Asa il numeste C. Stere pe Eugeniu Carada (70 de ani in 1906). Ne spune ca viata lui era la fel de regulata ca a lui Immanuel Kant. Pleca de acasa spre Banca Nationala vesnic la aceeasi ora si tot la o ora neschimbata se si intorcea. Era totdeauna imbracat la fel, fie iarna, fie vara: cu un fel de levita lunga, de culoare albastru-inchis.
Nu mergea niciodata cu trasura si niciodata pe Calea Victoriei. Relatii sociale nu avea. Nu se ducea in vizite si rar primea cate una. Nu mergea la spectacolele teatrale sau la concerte. Daca acorda audiente, o facea doar intre trei si patru dupa-amiaza. Fireste, toate aceste tabieturi cadeau in fata Bratienilor, oricand bineveniti in casa lui si la care se ducea o data pe saptamana, in aceeasi zi si la aceeasi ora.
Se nascuse la Craiova. Bunicul sau era din Macedonia. O copilarie zvapaiata si o tinerete numai zbucium. Parca regretand ca n-a prins si el zilele Revolutiei de la '48, ca prietenii sai mai mari I.C. Bratianu si C.A. Rosetti, il gasim intre radicalii cei mai de stanga din deceniile sase si sapte ale secolului al XIX-lea, implicat - si inca bine de tot - pana si in "Republica de la Ploiesti" a lui Candiano Popescu. Un foarte activ redactor la ziarul "Romanul". Prieten de incredere al lui Ion C. Bratianu, am zice un fel de membru al familiei acestuia, in mijlocul careia se afla la Florica, in Arges, la Bucuresti, la Paris, purtand de grija unui copil sau altuia, sfatuind, amestecandu-si vacantele sale cu acelea ale Bratienilor. Un fel de éminence grise a marelui sau contemporan.
Carada era o legenda vie pentru ca refuzase orice demnitate si situatie in stat. N-a vrut sa fie nici deputat, nici senator (de ministru nu mai vorbim). Ar fi putut fi orice, el care adesea inventa ministri uneori de cateva saptamani. Pentru ce refuzase el orice functie inalta? O explicatie ne da St. Antim, in portretele sale. Anume ca Eugeniu Carada ramasese toata viata republican. Intre el si I.C. Bratianu se crease o legatura ca aceea intre Mazzini si Garibaldi. Cel dintai fusese si ramasese republican, celalalt era un dinastic. Dar ambii lucrasera cu aceeasi ravna pentru unitatea si ridicarea Italiei.
Prin felul sau original de a fi, Carada starnise curiozitatea contemporanilor, mai ales a paturii politice. Cand toti alergau dupa favoruri si mariri, el trecea pe langa ele cu vadit dezinteres. Tot ce facea insa acest om putin ciudat era bine facut. Cand, dupa detronarea lui Cuza, armata tarii n-avea arme si munitii, I.C. Bratianu l-a trimis pe Carada peste hotare cu sarcina expresa de a le procura. Prin intermediarii sai, s-a pus in legatura cu o pasala turceasca de la sud de Dunare si mai multe slepuri au trecut fluviul la nord, aducand o mare usurare locotenentei domnesti. Impreuna cu Bratianu si Rosetti, secondandu-i pe cei doi, a creat osatura viitorului Partid National Liberal, instrumentul eficace al puterii liberale. Dupa Razboiul de Independenta, a fost cel care a secondat in plan economic opera politica a lui I.C. Bratianu.
A fost acela (daca n-ar fi fost el, ar fi fost altul, desigur, dar s-a intamplat sa fie el) care a creat Banca Nationala, a carei putere nu a incetat s-o sporeasca cu marea sa pricepere si forta de munca. Nu in calitate de guvernator al ei, ci in aceea de director si membru in consiliul de administratie, functie pe care i-o confereau actionarii, nu guvernul sau suveranul. Atat cat a trait, Carada a fost tot timpul adevaratul conducator al Bancii. Iar in toate cate s-au intamplat in Partidul Liberal, trebuie cautata vointa lui Eugeniu Carada. In ridicarea lui I.I.C. Bratianu in calitatea de sef, de pilda, actiunea lui a fost esentiala. Putini stiau ce facea el in biroul sau de la Banca Nationala. Adversarii au nascocit fel de fel de mistere si au creat in jurul lui o atmosfera de nepatrunderi si taine. Dincolo de toate, era o munca fara preget, o daruire putin obisnuita. Si nu doar pentru cauza liberala.
C. Stere povesteste ca s-a dus la el si i-a spus de intentia sa de a edita un ziar in Basarabia. Carada i-a sustinut intentia: "O natiune subjugata trebuie sa se ridice impotriva agresorilor, daca are sange in vine si e vrednica sa traiasca". Si apoi a adaugat: "Aveti tipografia si fondurile necesare? O gazeta nu se tine numai cu entuziasm!". Si mult mai tarziu a aflat Stere suma care ii fusese transmisa printr-un complicat sistem de viramente.
Adevarat cine a spus ca pana nu cunosti un lucru sau un om, nu trebuie sa te pronunti asupra lui.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
