Pe bancnota de 200 de lei (emisa in 1992), figura lui Grigore Antipa apare intre batlani si valurele simbolice, lucru cat se poate de potrivit pentru un naturalist care si-a facut un titlu de glorie din studiul faunei existente in Delta Dunarii si in biosistemul Marii Negre. Nu era o greseala nici daca simbolurile ar fi fost altele, bunaoara scoica uriasa Tridacna gigas, sau chiar dinoteriul. Desi exemplarele acestea n-au mai fost descoperite de el, ele constituie fala Muzeului de Istorie Naturala "Antipa" din Bucuresti.
Valvele scoicii de care am pomenit au impreuna 184 kg, incat te poti gandi cu infiorare la molusca aceea formidabila care isi revarsa "muntele" de carnuri frematatoare in interiorul lor protector, pe vremea cand mai era vie pe fundul Oceanului Indian. Un asemenea exemplar rarisim provine, presupun, din valoroasa donatie a rasinareanului Hilarie Mitrea care, in calitatea sa de medic in armata coloniala olandeza, a calatorit pe la 1869 prin arhipelagul indonezian (Kalimantan, Sumatra, Sulawesi si Papua Noua Guinee). Daruita muzeului bucurestean, colectia a ramas impachetata in lazile sale din 1882 pana dupa 1893, cand director ajunge Grigore Antipa. Competent si meticulos, acesta o va pune treptat in valoare. In ce-l priveste pe Deinotherium gigantissimum, scheletul i-a fost dezgropat in jurul lui 1890 langa satul Manzati (Vaslui) de catre geologul si paleontologul Gregoriu Stefanescu, director si el, in vremea aceea, al Muzeului de Istorie Naturala. Antipa a mutat uriasa fosila din Laboratorul de Geologie al Universitatii din Bucuresti in cladirea noua a muzeului, acolo unde poate fi admirat si astazi, schelet reconstruit dupa deteriorarile grave suferite la cutremurul din 1977. Atunci, zguduit de fortele telurice, s-a daramat pur si simplu, imprastiindu-se in nenumarate sfaramaturi.
Nascut la Botosani, in 1867, Grigore Antipa si-a facut studiile universitare la Jena cu celebrul Ernst Haeckel, mare promotor al teoriei darwiniste si aparator indarjit al acesteia de atacurile detractorilor ei. Specializat in ecologie (disciplina creata chiar de savantul german), in zoologie si oceanografie, naturalistul nostru avea sa-si inceapa cercetarile in Franta, la statiunile de biologie marina din Roscoff, Banyuls si Villefranche-sur-Mer. La Banyuls-sur-Mer urma sa-si dezvolte cercetarile proprii si Emil Racovita, pe care prestigiul participarii sale la expeditia antarctica a vasului "Belgica" l-a propulsat chiar in functia de director-adjunct al Laboratorului marin "Arago" din localitate. Cu Racovita, Grigore Antipa fusese de altfel coleg de liceu la Iasi, amandoi avandu-i ca profesori pe eminentii Grigore Cobalcescu, Petre Poni si A. D. Xenopol.
Interes pentru lumea apelor a dovedit de tanar. Doctoratul si l-a luat ("summa cum laudae") pe baza unei teze despre asa-numitele meduze fixate (familia Lucernaridae). O asemenea meduza fixata, descoperita cu prilejul unor cercetari intreprinse la Capri, in Italia, a primit numele de Capria sturdzii (trimiterea suna foarte "moldoveneste") si este citata in toate contributiile romanesti sau staine ce i se dedica lui Antipa.
A intemeiat scoala romaneasca de hidrobiologie si ihtiologie. Interesul pentru cercetarea Marii Negre i s-a concretizat intr-o expeditie de noua luni (in 1893), pe care a efectuat-o in contextul unor initiative similare din tarile riverane. Pentru aceasta explorare stiintifica, regele Carol I i-a pus la dispozitie crucisatorul "Elisabeta". Ca urmare, a descoperit specii noi de pesti, descrise in unele din cele peste 110 lucrari publicate, intre care o pozitie privilegiata au Fauna ihtiologica a Romaniei (1909), Pescaria si pescuitul in Romania (1916), Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si politice (1921), Regiunea inundabila a Dunarii inferioare (1927), Marea Neagra (1941). Om practic, a elaborat o lege a pescuitului in Romania, atat de eficienta, incat a fost preluata si de alte tari. Sprijinit tot de regii Carol I si Ferdinand, a elaborat de un plan de exploatare rationala a pescariilor din lunca si delta Dunarii, care in zece ani a dublat productia de peste si de icre negre, imbunatatind substantial si viata pescarilor grupati in "cherhanalele cooperative" din lunca si delta Dunarii. Oricat n-ar vrea unii sa creada, dar regimul comunist a preluat (dupa moartea initiatorului) "sistemul Antipa", dezvoltandu-l pana in 1965. Si alte initiative pe termen lung ale lui Grigore Antipa au avut de suferit. Prin straduintele sale, la Tulcea a fost creata o statiune de hidrobiologie, iar la Constanta un institut de biooceanografie, cu doua rezervatii si statiuni de cercetari, la Agigea si la capul Caliacra. O initiativa paradoxala reusea la un moment dat sa inmormanteze aceste focare de cercetare stiintifica specializata, admitand totusi transformarea Institutului Biooceanografic din Constanta in Statiunea de Cercetari Maritime si Proiectari Piscicole, inglobata ulterior in Institutul Roman de Cercetari Marine.
Inscris temeinic intre creatorii muzeologiei moderne, "omul de pe bancnota" a reusit o performanta in domeniu cum rar se mai poate constata: numit la conducerea Muzeului de Stiinte Naturale de insusi Take Ionescu, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice din 1893, Grigore Antipa a exercitat aceasta functie timp de 51 de ani, pana la moartea sa survenita in 1944, ceea ce e o uluitoare performanta administrativa, dar si un mare noroc. A fost initiatorul dioramelor, acele montaje de flora si fauna pe care si acum le vedem in muzeu, intelegand dintr-o privire cum putea arata planeta noastra in diferite perioade geologice, de la silurian si carbonifer la neozoic, iar in ce priveste societatea umana, de la epoca postglaciara pana la aspectele diferentiate geografic ale timpului prezent. Stiinta, considera Antipa, nu este facuta numai pentru savanti. Rolul sau "democratic" este de a deschide mintile tuturor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
