10 ani a fost campion naţional la patinaj viteză. De 20 de ani deţine un record la juniori care nu a fost încă depăşit. Eduard Novac este un om născut campion. Şi un om care nu s-a lăsat oprit după ce un accident stupid l-a forţat să-şi încheie cariera în sportul de performanţă. Şi-a învins handicapul şi acum pedalează în fiecare zi zeci de kilometri alături de sportivi profesionişti. De multe ori ajunge la finish înaintea lor.
Eduard Novak. Un campion mondial. Parcurge în fiecare zi zeci de kilometri pe bicicletă. Se antrenează. Până aici, nimic ieşit din comun. Aşa fac toţi sportivii, toţi campionii. Numai că Eduard Novak este un altfel de campion. În vestiar îşi pune proteză specială din carbon, nu mai foloseşte pantoful de ciclism. Pedalează şi se mişcă în fiecare clipă cu ajutorul unei proteze de carbon. S-a apucat de sport la începutul anilor 80. Şi repede a urcat pe podium.
"Până la 20 de ani am făcut patinaj viteză. Am fost 10 ani campion naţional la rând. Toate recordurile de juniori au fost ale mele. Am venit pe locul 10 la campionatul mondial de juniori. Eram considerat un talent la patinaj viteză... În 96 mergeam la un concurs în Italia şi am avut un accident destul de stupid, am lovit un parapet cu maşina, un parapet care era dinainte lovit şi a intrat în maşină şi mi-a retezat laba piciorului. Atunci a trebuit să-mi iau rămas bun de la cariera de patinator..."
Se plimbă de multe ori pe patinoarul pe care se antrena, locul unde medaliile au venit una după alta. Tot universul s-a prăbuşit atunci, toată munca, tot efortul au fost distruse într-o clipă.
Dar nu a putut să stea locului. Ceva dinlăuntru nu-i dădea pace. "Eu tot timpul în viaţa mea aveam în mine un foc. Voiam să fac ceva să fiu altfel. Consider că avem o singură viaţă şi trebuie să dovedim ce putem şi să facem ceva cu viaţa noastră şi o trăiesc la maxim." Se apucă de ciclism. Uşor nu i-a fost, aşa cum nu-i este nici acum.
Soţia ştie cel mai bine câtă suferinţa este în spatele fiecărei medalii.
O parte din rutina zilnică: petrece 2 ore pe un cadru, dând la pedale. O muncă epuizantă, un efort pe care îl vezi, dar îl simţi şi înţelegi abia atunci când urci în şa.
Doi ani i-au trebuit să-şi revină după accident. Nu suporta gândul că totul s-a sfârşit. Avea nevoie de competiţie.
Nu a renunţat şi a făcut o echipă de profesionişti, în care a strâns sportivi din mai multe ţări. Iar medaliile au început să curgă.
Acum se antrenează alături de campionii Moldovei, membri în echipa sa.
Cu echipa a câştigat mai multe concursuri naţionale şi internaţionale, la profesionişti. Singur are însă mai multe medalii de aur la paraciclism, competiţii destinate persoanelor cu dizabilităţi. "În momentul actual, pentru România am 8 medalii la campionatele mondiale. Dintre care 3 medalii de campion mondial şi un argint la paralimpiadă." Ultima medalie de aur a fost câştigată în februarie la mondialele de la Los Angeles.
Din sport nu se câştigă, iar medaliile sale de aur nu sunt răsplătite aşa cum ar trebui de statul român. Aşa că împreună cu soţia a început o afacere cu proteze. "Păi, dacă şi eu purtam şi trebuia să mă duc la altă firmă, mi-a venit uşor ideea că de ce să nu fac eu... pentru mine."
Vorbeşte degajat despre necazul prin care a trecut. Pentru el, nu e un handicap, ci pur şi simplu, aşa s-a întâmplat, aşa a vrut viaţa.
Eduard Novak este un campion, cu multe medalii, care nu s-a lăsat îngenuncheat, un campion care a învins în lupta cu soarta. A muncit mult şi mai trage pentru că are planuri mari. Se pregăteşte pentru paralimpiada de la Londra, unde va lupta împotrivă unor noi concurenţi, dar în primul rând va lupta cu el. Pentru a depăşi o nouă limită.
Reportaj difuzat de Protv în emisiunea "România, te iubesc!" din 8 aprilie 2012
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
