Acest aforism(dureros?, şugubăţ?) al lui Jules Renard figurează pe banderolaroşie care înconjoară volumul "Une histoire des parents d'écrivains" ("Oistorie a părinţilor de scriitori", foto 1). Un text antrenant,picant, uşor de citit, ca o bârfă cordială, fără sinuozităţipsihologizante, care ne dezvăluie relaţiile adesea complicate pecare unii dintre marii autori francezi le-au avut cu părinţii şirudele apropiate.
Autorii lui sunt Anne Boquel şi Etienne Kern,tineri absolvenţi de litere; ea predă la Universtitatea IVSorbonne, el este profesor în ciclul hypokhâgne al unui mare liceuparizian. Cei doi se află la a doua aventură eseistică; prima s-anumit "Histoire des haines d'écrivains" ("Istoria sentimentului deură între scriitori", foto 2) şi a avut un succes remarcabilprintre amatorii de ciudăţenii biografice şi de anecdote şarmante,fapt ce i-a împins pe cei doi studioşi autori (soţ şi soţie) sărecidiveze.
"Scully şi Mulderai literelor franceze" (cum îi numeşte criticul David Caviglioli)nu încearcă să tragă concluzii, să facă statistici şi să determineo normă comportamentală a părinţilor de scriitori faţă deodraselele lor, ci doar să ne poarte în intimitatea familială, săne lumineze parapoanele, amorurile, orgoliile, descurajările şigeloziile parentale.
Iată, luate laîntâmplare şi prescurtate, câteva dintre snoavele incredibile şiatitudinile "nesănătoase", aspre sau pur şi simplu anapoda, dincarte. Toate întemeiate pe documente, atent scoase din prafularhivelor şi delicios însăilate.
Generalul LéopoldHugo (mare amator de poezie) îl considera pe tânărul Victor unversificator de doi bani. Ceea ce nu a fost de natură să-ldescurajeze pe titanicul autor al "Legendeisecolelor".
Laure Balzac,rezumând atititudine familiei faţă de fratele ei, spunea: Honoréavea stofa unui om de geniu? Toată lumea se îndoia serios deasta...).
Jules Renard, carenu degeaba a scris "Morcoveaţă", era considerat de maică-sa "unchieur d'encre", un "cacă cerneală".
Baudelaire (cam înmaniera de veşnic scăpătat a lui Mateiu) era mereu cu mâna întinsăla generăleasa Aupick, care-i torturase întreaga copilărie: "Dacă200 de franci vă depăşesc posibilităţile, să fie măcar 150; dacă150 înseamnă prea mult, sunt buni şi o sută; mă rog, nici nu maicontează câţi, bani, numai să fie..."
"Poulu", spunemămica lui Sartre despre fiul ei (după lectura "Cuvintelor"), "n-apriceput nimic din copilăria lui!"
Mama luiMarguerite Duras, exasperată de deraierile literare ale fiicei,afirmă sus şi tare: "Eşti făcută pentru negoţ!"
Ceea ce susţine şiMine Gide, care, înţeleaptă şi pragmatică, îşi sfătuieşteprogenitura să facă pe dracu-n patru ca să găsească "din ce săprepare o supă".
Alţii, însă,precum Théophile Gautier, Marguerite Yourcenar, Claudel sau RobbeGrillet se bucură de susţinerea necondiţionată apărinţilor.
Mămoasa doamnăLamartine duce grija pentru literatura fiului atât de departeîncât, în momentul în care acesta laudă într-un poem, rătăcit pecrestele inspiraţiei, maiestuoasa (dar imaginara) iederă careîmpodobea casa familiei, se apucă se planteze planta respectivă, nucare cumva să trezească cineva şi să-l prindă pe Alphonse cu mâţa-nsac.
În cele din urmă,încercaţi să vă închipuiţi o altă categorie, cea a părinţilor carecitesc (uneori cu creionul în mână) ce scriu copiii lor. Uneoripoate fi extrem de dureros. Iat-o pe mama lui Michel Leiris,obligată să recenzeze "Africa fantomă" şi decoperind pasajeledespre coitus interruptus descrise de fiul său ca fiind cauzanevrozelor şi complexului său de castrare. Sau pe genitoarea luiPaul Léautaud descoperind, la apariţia volumului "Le petit Ami", căfeciorul ei are o limpede pornire incestuoasă. Savuros,nu?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
