Cartea pare să nu existe, deşi cunoscătorii, bibliofili împătimiţi şi anticari pricepuţi, ştiu titlul şi autorul (Mémoires secrets d'une femme publique de Charles Théveneau De Morande), îi ştiu şi conţinutul – povestea iubirii dintre Ludovic al XV-lea şi Madame du Barry, motivul interdicţiei care o face şi mai atrăgătoare – gravuri de-un erotism explicit, ca şi intenţia scrierii şi publicării – s-o compromită pe amanta regelui. Cine ajunge să intre în posesia ei încalcă legile care interzic asemenea opere, dar are privilegiul unui unicat.
Peripeţii incredibile poartă cartea din Franţa în Barcelona: în vâltoarea intrigilor şi a ocupaţiei napoleoniene preţioasa carte dispare fără urmă, este drept ca parte a unei colecţii de 13 asemenea cărţi trecute la index. Proprietarul se numeşte Victor Philibert Guillot şi este un bibliofil discret, mason şi mai discret, care se vede prădat de cărţile sale în perioada tulbure când Catalunia oscilează între două posibilităţi: să accepte ocupaţia franceză ori să revină la statutul de provincie mare a statului spaniol.
Războaiele napoleoniene aduc însă pe lângă multe nenorociri şi un suflu nou, figuri originale şi memorabile, precum a faimoasei curtezane Madame La Ruga sau generalul Giuseppe Lechi, cel avid să pună mâna pe felurite comori, de la mobiler la obiecte decorative sau cărţi căutate intens din variate motive. Căutările cărţii şi dramele moştenirii de familie trec de la o generaţie la alta, ele sunt pretextul epic pentru a reînvia Barcelona secolului al XIX-lea şi pentru a aluneca de la trecut spre prezent şi înapoi. Şi mai ales pentru a nara peripeţii incredibile, demne de Alexandre Dumas şi răvăşitoare poveşti de iubire.
Fiica lui Victor Philibert Guillot, Carlota cea prinsă în mrejele malefice ale unui bărbat puternic, măcinat de complexe şi de ură, ajunge să-l întâlnească pe Angel Brancaleone, fiul spălătoaresei Rita Neu, în seara nunţii ei cu un mire absent. Într-un fel, ea găseşte în Angel Brancaleone ceva din spiritul tatălui ei, iar viaţa cu ale ei surprize îi face să se regăsească, pentru a descoperi că mireasa neglijată a devenit o femeie puternică, iar tânărul stângaci şi neştiutor un anticar priceput.
Autoarea are darul de a crea personaje extraordinare, cititorul se află mereu în dilemă dacă are de ales între personajele feminine şi cele masculine. Personajele îi reuşesc magistral scriitoarei, fie că ele sunt fiinţe aproape angelice, în bunătatea sau inocenţa lor, precum Carlota şi Rita Neu, fie că sunt figuri masculine odioase precum Giuseppe Lecchi sau Nestor Perez de Leon, şi unul şi altul fascinaţi de seducătoarea curtezană poreclită La Ruga.
Carlota are biografia cea mai tristă şi mai palpitantă în acelaşi timp. Îşi vede răpită libertatea şi averea, se vede pedepsită cu batjocuri şi umilinţe pentru naivitatea ei, iar experienţa de mamă o trăieşte în cel mai straniu loc, o mânăstire. Rita Neu, spălătoareasă pentru familiile înstărite ale oraşului, îi prilejuieşte autoarei cea mai frumoasă pagină despre iubirea unei femei, când trebuie să-şi ia rămas bun de la bărbatul ei preaiubit. Este una dintre acele pasaje de neuitat, care, în mod sigur, au fost scrise cu inima.
Dar încurcăturile iscate de cartea buclucaşă şi de suratele ei licenţioase îşi dezleagă firele după două secole, datorită unui anticar, preşedintele breslei anticarilor din Barcelona, a cărui faimoasă librărie Palinuro ajunge în mâinile fiicei,Virginia, după moartea proprietarului. Şi Virginia are o prietenă scriitoare, care investighează aproape detectivistic traseul cărţii cu gravuri de un erotism explicit, şi leagă între ele firele destinelor şi reînvie astfel poveştile din trecut.
Iar poveştile aparţin unui personaj ce le acaparează şi le domină pe toate: Barcelona însăşi. După Carlos Ruiz Zafon cu Umbra vântului şi Jocul îngerului, Care Santos adaugă alte hărţi geografiei mitice a capitalei catalane. Lectura devine călătorie miraculoasă, cu elemente de spiritism (aici o şedinţă de spiritism cum n-am mai citit se petrece-n cimitir!), colecţii de cărţi preţioase şi secrete de familie. Care Santos, cu romanele ei, leagă în mod misterios pe Isabel Allende şi Carlos Ruiz Zafon, într-o combinaţie unică de realism magic şi gotic barcelonez.
Care Santos, Aerul pe care îl respiri, traducere din limba spaniolă de Cornelia Rădulescu, Editura Humanitas fiction, 2014, 456 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
