Ziarul de Duminică

Noua Sală Mare a Teatrului Naţional/ de Dorina Călin

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Dorina Călin

24.04.2015, 00:09 993

Teatrul Naţional din Bucureşti s-a redeschis oficial sâmbătă, cu premiera spectacolului „Înşir'te mărgărite”, o versiune scenică de Dan Puric, după feeria-poem dramatic a lui Victor Eftimiu, eveniment care a marcat finalizarea amplului proces de reconstrucţie, reabilitare şi modernizare a acestei instituţii. Atât oameni de cultură, cât şi politicieni au participat la redeschiderea Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB). Înainte de începerea spectacolului, Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, a precizat că, prin procesul de reconstrucţie şi modernizare a instituţiei teatrale, au fost desfiinţate simbolurile comuniste.

„Teatrul a revenit la forma lui iniţială, cu refaceri substanţiale ale rezistenţei la cutremur. Mai în glumă, mai în serios, vă pot spune că ne aflăm într-un adăpost antiseismic garantat până la un cutremur de 9 grade şi că reconstrucţia teatrului a cuprins şi o întreagă muncă de reconfigurare a interiorului”, a declarat Ion Caramitru.

Inaugurarea noii Săli Mari a TNB marchează încheierea lucrărilor de reabilitare şi deschiderea în totalitate a teatrului pentru public, urmând ca, în vară, să fie deschis şi Amfiteatrul în aer liber, cel de-al şaptelea spaţiu de joc din clădirea reabilitată şi modernizată.

Arhitectul Romeo Belea, autorul proiectului, a precizat, pentru reprezentanţii mass-media, că nu s-au schimbat foarte mult ideile iniţiale faţă de rezultatul final.

„E greu de spus (dacă sunt diferenţe între primele schiţe şi rezultatul final, n.r.). Ideea a fost de la început asta. Sigur, lucurile evoluează, evoluează până şi detaliile. Nu pot să spun că diferă mult de ce-a fost din primele schiţe, din primele idei”, a declarat Romeo Belea.

Acesta a mai precizat că a ales culoarea roşie pentru Sala Mare pentru că este caracteristică sălilor de tip italian. Iar despre statuile care „veghează” în foaierul teatrului arhitectul a spus că au fost luate din depozitele instituţiei, care sunt „de-o bogăţie absolut incredibilă”.

„E o scoatere afară a averii teatrului, care este colosală”, a mai spus arhitectul.

Instituţie cu o veche şi solidă tradiţie culturală, misiunea acestui teatru s-a dezvoltat de la o epocă la alta, în concordanţă cu aspiraţiile naţionale, în interiorul procesului de creaţie artistică şi sub adăpostul celor două edificii, informează reprezentanţii instituţiei teatrale.

Prima clădire a Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB) – între 1852 şi 1944 – a fost cea din  Calea Victoriei, pe locul unde în prezent este Hotelul Novotel. La începuturi, a purtat denumirea de Teatrul cel Mare (1852-1864), iar, din 1875, cea de Teatru Naţional. În 1852 s-a deschis Teatrul cel Mare din Bucureşti, realizat după planurile arhitectului vienez Heft, primul director fiind Costache Caragiale. Prima reprezentaţie a avut loc pe 31 decembrie 1852, cu spectacolul „Zoe sau Un amor românesc”, un vodevil tradus din limba franceză.

În 1864, Teatrul cel Mare a devenit instituţie publică de cultură, când, printr-un decret semnat de prim-ministrul de atunci, Mihail Kogălniceanu, „s-a hotărât să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională”.

În 1875, Alexandru Odobescu, director al teatrului, a pus pe frontispiciu numele instituţiei: Teatru Naţional. Clădirea în stil baroc a Teatrului Naţional din Calea Victoriei, aflată în imediata vecinătate a Palatului Telefoanelor, a rezistat până în august 1944, când a fost parţial incendiată în urma unui bombardament. Teatrul a continuat să funcţioneze în sălile Comedia (Majestic), Studio din Piaţa Amzei, iar, pentru scurtă vreme, au mai fost şi alte spaţii de joc – sălile de festivităţi ale liceelor Sfântul Sava şi Matei Basarab, Cercul Militar.

În 1952, s-a sărbătorit centenarul Teatrului Naţional şi s-a jucat „Matei Millo”, de Mircea Ştefănescu. Tot atunci teatrul a primit numele lui Ion Luca Caragiale.

Teatrul Naţional din Bucureşti, cu sediul pe care spectatorii îl cunosc în prezent şi cu pălăria lui Caragiale aşezată peste cea mai mare dintre săli, a fost proiectat şi realizat, în 1973, de un colectiv de la I.P. Proiect Bucureşti, condus de arhitecţii Horia Maicu, Romeo Belea (şef de proiect complex) şi Nicolae Cucu, având drept consultanţi pe regizorii Sică Alexandrescu, Liviu Ciulei şi Horea Popescu. Structura de rezistenţă a fost concepută de inginerul Alexandru Cişmigiu. Planul iniţial al clădirii prevedea numai trei săli: Sala Mare, Sala Studio (Mică) şi Sala Atelier – o sală experimentală de teatru.

Pe 25 decembrie 1973, a avut loc inaugurarea Teatrului Naţional în noua clădire, la Sala Mare, cu „Apus de soare”, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, în regia Mariettei Sadova, cu George Calboreanu în rolul lui Ştefan cel Mare, şi cu „Simfonia patetică”, de Aurel Baranga, care semna şi regia.

Pe 30 aprilie 1974, Sala Mică (Studio) a fost inaugurată cu spectacolele „Năpasta” şi „Conul Leonida faţă cu reacţiunea”, de I. L. Caragiale, spectacol-coupé în regia lui Ion Cojar, iar, pe 1 octombrie 1975, s-a deschis Sala Atelier, cu drama „Capul”, de Mihnea Gheorghiu, în regia Letiţiei Popa.

După incendiul din noaptea de 16/ 17 august 1978, Sala Mare a fost complet distrusă. Ca urmare, ideea de a revizui întreaga construcţie a câştigat teren. Clădirea ceauşistă a eliminat „pălăria lui Caragiale”.

Între 1982-1984, proiectul de refacere, extindere şi de reconfigurare a interiorului TNB i-a fost atribuit arhitectului Cezar Lăzărescu. Pentru a modifica aspectul de pălărie, echipa a decis şi înălţarea clădirii, ceea ce a însemnat turnarea a 1.200 de tone de beton peste structura iniţială. Acest proiect a adus o serie de alte modificări, între care, capacitatea sporită a Sălii Mari – de la  950 la 1.155 de locuri, slăbind însă structura de rezistenţă a clădirii. Tot cu această ocazie s-a construit Sala Amfiteatru – pe locul garderobei şi al intrării oficiale.

În 2005, actorul Ion Caramitru, fost ministru al Culturii, a devenit manager al Teatrului Naţional din Bucureşti. Conform proiectului său managerial, a fost iniţiată o serie de studii ale căror rezultate au impus reabilitarea clădirii Teatrului Naţional. Proiectul a fost finanţat de Guvernul României şi de Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei, costurile totale ale acestuia fiind în jur de 65 de milioane de euro.

În martie 2011, în cel de-al doilea mandat de manager al TNB al lui Ion Caramitru, a început propriu-zis munca la acest proiect. Prima parte a proiectului a presupus îndepărtarea unei structuri de beton de aproximativ 1.500 tone, care fusese adăugată în 1983 şi care încărcase clădirea, afectându-i structura de rezistenţă.

Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, Centrul Naţional al Dansului şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană, care au funcţionat pentru o bună perioadă de timp în această clădire, şi-au găsit spaţii noi de lucru. Lucrările de consolidare şi optimizare funcţională a clădirii Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, începute în martie 2011, s-au întins pe o perioadă de peste patru ani.

Autorul proiectului a fost arhitectul Romeo Belea, proiectantul general, Peccon Invest S.R.L., director general – arhitect Gabriel Ghelmegeanu, executantul – societatea Aedificia Carpaţi în asociere cu Romtest Electronic.   

Obiectivul a fost crearea unui imobil care să corespundă din punct de vedere tehnic, să confere siguranţă şi să asigure accesul publicului larg la actul de cultură. Vechile săli au intrat treptat în procesul de reabilitare, pe măsură ce altele noi au fost date în folosinţă.

Pe toată perioada reconstrucţiei, teatrul a funcţionat continuu, prezentând spectacole în cel puţin una dintre sălile sale.

Astfel, pe 9 octombrie 2012, a fost inaugurată prima dintre sălile nou construite, Sala Mică. Atunci a avut loc premiera spectacolului „Două loturi”, de I. L. Caragiale, în regia lui Alexandru Dabija. Pe 16 decembrie 2012, a fost inaugurată Sala Media, cu premiera „Năpasta”, de I. L. Caragiale, în regia lui Radu Afrim, care a marcat şi încheierea anului Caragiale la TNB, program de referinţă dedicat centenarului morţii marelui dramaturg. Apoi, pe 4 octombrie 2013, a fost inaugurată Sala Pictura, cea de-a treia sală nouă, amplasată pe locul fostului Atelier de pictură. Atunci a avut loc premiera spectacolului „Micul infern”, de Mircea Ştefănescu, în regia lui Mircea Cornişteanu. În continuare, pe 11 octombrie 2013, s-a redeschis Sala Studio, cu premiera spectacolului „Revizorul”, de N. V. Gogol, în regia lui Felix Alexa, marcând revenirea acestei săli cu dotări sceno-tehnice speciale în circuitul teatral (timp de 27 de ani a fost în folosinţa Operetei).

Pe 3 noiembrie 2013, Sala Atelier, refăcută şi îmbogăţită cu un balcon, a reintrat şi ea în circuitul de spectacole, odată cu premiera „Nebun din dragoste”, de Sam Shepard, în regia lui Claudiu Goga.

În cele din urmă, sâmbătă seară, a avut loc premiera spectacolului „Înşir'te mărgărite”, după Victor Eftimiu, în regia lui Dan Puric, eveniment care a marcat inaugurarea noii Săli Mari, integral refăcută şi redimensionată.

*

*     *

Cu o capacitate  de 940 de locuri, Sala Mare, de tip italian, este una dintre cele mai mari săli de teatru din România şi, totodată, una dintre cele mai bine dotate din Europa din punct de vedere sceno-tehnic, comparabilă cu Sala Mare a noului Teatru Naţional din Budapesta sau cu Sala Olivier a Royal National Theatre din Londra.

Performanţele tehnice impresionante ale scenei sunt susţinute de: 5 trape de 3 x 15 m care pot urca până la 4,80 m şi coborâ până la - 2,20 m în raport cu nivelul scenei; o rotativă cu un diametru de  14 m aflată pe o culisantă de 15 x 16 m la nivelul scenei; 11 culisante (5 dreapta, 5 stânga şi una spate) şi o fosă mobilă care poate adăposti 16 instrumentişti. Turnul scenei  este dotat cu 65 de ştăngi plus 2 laterale care pot urca până la 35 de metri şi pot susţine o greutate de 250 kg fiecare. Toate ştăngile sunt acţionate manual. Deschiderea scenei este de 10 m până la 16 m, iar oglinda scenei se poate înălţa de la 5 m până la 9 m.

În actuala configuraţie Sala Mare dispune de un parter cu 616 locuri si de trei rânduri de loji (cele de la parter – „benoare” – 84 de locuri, loji Rang 1 – 119 locuri , loji Rang 2 – 104 locuri), precum şi de o Lojă Oficială cu 27 de locuri. Cele trei rânduri de loji şi tavanul special modificat conferă o notă de eleganţă sălii îmbrăcate în roşu regal.

Foaierele Sălii Mari se desfăşoară la parter (Foaierul de marmură) şi la etaj (Foaierul Tapiseriei), fiind decorate cu numeroase busturi ale unor personalităţi din lumea teatrului, semnate de sculptori cunoscuti, precum şi cu tapiserii de mari dimensiuni. Uriaşa tapiserie de la etajul 1, considerată ca fiind a doua din lume ca suprafaţă, Teatrul Lumii (740 x 2.250 cm) este semnată de artiştii Şerban Gabrea şi Florin Ciubotaru şi a fost executată într-un interval de 10 ani (1969-1979), în paralel cu construcţia edificiului teatral. Lucrările Odă patriei de Gheorghe Iacob şi Ion Almăşan (1.154 x 880 cm) şi Război şi Pace de Ion şi Ariana Nicodim (1.100 x 900 cm) – completează ansamblul tapiseriilor monumentale. 

 

Sala mare a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti a fost inaugurată la 18 aprilie cu premiera spectacolului „Înşir’te mărgărite”, versiune scenică de Dan Puric după feeria–poem dramatic a lui Victor Eftimiu. Montare de anvergură, „Înşir’te mărgărite” ne îmbie să descoperim, sub noua „pălărie” a Sălii Mari, un univers plin de culoare şi de poezie: 80 de interpreţi, de la actori debutanţi la nume consacrate, 300 de costume şi o mulţime de pălării  impresionante, minuţios lucrate în atelierele teatrului, muzică originală semnată de Gheorghe Zamfir, pantomimă, step, dans şi balet, reunite într-o viziune regizorală debordantă, ce se adresează unei categorii largi de public.

Feeria dramatică a lui Victor Eftimiu s-a jucat pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în 1911. Cu această piesă, considerată eveniment de criticul Eugen Lovinescu, prolificul autor devenea faimos la numai 22 de ani. De atunci, textul a suferit modificări şi a fost montat în numeroase versiuni pe scenele ţării.

Viziunea cu care vă veţi întâlni pe scena Tetrului Naţional din Bucureşti reprezintă o nouă provocare pentru actorul şi regizorul Dan Puric, el realizează şi de astă dată o „lectură” originală, printr-o îmbinare firească între textul clasic şi mijloacele teatrale care l-au consacrat ca artist. În versiunea lui, „Înşir’te mărgărite” este o transfigurare a feeriei într-un poem închinat iubirii.

„Nu ştiu cum, dar Eftimiu a făcut un basm modern fără să-l modernizeze, spune Dan Puric. I-a păstrat sănătatea sufletească, inocenţa şi frumuseţea. S-a jucat şi, m-a atras starea de joc a lui Eftimiu faţă de poveste. Într-o societate confuză în care lipsesc reperele morale, iar axul valoric este perturbat, basmul clarifică, limpezeşte. El nu poate să mintă, pentru că este făcut pentru copii. Nevoia de basm este cu atât mai necesară astăzi, când lumea se urâţeşte, iar basmul devine un reflex de igienă sufletească… Acest spectacol este profund românesc şi, de aceea, poate fi oricând internaţional.”

Scenografia şi costumele sunt semnate de Doina Levintza, al cărei concept pune în valoare un univers luxuriant de forme şi culori.

În rolurile principale: Dan Puric, Constantin Dinulescu, Amalia Ciolan, Maria Dinulescu/Beatrice Rubică, Lari Giorgescu/Ştefan Ruxanda, Silviu Biriş/Gavril Pătru, Irina Cojar, Carmen Ionescu, Ovidiu Cuncea, Alexandru Hasnaş, Axel Moustache, Eduard Adam, Oana Vânătoru, Afrodita Androne, Iuliana Moise, Tatiana Constantin, Erika Băieşu, Violeta Huluba, Florin Roşu, Silviu Oltean.

*

*     *

Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti va oferi publicului în 2015 – pe lângă cele 35 de  spectacole din repertoriul curent – piese de actualitate şi poveşti nemuritoare citite în cheie  contemporană, întâlniri cu marea dramaturgie în viziuni de referinţă, cu piesa românească şi cu spectacolul de autor. Evenimente teatrale şi para-teatrale vor veni să completeze lista programelor şi proiectelor anunţate la începutul stagiunii.

Cel mai important dintre acestea este, fără îndoială, Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015 care se va desfăşura sub acoperişul noului TNB între 28 august şi 6 septembrie 2015, cu titlul generic Faţă în faţă cu Balcanii: Teatrul-erou al timpului prezent.

 

Fotografii de Andreea Alexandru/ Mediafax Foto

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO