Un premier desemnat care în urmă cu câteva săptămâni habar n-avea că va ajunge în această postură (căci ar fi trebuit să anticipeze, simultan, accidentul mortal al poliţistului, tragedia din „Colectiv”, ieşirea tinerilor în stradă şi demisia guvernului!!) şi stătea bine mersi pe un post european cu siguranţă mai relaxat şi mai bine plătit decât acela de prim-ministru în România a trebuit să inventeze, în câteva zile, un program de guvernare şi o listă de miniştri. Mai bine sau mai rău – le-a făcut. În mod evident, nu-i cunoştea personal pe toţi cei de pe listă! Dacă i-ar fi cunoscut, să fi văzut scandal de promovare a prietenilor!! Pe o parte îi ştia bine, pe unii de la distanţă, alţii i-au fost recomandaţi. Normal. Aşa se face.
După publicarea listei, spaţiul virtual a înflorit libidinos cu fotografii „indecente” ale unuia dintre candidaţi. Ştiţi, da?, că pe morala asta Angela Merkel nu trebuia să mai fie de mult cel mai puternic om din Europa! Atent, însă, la vocea publicului, Dacian Cioloş retrage numirea, mai ales că tânărul nu avea suficientă experienţă. Normal. Chiar de aplaudat.
O zi mai târziu, o altă propunere de pe listă s-a prezentat ezitant, nesigur, în faţa Comisiei parlamentare. Deşi a primit până la urmă votul, premierul desemnat a decis să o retragă, înţelegând că altfel unul dintre principalele ministere va fi ţinta unui asalt permanent. Normal. De aplaudat!
Cele două decizii nu i-au făcut pe cei doi retraşi nici mai buni, nici mai răi. Tânărul ex-fotomodel va fi probabil un bun chirurg, iar Cristina Guseth nu mai are de mult nimic de demonstrat.
Sunt, toate cele de mai sus, secvenţe de normalitate. Momente ale unei democraţii aşa cum am visat-o. Dar, în loc să fie tratate ca atare, au născut valuri de critici, nedumerire, miştocărie, indignare, chiar isterie.
Şi-atunci vă-ntreb: oare chiar numai clasa politică, aşa cum e ea, este de vină pentru că în România lucrurile nu merg cum visăm noi? Oare clasa politică – pe care unii susţin că ar trebui s-o „radem” în totalitate, fără să-şi pună problema ce-ar urma a doua zi – este formată din extratereştri aterizaţi pe şest la Clinceni? Nu sunt dintre noi? Nu sunt ca noi? Nu-i alegem noi?
Eu zic să ne mai gândim...
Dar ce caută o asemenea analiză off topic într-o publicaţie de cultură ca Ziarul de duminică!? Cred că şi la asta trebuie să ne mai gândim. Cultura nu înseamnă numai cărţi, tablouri şi cântece. Problema României este tocmai una de cultură, în sensurile atât de bine definite în dicţionare: „Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori” şi „Ansamblu de activităţi şi modele de comportament proprii unui grup social dat, transmisibile prin educaţie”!
Cultura Hamangia, Cultura Cucuteni, Cultura Gumelniţa sunt câteva dintre reperele istorice ale spaţiului în care am avut norocul să ne naştem. Oare cum vor fi cunoscute timpurile noastre peste o mie de ani? Li se va da un nume de cultură? Şi care va fi acela: Cultura normalităţii, Cultura înţelepciunii sau Cultura scandalului, Cultura isteriei?
Iertaţi-mi întrebările retorice. Chiar sper să ne facem bine. Şi vă doresc încă de pe acum un 2016 minunat.
La mulţi ani!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
