Termenii care alcătuiesc limbajul economic îi pot da dureri de cap omului obişnuit: pârghie, securitizare, opţiuni, valoare mobiliară ipotecară, obligaţiuni garantate prin creanţe, obligaţiuni garantate ipotecar. În volumul Oameni versus pieţe. Economia pe înţelesul tuturor, autorul demonstrează că putem înţelege ceea ce se întâmplă pe Wall Street şi că majoritatea tranzacţiilor financiare internaţionale sunt similare cu cele care au loc în magazinul de la colţ. Paddy Hirsch traduce limbajul deseori derutant al finanţelor, ajutându-ne să înţelegem cu adevărat cum funcţionează pieţele.
Paddy Hirsch este producătorul emisiunii „Marketplace” difuzate la postul de radio destinat lumii afacerilor American Public Media. Este creatorul materialelor video postate pe internet „Marketplace Whiteboard” pentru care a primit premiul Webby în 2009. În 2011 a beneficiat de Knight Fellowship în jurnalism la Stanford University. În prezent locuieşte la Los Angeles, California.
Cuvântul bancă are semnificaţii diferite pentru oameni diferiţi. Pentru unii, o bancă este un loc unde se duc ca să împrumute bani. Pentru alţii, este un loc sigur unde să-şi păstreze economiile.
Aşa cum oamenii învaţă să împrumute şi să ia împrumut unul de la celălalt pe măsură ce cresc, la fel băncile au existat mai întâi pentru a da bani cu împrumut. De fapt, probabil că ele împrumutau bani cu mult înainte ca banii să fi fost inventaţi. Abia pe vremea vechilor greci şi romani bancherilor le-a venit ideea de a prelua depozite, pe lângă acordarea de împrumuturi. Până atunci, dacă aveai bani lichizi în plus, fie îi purtai asupra ta, fie îi ţineai încuiaţi acasă.
Roma, secolul VII î.e.n. O zi caldă de primăvară. Doi bancheri se întâlnesc lângă Porta Saturni.
Registrus Rapidus: Bună dimineaţa, Bonus! Cine sunt aceşti oameni care te însoţesc astăzi?
Bonus Voluminosus: Sunt gărzi de corp, Registrus. Să nu-mi spui că n-ai auzit de tâlharii care bântuie prin oraş?
Registrus Rapidus: A, da sicilieni, din câte mi s-a spus. Periculoşi indivizi. Bine că ţi-ai construit vistieria pentru aurul tău anul trecut.
Bonus Voluminosus: Hmm. Mi-ar plăcea să am destui bani s-o umplu.
Registrus Rapidus: Uite o idee. Acum că toată lumea din Roma e îngrozită că li se vor şterpeli monedele de sub pernă în miez de noapte, de ce să nu te oferi să le păstrezi banii?
Bonus Voluminosus: De ce aş vrea eu să fac asta?
Registrus Rapidus: Pentru că ai putea să-i împrumuţi unor oameni precum acel negustor, Afacerus. Am auzit că a împrumutat cinci sute de monede de aur pentru a dota o corabie, s-a dus cu ea în Africa şi s-a întors cu o cală plină de condimente pe care le-a vândut cu patru mii.
Bonus Voluminosus: Patru mii!
Registrus Rapidus: Incredibil, nu? Cine s-ar fi băgat în povestea aia?
Bonus Voluminosus: Mai spune-mi despre ideea asta.
Registrus Rapidus: Tu le promiţi clienţilor să le păstrezi aurul în siguranţă, păzit în vistieria ta. Numai că tu nu faci asta. Te răzgândeşti şi îl împrumuţi iar.
Bonus Voluminosus: Dar dacă toţi oamenii aceia îşi vor banii înapoi?
Registrus Rapidus: Toţi în acelaşi timp? Puţin probabil! Mai ales cu sicilienii ăştia prin preajmă; vor vrea să-l ţină în siguranţă. Nu, tu păstrezi zece sau douăzeci de procente din el în vistierie, ca să fii sigur că poţi să plăteşti câteva monede ici şi colo, când oamenii le vor cere. Dar restul merge direct la indivizi precum Afacerus. Nici nu-ţi dai seama când începi să te tăvăleşti în bani.
Bonus Voluminosus: Dar sicilienii ăia nu vor sta aici pentru totdeauna. Când vor pleca, oamenii vor mai vrea să-şi ţină banii lichizi în siguranţă, la mine?
Registrus Rapidus: Haide să-ţi spun ceva, dă-mi şi mie partea mea şi voi vorbi eu cu sicilienii. Să vedem, poate putem să-i mai ţinem puţin pe-aici!
Bancherii şi-au dat seama rapid că puteau să facă profituri frumoase investind banii pe care clienţii lor îi depuseseră la ei. Trebuiau să păstreze o anumită sumă de bani în mână, în caz că vreunul dintre clienţi voia puţini bani lichizi rapid, dar restul îl puteau împrumuta în schimbul unei rate a dobânzii sănătoase. Desigur, nu avea cum să treacă prea mult timp până când clienţii au înţeles că băncile aveau un trai uşor în modul acesta şi au hotărât că voiau şi ei ceva.
Canonus Rusticus: Neaţa, Bonus Voluminosus.
Bonus Voluminosus: Canonus! Ce bine arăţi! Viaţa de fiermier îţi prieşte, se vede. Ai venit în oraş pentru târg?
Canonus Rusticus: Da. Anul ăsta am primit o bucată frumoasă de argint pentru porcii mei.
Bonus Voluminosus: Mă bucur să aud. Cât vrei să depui?
Canonus Rusticus: Păi, depinde. Am auzit că tu faci un profit destul de frumos, folosind banii mei pentru a-i investi în comerţul cu condimente.
Bonus Voluminosus: Eu, ăăă... mda.
Canonus Rusticus: Uite ce e, din partea mea e în regulă, atâta vreme cât banii mei sunt la dispoziţia mea atunci când îi vreau. Dar dacă vrei să continui să îmi depun argintul la tine, vreau ceva în schimb. Să zicem două procente de dobândă pentru banii lichizi pe care îi păstrez în vistieria ta.
Bonus Voluminosus: Dar eu nu câştig decât...
Canonus Rusticus: Câştigi destul, Bonus, şi îţi permiţi să îmi plăteşti o mică parte din cât obţii din împrumutarea banilor mei lui Afacerus Oportunitus sau cine sunt cei cu care faci afaceri. Vreau două procente – sau altfel carpe diem şi mă duc vizavi, la Creditus Uniunus...
Iar odată cu asta, banca a preluat două roluri şi a devenit atât creditor, cât şi debitor. Astăzi, cele mai multe bănci funcţionează în acest mod, luând împrumut bani de la deponenţi la o rată a dobânzii şi împrumutându-i din nou la o altă rată a dobînzii mai mare. Şi băgând în buzunar diferenţa.
Aţi putea crede că din cauza aceasta băncile sunt foarte egoiste. Acestea plătesc rate ale dobînzii firave deponenţilor şi cer rate mult mai mari celor care vor să împrumute de la ele. În cele din urmă, ele sunt puternic concentrate asupra obţinerii unui profit pentru ele însele şi acţionarii lor. Împrumuturile pe care le acordă sunt o modalitate de a face bani.
Din fericire, dorinţa de profituri a băncilor lucrează în avantajul tuturor. Împrumuturile pe care băncile le acordă companiilor şi oamenilor fac de regulă foarte mult bine. Banii ne ajută să cumpărăm de toate, de la alimente la maşini şi case, şi ajută companiile să se extindă şi să facă angajări. Dacă oamenii sunt în măsură să împrumute (şi nu depăşesc limita), banii pe care ei îi împrumută pot contribui la creşterea afacerilor şi la crearea de slujbe, iar acesta este un lucru bun pentru toată lumea.
Mai există un beneficiu al dorinţei băncilor de a împrumuta bani pentru a face profit: împrumutarea creează bani. Din nimic!
Iată cum funcţionează această magie. Într-o zi, domnul Smith se duce la bancă şi depune un milion de dolari. Banca păstrează 10%, sau 100.000 de dolari, în cazul în care domnul Smith îşi vrea înapoi rapid o parte din bani.
A doua zi, doamna Jones merge la aceeaşi bancă şi cere un împrumut de 900.000 de dolari, ca să cumpere un avion privat. Banca îi acordă împrumutul. Dintr-odată, suma de bani din sistem aproape că s-a dublat. Există milionul de dolari pe care domnul Smith îl are în contul său bancar. Şi mai există împrumutul de 900.000 de dolari făcut de doamna Jones. Ambele reprezintă active – domnul Smith poate indica bilanţul lui de un milion de dolari în declaraţia sa, iar doamna Jones are o servietă plină cu bani – deci ambele sunt reale. Banca a transformat un milion de dolari în 1,9 milioane, uite-aşa!
Doamna Jones se duce la aeroport şi îi dă servieta cu bani domnului Sharif, de la Sharif Aviation. Domnul Sharif îi oferă doamnei Jones cheile de la un elicopter Bell 407 puţin folosit şi duce banii lichizi la banca sa. Banca pune 10% (90.000 de dolari) de o parte ca rezervă şi împrumută 810.000 de dolari unui producător de stofă care trebuie să cumpere unele echipamente noi. Fabricantul de stofă îi dă vânzătorului echipamentelor cei 810.000 de dolari. Acesta îi duce la banca lui, care păstrează 10% ca rezervă şi...
Aţi înţeles care este ideea. Cei un milion de dolari s-au multiplicat acum de peste trei ori, în termenii puterii lui de cumpărare. Însă în sistem nu au intrat nici un fel de bani noi – e tot doar un milion de dolari. Capacitatea băncii de a împrumuta acei bani, iar şi iar, este cea care creează un efect de contagiune în întreaga economie şi îmbunătăţeşte capacitatea tuturor de a cheltui şi de a creşte. A împrumuta şi a lua împrumut poate fi un lucru bun, cu alte cuvinte. Atâta vreme cât nu exagerezi.
Ceea ce înseamnă că băncile nu sunt chiar aşa de rele. Da, unele bănci – sau bancherii care le conduc – fac greşeli. Unii bancheri înşală, unii bancheri mint şi unii bancheri îşi asumă riscuri nebuneşti care periclitează economia globală. Dar cele mai multe bănci şi cei mai mulţi bancheri lucrează în beneficiul nostru reciproc, iar reţeaua de bănci a ţării a devenit o parte esenţială a economiei noastre, făcând să circule banii prin sistem aşa cum o inimă pompează sângele prin corp.
Mulţi oameni au senzaţia că sistemul financiar operează într-o lume diferită de cea în care trăiesc ei, dar de fapt acesta a devenit o parte integrantă din viaţa tuturor. Prin interacţiunea cu banca, cei mai mulţi dintre noi au un anumit fel de tranzacţie cu sistemul în fiecare zi, fie prin depunerea de bani, prin completarea unui cec, prin retragerea unei sume de bani de la bancomat sau prin utilizarea unui card de credit. Mulţi dintre noi interacţionăm cu banca mai des decât cu rudele noastre. Relaţia pe care o avem cu banca este importantă, acesta fiind şi motivul pentru care suntem atât de pretenţioşi atunci când o alegem. Unii vor să aibă posibilitatea de a face afaceri cu o persoană, aşa că se adresează unei bănci cu foarte multe filiale. Alţii vor acces rapid, aşa că devin clienţii unei bănci cu multe bancomate. Sau mai există cei care fac multe tranzacţii online, aşa că se reped la o bancă cu cea mai bună platformă de internet. Relaţiile cu banca noastră presupun, toate, cerinţe diferite, dar există o solicitare comună: încrederea.
Avem încredere în banca noastră că este eficientă. Avem încredere în banca noastră că îşi respectă obligaţiile relaţiei cu noi. Avem încredere că băncile vor acorda împrumuturi unor oameni care vor plăti dobândă în mod regulat şi vor restitui banii atunci când împrumutul ajunge la scadenţă. Avem încredere în ele că vor fi în măsură să ne dea banii înapoi atunci când avem nevoie de ei. Acesta este motivul pentru care atât de multe bănci din America au cuvântul încredere în denumirea lor.
Uneori băncile demonstrează că nu se poate avea încredere în ele. Ele pot să facă investiţii proaste, şi chiar le fac. În criza americană a economiilor şi împrumutului din anii ’80 şi ’90, băncile au împrumutat mult prea mult unor proiecte imobiliare fără şanse, care nu au reuşit să facă nici un fel de bani. În anii care au precedat criza financiară, băncile au cumpărat obligaţiuni ipotecare care aveau defecte fundamentale, fiind sortite aproape sigur eşecului. În ambele cazuri, imediat ce oamenii au auzit că băncile lor au făcut investiţii prosteşti, au încercat să-şi recupereze banii.
Fragment din volumul Oameni versus pieţe. Economia pe înţelesul tuturor de Paddy Hirsch, în pregătire la editura Polirom, colecţia „Economie şi societate”. Cuvânt înainte de Kai Ryssdal. Traducere de Ciprian Şiulea
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
