La finalul unui an în care ICR Lisabona a fost partenerul celor mai prestigioase aşezăminte culturale portugheze, celebra Fundaţie Calouste Gulbenkian a găzduit, vineri 5 decembrie, concertul extraordinar dedicat Zilei Naţionale a României susţinut la Lisabona de ansamblul cameral Consonando Trio.
Nu este prima dată când ICR Lisabona reuşeşte să înscrie un eveniment românesc în stagiunea muzicală a celei mai selective instituţii culturale lusitane ci este şi finalul unei toamne în care, ca să cităm din discursul ţinut de Daniel Nicolescu, directorul ICR Lisabona în deschiderea evenimentului „Institutul Cultural Român a încercat să cucerească sufletul Lisabonei, nu doar cu insistenţa şi tenacitatea promotorului cultural, ci şi cu graţia şi înalta calitate a propunerilor artistice pe care le-a făcut publicului. Amintim doar câteva dintre ele: la Teatrul Naţional Dona Maria II a fost prezentă, pentru două reprezentaţii, trupa cebrului coregraf român Gigi Căciuleanu, Museu Nacional do Azulejo a găzduit şi încă mai găzduieşte remarcabila expoziţie de ceramică a Cristinei Bolborea (care s-a bucurat, până în acest moment, de prezenţa a mai mult de 40.000 de vizitatori), Casa Museu Fernando Pessoa aminteşte, şi în zilele acestea, încă, de preţuirea pe care plasticienii români i-o poartă marelui poet, iar Festa do Cinema Romeno, organizată împreună cu IndieLisboa la Culturgest, a împânzit oraşul cu sute de afişe şi bannere, care vorbesc despre excelenţa cinematografiei noastre.”
Iată aşadar, pe scurt contextul în care a urcat pe scena Micului Auditoriu de la Gulbenkian un Consonando Trio efervescent. Programul ales are meritul că a adus în prim plan o adevărată bijuterie din creaţia lui George Enescu, Sérénade lointaine pentru vioară, violoncel şi pian (1903), o piesă din păcate mai rar interpretată, în care reverberează o nostalgie ce respiră parfumul saloanelor aristocratice ale începutului de secol XX. Franz Schubert l-a însoţit muzical pe George Enescu la Fundaţia Gulbenkian cu Trio Es-Dur D 897 Notturno pentru pian, vioară şi violoncel şi Trio no. 2 in E flat major pentru pian, vioară şi violoncel op. 100. Membrii formaţiei camerale, Răzvan Suma (violoncel), Stefan Horvath (vioară Guarneri del Gesù), şi Toma Popovici (pian), trei dintre vârfurile incontestabile ale actualei generaţii a şcolii muzicale româneşti, au etalat un discurs muzical consistent, rostit cu virtuozitate şi construit cu atenţie şi sensibilitate. O fin gradată tensiune imprimată interpretării, caracteristică celor trei tineri maeştri, a electrizat o sală (arhiplină) care a ovaţionat la final minute nesfârşite.
Sub patronajul Fundaţiei Calouste Gulbenkian funcţionează cea mai prestigioasă sală de concerte şi cea mai valoroasă orchestră din Portugalia şi din lumea lusofonă. Fundaţia mai patronează un muzeu în care este expusă imensa şi extrem de valoroasa colecţie de artă a fondatorului, un Centru de Artă Modernă şi o Bibliotecă de artă. Organizează şi sponsorizează expoziţii, conferinţe, stagii, colocvii, cursuri şi alte programe educaţionale şi un număr important de publicaţii, precum şi manuale universitare şi toată gama de studii ştiinţifice. Orchestra Gulbenkian a fost creată în anul 1962 ca orchestră de cameră iar pe parcurs, graţie şi neobositului promotor al operei enesciene Laurence Foster, a devenit o orchestră simfonică de anvergură. Murray Perahia, Jordi Saval, Radu Lupu, sunt doar câteva dintre marile nume ale artei interpretative aşteptate să evolueze în această perioadă pe scena de la Gulbenkian.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
