Autor al unui thriller ecologic care a dominat lista bestsellerurilor in Germania pentru mai bine de un an, scriitor tradus in 18 limbi, Frank Schatzing spune ca nu se inspira din nici un alt autor. Europenii s-au indragostit de romanul lui (Adancuri, Ed. RAO, 2007) pentru ca e o combinatie interesanta de science-fiction si thriller tehnologic. Scriitorul german vorbeste pentru prima oara cititorilor romani despre cum a aparut cartea, despre temerile lui si despre modul in care omul ameninta planeta.
- Va numarati printre cei care cred ca distrugerile provocate mediului de catre om vor duce la un dezastru iminent?
- Nu sunt dintre aceia care cred ca vom disparea de pe fata Pamantului dupa un bombardament provocat de noi insine. Evolutia ne-a invatat un lucru: lumea a progresat mereu dupa ce a fost zguduita de un dezastru. Cat timp nu au avut loc evenimente radicale, viata a stagnat sau s-a autodistrus. Omul este o specie foarte adaptabila. Pe de alta parte, cand o specie nu s-a adaptat circumstantelor schimbatoare, a fost maturata de evolutie. A te adapta inseamna si a actiona si a reactiona ca parte integranta a mediului. Noi n-am inteles inca faptul ca planeta noastra e un mare sistem ecologic, iar noi nu suntem decat o mica parte din el. Daca nu respectam celelalte componente ale sistemului si daca nu invatam cum functioneaza si interactioneaza, mai devreme sau mai tarziu vom fi eliminati.
- Care e, dupa parerea dvs., cea mai mare provocare cu care se va confrunta omenirea in urmatoarea suta de ani?
- Poate suprapopularea, exploatarea resurselor (titei), foametea din lumea a treia, incalzirea globala.
- De ce ati ales acest subiect pentru Adancuri si cat timp v-a luat documentarea pentru acest roman?
- La mijlocul anilor '90 am avut un vis in care am vazut un banc imens de pesti, de toate felurile, majoritatea parand periculosi, care inotau spre tarm. Mi-a fost clar ca planuiau ceva malefic. Apoi m-am trezit si mi-am zis ca asta e o idee excelenta pentru un thriller. Inchipuiti-va ca vietatile din adancul oceanelor s-ar organiza impotriva omenirii. Asa s-a nascut si intrebarea de ce si cum ar face-o. N-am vrut sa scriu prostii ezoterice, ca sa nu mai spun ca nu cred in vise. Unele sunt amuzante, altele nu, dar majoritatea sunt tampenii. Astfel ca mi-am petrecut trei sau patru ani documentandu-ma in timpul liber. Si am scris cartea numai serile si in timpul weekendurilor, pentru ca la acea vreme eram inca asociat si director de creatie la o agentie de publicitate.
- Un roman nu e bun decat daca exploateaza temerile, fobiile sau dorintele oamenilor?
- Cu siguranta!
- Problemele de mediu au devenit stiri de ani buni. Va asteptati ca interesul publicului referitor la acest subiect sa creasca sau sa scada in urmatorii ani?
- Interesul oamenilor va creste, pentru ca o multime de stiri pe care oamenii le-au vazut doar la TV vor deveni realitate chiar in propria lor ograda, iar asta inseamna ca oamenii chiar vor intelege si simti ceea ce se intampla si vor suporta consecintele.
- Romanul dvs. Adancuri nu este un roman "fast-food". Ati reusit sa-i faceti pe cititori sa reflecteze la evenimentele si situatiile gandite in paginile lui. Ati pus in scena batalia naturii impotriva omului intr-un scenariu care iti taie rasuflarea: in largul coastelor statului Peru dispare fara urma un pescar. Petrolistii descopera pe fundul marii organisme ciudate. Balenele din apele Columbiei britanice trec prin schimbari infricosatoare si incep sa atace ambarcatiunile. Cercetatorul Leon Anawak, specialist in comportamentul balenelor, presimte o catastrofa. Dupa cum stim, in Germania romanul a stat mai bine de un an in topul bestsellerurilor. Care au fost cele mai memorabile reactii pe care le-ati primit de la cititori dupa aparitia cartii?
- Cele mai notabile reactii au venit din partea unor oameni care au supravietuit tsunamiului din Indonezia, care citisera cartea si stiau ce trebuie sa faca si cum trebuie sa actioneze ca sa ramana in viata. Am primit niste scrisori incredibile din Indonezia si chiar m-am intalnit cu unii dintre cititori. Nimic nu se compara cu astfel de momente.
- Care a fost relatia dvs cu personajele cartii in vreme ce scriati? V-a placut un personaj mai mult ca altul, le-ati controlat dvs, v-au controlat ele?
- Intre mine si personajele din Adancuri s-a creat o relatie foarte stransa, care a durat multa vreme si dupa ce terminasem cartea. E greu sa iti iei la revedere de la cineva cu care ai parcurs cale lunga, dar e necesar sa renunti, pentru a putea crea si a trai in alte personaje, intr-o alta carte. Si da, uneori personajele ma controleaza ele pe mine.
- "Yrr" din ocean, cei pe care i-ati "creat" in carte sunt practic echivalentul extraterestrilor. Dumneavoastra personal credeti ca mai exista si alte forme de viata inteligente in univers?
- Da, mi se pare un lucru evident. Nu pot sa-mi inchipui ca mica noastra debara cosmica este singurul spatiu populat din univers. Cred ca, in anumite conditii, dezvoltarea vietii organice este programata. Sigur ca dezvoltarea vietii inteligente nu se intampla la fel de des ca dezvoltarea vietii simple, dar plec de la premisa ca exista varietate.
- Sunteti intr-adevar de parere ca cercetarea marina nu dispune de fonduri suficiente, in vreme ce pentru cercetarea spatiului cosmic se folosesc sume uriase? Credeti ca e important ca si cititorii dumneavoastra sa stie acest lucru?
- Nici cercetarea spatiului cosmic nu dispune de fonduri suficiente. Intrebarea este ce interese vitale pentru noi se leaga de cercetare. In general, sunt disponibile sume destul de mari, dar acestea sunt investite in cercetarea militara sau industriala. Cercetarea libera nu are mijloace suficiente la dispozitie nici pentru spatiu si nici pentru oceane. Pentru a reface populatia piscicola sau pentru a combate deversarile toxice in ape nu trebuie sa se cheltuie doar bani, ci sa se intervina si in domeniul intereselor politice.
- Care parte a cartii v-a provocat cel mai mult ca scriitor?
- Fascinanta e partea de documentare, partea in care vorbesc cu specialistii. Scrisul in sine e de fapt destul de plictisitor si cere multa disciplina.
- Ce scriitor v-a inspirat cel mai mult?
- Nu pot spune ca m-a inspirat cineva in mod deosebit. Adancuri este rezultatul tuturor cartilor pe care le-am citit si al filmelor pe care le-am vazut de-a lungul vietii, combinate cu personalitatea mea si cu preferintele mele. N-am incercat niciodata sa imit pe nimeni. Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu suta la suta Frank Schatzing.
- Ca scriitor de SF, cum credeti ca vor arata cartile viitorului?
- Ar putea fi un chip pe care il vom pune in placa de baza pe care o vom avea implantata sau un chip pe care il vom avea chiar in cap? E posibil. Personal, cred ca ceea ce cunoastem acum - cartile tiparite pe hartie - isi vor gasi iubitori si in viitor. Nimic nu se compara cu senzualitatea unei carti adevarate. Dar piata acestor carti se va restrange si se va concentra pe o anumita categorie de oameni. Cea mai mare parte a informatiei viitorului va fi digitala, ceea ce va fi foarte interesant, pentru ca noi insine si masinariile vom deveni una. Cartea vom fi noi!
Interviu realizat de Alina Bratu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
