Ziarul de Duminică

O istorie cu spioni (III)

O istorie cu spioni (III)
25.01.2008, 16:55 269

Craciunas. Silviu Craciunas

Silviu Craciunas, a carui poveste stranie si spectaculoasa o voi istorisi in cele ce urmeaza, a fost considerat multa vreme de catre rezistenta anticomunista din tara si de catre cercurile exilului romanesc un adevarat erou.
Craciunas a fost considerat de majoritatea celor care l-au cunoscut, figuri onorabile ale rezistentei anticomuniste din tara si din exil, "un tanar minunat, un ardelean destoinic, un foarte bun camarad, care reusise sa fuga din Romania in 1948, revenise in 1950 (cu misiunea de a pregati trecerea clandestina a granitei a unor fruntasi taranisti), fusese prins, anchetat si condamnat.
Dupa cativa ani de detentie, a reusit sa evadeze din infirmeria inchisorii si, in mod miraculos, sa treaca granita din nou catre Occident". Aprecierea ii apartine comandorului de aviatie Ion Cosoveanu, alaturi de care, in contextul in care arestarea lui Iuliu Maniu devenise iminenta, Craciunas a incercat un plan de scoatere a liderului taranist peste granita, cu ajutorul unui avion.
Biografia sa oficiala este una pe masura; dar, de fapt, asa cum o certifica documentele din arhivele fostei Securitati, Craciunas a fost unul dintre cei mai prodigiosi agenti ai acesteia. Trebuie insa precizat ca a fost racolat de catre agenti ai Serviciului Special de Informatii in urma presiunilor si deci nu si-a oferit din proprie vointa serviciile.
Inainte de a arata cum a ajuns Silviu Craciunas sa fie "intors" de politia secreta comunista si transformat in spion, trebuie sa intelegem impresia aparte pe care acest adevarat personaj de roman le-a lasat-o contemporanilor.
Silviu Craciunas s-a nascut in 13 februarie 1914 la Miluani, judetul Salaj, a studiat medicina si dreptul, acesta din urma absolvit la Cluj in 1938, iar doi ani mai tarziu si-a sustinut un doctorat in drept, stiinte economice si politice. Dupa o scurta perioada de inrolare in miscarea legionara, in 1942 a intrat in Partidul National Taranesc. Dupa razboi, in 1946, a organizat o filiera clandestina de scoatere din tara a "dusmanilor regimului comunist", utilizata de legionarul Horatiu Comaniciu si de taranistul Sabin Manuila, pe care Craciunas i-a scos peste granita.
In februarie 1949, a fugit el insusi la Viena si de aici a ajuns, cu concursul lui Pierre Boullon (fost consul al Frantei in Timisoara) la Innsbruck. Acolo a fost anchetat vreme de cinci luni de serviciile secrete franceze, conduse de colonelul Blondel, prin intermediul lui Ica Tanase (care avea sa fie parasutat in Romania, prins in aprilie 1953 si executat pe 31 octombrie acelasi an la Jilava).
Craciunas a refuzat sa ofere date despre organizatiile de rezistenta din Romania, ca si despre filierele de evaziune peste granita, fapt care i-a atras suspiciunea anchetatorilor, dar si un regim de arest la domiciliu fara drept de corespondenta. Ulterior, intr-un raport scris catre CIA in 7 iunie 1957, dupa a doua "evadare" din Romania, Craciunas avea sa treaca sub tacere acest episod, pomenind doar ca in intervalul de cinci luni "a asteptat" primirea vizei. In fata anchetatorilor sai francezi, insista asupra faptului ca doreste sa intre in legatura numai cu o persoana care are directe legaturi la Comitetul National Roman de la Washington.
Ajuns in cele din urma la Paris, a luat legatura cu Romul Boila, pe care, de asemenea, il ajutase sa fuga din Romania. Acesta l-a pus in legatura cu maiorul Bazil Ratiu, consilier al Comitetului National Roman pe langa autoritatile americane, care l-a determinat sa accepte un curs de pregatire in Bavaria, pentru a se intoarce in tara cu misiunea de a reorganiza o retea de evaziune din tara. Craciunas a urmat acest curs incepand din noiembrie 1949, punand de comun acord cu instructorii sai un "program de recunoastere" si transmitere de mesaje prin anunturi la mica publicitate. Revenit in Romania pe 22 martie 1950, avea sa fie arestat de Securitate in Bucuresti, la 18 septembrie acelasi an. Dupa o detentie care a durat peste 4 ani, in care sustine ca a fost izolat in cea mai mare parte a timpului intr-o celula la Malmaison, Silviu Craciunas a reusit sa "evadeze", in 22 septembrie 1954, de la Spitalul din Burdujeni, unde se afla transferat sub paza de la Penitenciarul Suceava, pentru a fi tratat de plamani. A ajuns, dupa doi ani si jumatate in care a stat ascuns la Bucuresti, Cluj, dar si la Manastirea Vladimiresti, din nou in Occident. In 23 martie 1957 se afla la Viena, iar doi ani mai tarziu, in 1959, primea azil politic in Marea Britanie.
Aceasta este "biografia oficiala" a lui Silviu Craciunas. Realitatea este insa ca ea a fost confectionata de catre Securitate si, dupa cum sustin surse din fosta politie politica, pana si romanul The Lost Steps (Urme pierdute), care i-a atras faima in Occident, a fost "croit" cu material furnizat de laboratoarele Directiei de Informatii Externe a Securitatii. De fapt, Craciunas a fost racolat de serviciile secrete comuniste in imprejurarile incercarii sale de a pleca din Romania in luna martie a anului 1948.
In cursul anchetelor a fost supus la torturi dure, care i-au lasat urme in suflet si pe trup pentru toata viata. Se poate spune ca a devenit un agent credincios al Securitatii in urma unui proces de "reeducare" prin tortura similar celui ce avea sa se deruleze in inchisoarea de la Pitesti, cu diferenta ca maltratarile la care a fost supus au purtat semnatura ofiterilor de securitate. Referindu-se la el cu o oarecare admiratie, dar fara sa-i divulge decat numele de agent "Sandu", atata vreme cat Craciunas a fost in viata, fostul general de Securitate Neagu Cosma nota: "A trecut de partea noastra nu cu usurinta", dar a acceptat in cele din urma sa devina 'agent marsrutizat' al serviciilor de spionaj ale Romaniei comuniste. Ramanand ?loial in colaborarea sa, ne-a adus multe servicii". Dupa cum se va vedea, cantitatea si calitatea informatiilor oferite de Silviu Craciunas certifica aceste aprecieri.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO