A venit (sau, ma rog, a continuat cu mici sincope) primavara, ceea ce, pentru lumea teatrala, inseamna in primul rand Premiile UNITER. Nominalizarile, mai intai, apoi Gala si decernarea propriu-zisa a trofeelor. Sunt doua momente de maxima incordare emotionala, in special pentru oamenii cu pareri (si dispusi sa lupte pentru ele), oamenii care stiu cine merita si cine nu merita sa fie premiat, de ce, pentru ce, cand si cu cat. Nominalizarile s-au anuntat - ei au intrat in trepidatie. Si... exista, in teatrul romanesc, oameni fara pareri?
Pana si eu, care imi propusesem sa tratez subiectul cu indiferenta (socotind ca altele sunt, de fapt, chestiunile arzatoare din viata noastra teatrala), pana si eu, care va sa zica, simt nevoia sa ma pronunt pe tema data. Nu sunt si eu om (de teatru)?
E adevarat, agitatia pe care au starnit-o nominalizarile pentru 2006 intrece, parca, obisnuita rumoare ce se creeaza an de an la publicarea celor de noua ori cate trei titluri sau nume incadrabile in categoriile Cel mai bun spectacol, Cea mai buna regie, Cea mai buna scenografie, Cel mai bun actor in rol principal, Cel mai bun actor in rol secundar, Cea mai buna actrita in rol principal, Cea mai buna actrita in rol secundar, Cel mai bun critic si Cel mai bun debut. Sunt titluri si nume alese (teoretic, din intreaga oferta a tuturor scenelor romanesti in intervalul unui an calendaristic) de catre un juriu desemnat de UNITER si alcatuit, intotdeauna si exclusiv, din critici de teatru (tot teoretic, printre cei trei sau cinci "jurati" figurand adeseori si teatrologi "simpli", istorici si gazetari de teatru s.a.m.d.). Explicatia acestei (prea?) stricte specializari sta in faptul ca, prin natura profesiei, comentatorii actului scenic vad oricum mai multe spectacole decat altii, "scanarea" exhaustiva a afisului national anual fiind o operatiune practic imposibila. Pentru actuala editie a Galei Premiilor UNITER, selectia a fost operata de un juriu compus din Oltita Cintec, Alina Mang, Adrian Mihalache, Iulia Popovici si Nicolae Prelipceanu. Rezultatele deliberarilor lor au suscitat, cum spuneam, discutii mai aprinse si contestari mai vehemente decat in alte ocazii. De ce?
In mod ideal, componentii juriului de nominalizari (de preferinta, in afara oricarui repros profesional...) ar trebui sa formeze o echipa ai carei membri, chiar avand pareri diferite asupra unui spectacol sau a unui artist, sa poata comunica "pe aceeasi lungime de unda"; experienta a demonstrat ca, in asemenea cazuri, propunerile avansate au starnit relativ putine scandaluri, furii si lacrimi. Sau rasete. In schimb, daca "juratii" nu se inteleg ori, pur si simplu, nu se potrivesc intre ei, aparitia, pe lista nominalizarilor, a unor bizarerii, a unor accidente de gust sau, de-a dreptul, a unor absurditati este inevitabila: criticii sunt, prin excelenta, oameni cu pareri... Dincolo de asta, nominalizarile la Premiile UNITER constituie un soi de model pe care profesionistii judecatii il impun "restului lumii" teatrale: iata, acesta este teatrul pe care ar trebui sa-l faceti, procedati astfel si veti avea satisfactii morale si materiale majore.
Primul lucru ce sare in ochi la nominalizarile actuale este concentrarea admiratiei juriului asupra a doar opt spectacole dintre cele circa 200 realizate in Romania anului 2006 (si din care selectionerii afirma a fi "conspectat" peste 70). Aceste opt spectacole cu statut de repere valorice sunt: Vitamine de Vera Ion la Teatrul Mic (nominalizare: actrita Katia Pascariu, pentru debut), Krum de Hanoch Levin la Teatrul National din Timisoara (Andrea Tokay, rol secundar), Crima si pedeapsa dupa Dostoievski la "Bulandra" (Sorin Leoveanu, rol secundar), Hamletmaschine de Heiner Muller la Odeon (Marius Stanescu, rol principal), Vremea dragostei, vremea mortii de Fritz Kater la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu (Florentina Tilea, rol secundar si Andu Dumitrescu, scenografie), joi.megaJoy de Katalin Thuroczy la Odeon (Rodica Mandache si Constantin Cojocaru, roluri secundare, si Radu Afrim, regie), Iubirea Fedrei de Sarah Kane la Teatrul Clasic "Ioan Slavici" din Arad (Irina Wincze si Zoltan Lovas, roluri principale, Doru Pacurar, scenografie, plus Cel mai bun spectacol), Elizaveta Bam dupa Daniil Harms la "Bulandra" (Crina Muresan, rol principal, Vlad Ivanov, rol secundar, Dragos Buhagiar, scenografie, Alexandru Tocilescu, regie, plus Cel mai bun spectacol) si Purificare de Sarah Kane la Teatrul National din Cluj (actorii Anca Hanu si Cristian Grosu, debut, Andreea Bibiri si Andras Hathazi, roluri principale, Andrei Serban, regie, plus Cel mai bun spectacol). O operatie de aritmetica elementara induce, logic, concluzia ca Purificare, cu sase nominalizari, este, pentru anul 2006, spectacolul-model absolut. Nu reiau aici istoricul foarte palpitant al acestei montari, despre care cel mai neutru lucru ce se poate spune este ca a fost una controversata. I-as intreba doar pe membrii juriului daca socotesc ca exemplul pe care il impun astfel este unul ce ar trebui urmat; subliniez ca am in vedere estetica spectacolului, nicidecum ideologia piesei.
Lasand deoparte diferentele de optica si de gust (multe!), semnalez ca, prin insasi alcatuirea ei, piesa joi.megaJoy are roluri cu pondere egala, asa incat a desemna personajele jucate de Rodica Mandache si Constantin Cojocaru drept secundare e oarecum riscant (care ar fi cele principale?) si ca personajul jucat de Sorin Leoveanu in Crima si pedeapsa (Porfiri Petrovici), chiar daca in dramatizare e numit, generic, Anchetatorul, nu poate fi socotit secundar decat in gluma. In sfarsit, ca la Premiul pentru critica, premiu menit a remarca, tocmai, activitatea de profil curenta, concureaza Florica Ichim, pentru editarea unor volume de teatru, Miruna Runcan, pentru un proiect dramaturgic, si Liviu Malita, pentru coordonarea unor volume de documente, desi primele doua sunt critici activi. Este ca si cum un actor ar fi nominalizat nu pentru un rol jucat pe scena, ci pentru o aparitie intr-un serial tv sau intr-o reclama. Or, daca intr-un an performantele dintr-o anume "ramura" lipsesc, nu e mai bine sa se renunte la nominalizari pentru respectiva ramura, semnalandu-se astfel si decaderea ei calitativa?
...Lucru care, in cazul criticii, a inceput sa se vada cat de colo...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
