudoran, Malancioiu; dar lui Nichita i se iertau si gesturile dureros de derutante, de oportuniste, si inegalitatile valorice. Alaturi de Noica, el a modelat mentalul romanesc, o parte a lui, a celor in formare in deceniile 6-7, pe redescoperirea interioritatii, a lumilor ideale ca solutii de contrapus celor reale. Boicot al istoriei, evaziune prin estetic? Solutie de existenta in conditii de ciuma ideologica. Intretinerea unei sperante care cu flacara mica ardea, totusi.
Dupa '80, o data cu aparitia optzecistilor, care il recunosteau printre putinii, daca nu chiar ca pe singurul poet valabil, figura sa a mai palit, dar fascinatia legendei a ramas. De unde asadar atractia spre Nichita, daca nu din impresia de autenticitate neoromantica, de prospetime adolescentina, de elan existential, intr-o epoca a ideologiilor antiromantice, a falselor valori, a ipocriziei sociale si a dedublarilor aproape schizofrenice. Natural, intr-o vreme a artificialului, el a avut coerenta poetului care zvacneste ca un alergator spre o linie nevazuta, a mortii si a vietii deopotriva, dar dincolo de determinari, convins ca zboara cu aripile mesterite din ceara cuvintelor si lipite cu sangele sau real.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
