Acesta este titlul uneia dintre cele mai faimoase lucrări (oaglomerare de tuburi de insecticid Flytox, foto 1) ale lui Arman.Un plastician vizionar şi contrariant, despre care nu s-a vorbitprea mult în ultima vreme, şi căruia acum (septembrie 2010 -ianuarie 2011) i s-a organizat o uriaşă reprospectivă (210 lucrări)la Musée Beaubourg (cel mai vizitat muzeu francez alături de Branlyîn 2009). Probabil unul dintre cele mai importante evenimente dinzona artelor plastice europene din ultimul trimestru al anului încurs.
Arman (Armand Pierre Fernandez) s-a născut pe 17 noiembrie 1928la Nisa, dintr-un tată spaniol, deţinătorul unei averi uriaşe,construită graţie unor prospere fabrici de textile şi risipită încâteva săptămâni din pricina crah-ului de pe Wall Street, din 1929.La dimensiuni mai modeste, comerţul tatălui continuă în treimagazine din Nisa. Fiul reţine din această experienţă a negoţuluipatern aglomerările de cutii, rafturile înţesate cu marfă, capetelede sfoară şi munţii de hârtii de amabalaj. Artistul devine obsedatde legea seriilor, de repetarea nevrotică a obiectelor identice şipune bazele "noului realism", realizând produse artisticeseriale.
Începând cu 1959 (anul când strânge, într-un singur cadru, "unbuchet" de becuri electrice"), Arman va crea nenumărate cutiitransparente, pline cu multiple exemplare ale unui acelaşi tip deobiect. Dispuse otova, precum în piesa amintită în titlu, aranjateca într-un puzzle, cu piesele perfect îmbucate ca în "Masacrulinocenţilor II" (1961) sau cu minuţie de colecţionar, ca în"Masacrul inocenţilor I" (1960).
Pe măsură ce lucrează, Arman descoperă noi tehnici. Iar arta saevoluează, păstrând însă în centrul atenţiei obiectul ca punct deplecare. Un obiect pe care-l face să explodeze, pe care-l taie, pecare-l decupează sau îl arde, pe care-l striveşte cu ciocanul, îlconcasează şi apoi îl repară, aşezându-l, alături de alteleasemenea, într-o ordine fals aleatorie. Iată acest "Infinity oftypewriters and Infinity of monkeys, and Infinity of time, 19162",foto 4), de dimensiuni uriaşe, care aşază maşini de scris(Remington, Underwood, L.C. Smith) în rafturi, pe un fond roşu, şicare se constituie într-un basorelief al scrisului modern,mecanizat, dar capabil încă să işte poezie, ca în titlullucrării.
Arman le Francais, cum îşi mai spunea, a fost bun prieten cu YvesKlein (celui căruia Centrul Pompidou i-a dedicat o retrospectivă lafel de generoasă în 1997), scandalosul geniu al nudurilor albastre.Acesta spunea despre sine că este "paznicul vidului", iar despreamicul său Arman că este "mumificatorul cantitativismului" (în1959, Arman golise lada de gunoi a soacrei sale într-un cub desticlă, începând astfel munca asupra plinului ca un răspuns lagolul lui Klein). Mumificatorul a murit în 2005, la New York,lăsând în urmă un nesfârşit cortegiu de fideli, de admiratori, decolecţionari ai operelor sale (fie particulari, fie muzee) şi,desigur, de negustori, care îi adună lucrările, precum o făceatatăl artistului cu mărfurile de băcănie. Fără număr..., dar lapreţuri care-ţi taie răsuflarea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
