Toţi cei care au citit şi comentat acest roman*) au spus, aproape în cor, că este o carte mare, o capodoperă, chiar una „incredibilă” despre vitalitatea unui suflet. O carte scrisă la prezent, deşi acţiunea se petrece prin Rusia secolului al XV-lea şi din punctul de vedere al acelui secol.
Autorul, Evgheni Vodolazkin, s-a născut în 1964 la Kiev, unde şi-a fãcut studiile universitare. Este doctor în ştiinţe filologice, specialist în literatura rusă veche. Din 1990 devine cercetător la Institutul Literaturii Ruse (Puskinskii Dom) din Sankt-Petersburg. În perioada 1998-2002 a fost (cu întreruperi) bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt, desfăşurând o activitate de cercetare şi publicând în 2000 la München monografia Istoria universală a Rusiei Vechi. În 2012 îi apare romanul de faţă. „Laur” este de două ori căştigător al Premiului Bolşaia Kniga – Premiul întâi şi Premiul cititorilor – pe 2013. A primit, în acelaşi an, Premiul Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi).
„Laur nu e un un text autoritar – afirmă autorul însuşi. Nu e un îndreptar despre cum să trăieşti. (Nu am acest drept, şi nici nu mi-l doresc.) E un text care pune întrebări şi pentru credincioşi şi pentru atei în egală măsură. Nu propovăduieşte religiozitatea, ci presupune un interlocutor. (…) În descrierea unei păduri într-o primăvară din secolul al XV-lea, în romanul meu apare o sticlă de plastic. Apare acolo pentru că am vrut să sugerez că nu există timp. Şi asta e ideea esenţială a romanului: există veşnicie, nu timp. Principalul mijloc prin care încerc să exprim acest lucru este limba.“
Romanul este povestea copilului Arseni, crescut de un vraci, ajuns vraci la rândul său, apoi rebotezat, pe rând, Ustin, Ambrozie şi, în fine, Laur, de-a lungul celor patru părţi ale cărţii – „Cartea cunoaşterii”, „Cartea renunţării”, „Cartea drumului” şi „Cartea liniştirii”. Copilul vraci crescut la marginea unui cimitir învaţă secretele ierburilor de la bunciul său, puterea rugăciunii şi forţa cuvintelor scrise. Ajuns călugăr vindecă mii de oameni. După ce bunicul moare, în coliba lui poposeşte tânăra Ustina, cu care are un copil născut mort, moartea pruncului şi a mamei declanşând focul care-l va purta pe erou prin Rusia, Europa şi la Ierusalim. Fiecare secţiune acoperă o etapă a drumului lui Arseni.
Un roman filosofic şi iniţiatic, dar în egală măsură foarte pământean. Tematica şi timpul acţiunii ar fi îndemnat la o scriere tezistă ortodoxă, dar nu există vreo astfel de teză. Arseni, ca oricare alt om, tot în pământ ajunge, sub o cruce fără nume, căci „urmaşilor numele nu le sunt de folos. După o sută de ani nimeni nu-şi va aminti cui au aparţinut.” Un roman care, la fiecare recitire, îţi descoperă altă frumuseţe, neobservată la prima lectură. Cu mulţime de posibilităţi de interpertare. Un roman numit de autor „neistoric”, pentru că timpul, în concepţia lui Vodolazkin, e un continuum circular, care face inteligibile şi pentru noi, cei de azi, acţiuni petrecute cu cinci veacuri în urmă.
*) Evgheni Vodolazkin – Laur. Roman neistoric. Traducere din rusă şi note de Adriana Liciu. Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
