Ziarul de Duminică

O frunză de aur de la Hiroshima/ de Radu Constantinescu

O frunză de aur de la Hiroshima/ de Radu Constantinescu

Autor: Radu Constantinescu

07.04.2016, 23:57 146

În urmă cu câteva luni, consemnam în paginile Ziarului de duminică prezenţa prestigioasă a unui român în Japonia. Era vorba despre doamna Rodica Frenţiu (foto 1, de Lucian Muntean), conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, şefa Departamentului de studii asiatice pe care, de altfel, l-a fondat. Eseistă, traducătoare, doamna Frenţiu, pasionată de spiritualitatea niponă, recidivează în ce priveşte câştigarea unor prestigioase premii în domeniul inefabil al caligrafiei japoneze. Chiar în aceste zile, i s-a decernat „Premiul de aur” pentru lucrarea prezentată la prima ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Caligrafie Japoneză „Global Shodo at Yasuda”, organizată de Yasuda Women’s University din Hiroshima.

– Mărturisesc, spune Rodica Frenţiu, că distincţia a fost o mare bucurie pentru mine, având în vedere că mă aflam în premieră la o competiţie în domeniu. Despre expoziţie, am aflat în toamna lui 2015 prin The European Association for Japanese Studies. M-am hotărât să particip numai şi numai din plăcerea de a aprofunda subtilităţile acestei rafinate arte.

Iniţiatorii, Departamentul de caligrafie al universităţii japoneze, au anticipat interesul masiv al cunoscătorilor tainelor caligrafiei nipone din toată lumea pentru o asemenea întrecere a spiritului şi a talentului şi au eşalonat întrecerea în două etape. Prima presupunea trimiterea în format electronic, până la sfârşitul lunii octombrie, a fotografiei lucrării (sau lucrărilor) pe care artiştii doreau să le înscrie în competiţie. Un juriu (având ca director un maestru caligraf şi din care a făcut parte, printre alţii, Rectorul Universităţii din Hiroshima), urma să facă selecţia. Ulterior, trebuia ca lucrările calificate pentru cea de a doua etapă să fie trimise, în original, universităţii japoneze. Să consemnăm un detaliu statistic: pe lista numelor promovate în runda a doua se poate observa numărul mare de competitori japonezi şi chinezi, cărora li se adăugă doar 6 - 7 nume occidentale (între care şi cel al doamnei Rodica Frenţiu )!

– Întrecerea a fost strânsă, ne încredinţează interlocutoarea, întrucât în  mesajul care mă anunţa primirea premiului se specifica faptul că a fost o „competiţie sângeroasă”, iar jurizarea şi aprecierea au fost „stricte datorită înaltei calităţi a tuturor lucrărilor de caligrafie participante”.  În ce mă priveşte, am expediat pentru prima etapă a concursului patru fotografii şi am avut bucuria să fiu anunţată că toate au fost reţinute pentru runda a doua a întrecerii. Nu puteam, însă, trimite în Japonia originalele, aşa cum prevede regulamentul, întrucât toate lucrările mele sunt pe rulouri de mătase sau hârtie. Ar fi făcut ele faţă condiţiilor de transport? Mă îndoiesc. Riscam, aşadar, să nu particip... Am avut, însă, şansa ca în acele zile, să se afle la Cluj doi oaspeţi japonezi de la Universitatea Ehime. Prin bunăvoinţa lor, am pregătit „de drum” una dintre cele patru lucrări (alegerea a fost făcută de  organizatori) şi am expediat-o la concurs, însoţită de un succint comentariu, prin care eram invitată să îmi justific opţiunea faţă de tema aleasă, precum şi detalii pe care le consider necesare pentru înţelegerea lucrării.

Lucrarea premiată, prezentată în imaginea alăturată (foto 2), are drept punct de pornire o ideograma care în japoneză înseamnă „frunză”. Povestea ei este la fel de emoţionantă ca şi lucrarea însăşi! Iat-o relatată presei clujene, cu o emoţie greu disimulată, de doamna Frenţiu:

– Povestea frunzei are ca punct de plecare o experienţă pe care am trăit-o în  Japonia, acum câţiva ani. Eram în Tokyo şi îmi anunţasem participarea la o conferinţă organizată de Fundaţia Japonia. În acea zi a fost taifun, ploua îngrozitor, bătea tare vântul, încât mi-a rupt umbrela. A doua zi m-am dus să îmi cumpăr o nouă umbrelă de la un magazin Mitsukoshi din apropiere, unul dintre cele mai vechi branduri de magazine japoneze, la origine magazin de kimonouri. Era septembrie şi trebuia să trec printr-un parc de platani pentru a ajunge la el. Cum vântul din ziua precedentă fusese puternic, rupsese frunze din copaci înainte de a le veni vremea să cadă. Una dintre ele m-a sedus cu frumuseţea ei, încât nu am putut să trec fără să o iau cu mine; aşa am ajuns să o ţin în mână în momentul în care am intrat în magazin. Prima reacţie a doamnei care supraveghea magazinul a fost aceea de a-mi admira frunza. După puţin timp, când am ajuns la casă pentru a-mi plăti noua umbrelă, am avut surpriza să constat că vânzătoarea s-a oferit să-mi... împacheteze frunza, pentru a nu se distruge până acasă. De aici a plecat inspiraţia pentru lucrarea mea...

 

Iar în final, din partea artistei, o dedicaţie de suflet celei care i-a limpezit căutările la începutul primilor săi paşi pe cărările spiritualităţii nipone:

– Aş dori să dedic acest premiu, spunea doamna Rodica Frenţiu, maestrului  meu caligraf Senshu Nishida, care a trecut recent în nefiinţă. Familia mi-a mărturisit că ultimul eveniment public la care a luat parte a fost vernisajul expoziţiei mele de caligrame de la Ambasada României din Tokyo, din toamna anului trecut, despre care Ziarul de duminică a relatat pe larg.  Atunci a fost ultima oară când Nishida sensei (sensei = maestru, profesor) a fost îmbrăcată în kimono-ul ceremonial...

O Frunză de aur pentru Nishida sensei !

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO