Ziarul de Duminică

Onoarea aparţine bărbaţilor, ruşinea – femeilor/ de Elisabeta Lăsconi

Onoarea aparţine bărbaţilor, ruşinea – femeilor/ de...

Autor: Elisabeta Lasconi

09.01.2014, 23:52 902

Onoarea şi ruşinea se distribuie diferit în lumea tradiţională musulmană, de aici se nasc interdicţii şi tragedii. Ele se adâncesc când familia părăseşte satul şi trăieşte într-un mare oraş, se acutizează în cazul imigranţilor  ajunşi într-o capitală europeană şi duce la confruntarea dintre mentalităţi şi civilizaţii. Tot mai des, prozatorii scrutează dramele, căutând rădăcina răului şi a nenorocirii, pe măsură ce fenomenele intră în dezbaterea presei: crime de onoare, familii destrămate şi destine distruse.

Elif Shafak îndrăzneşte de la un roman la altul să atingă probleme dureroase, punctele nevralgice. În mod sigur, perspectiva ei curajoasă o explică detaliile biografiei: a avut parte de o educaţie cosmopolită, propria mamă a crescut-o singură, a trăit în mai multe ţări şi oraşe, a făcut studii în Turcia, dar predă la o universitate americană, are mintea deschisă atât spre trecut, cât şi spre prezent. Nu se teme de subiecte incomode: genocidul armenilor prezent în Bastarda Istanbulului, căutarea identităţii în Cele patruzeci de legi ale iubirii, problema kurzilor în Onoare

Onoare este un roman senzaţional şi profund totodată: povestea unei familii urmărită de-a lungul a trei generaţii. Porneşte de la prezent spre trecut, într-un zig-zag al timpului şi spaţiului, de la Esma, care aşteaptă ieşirea fratelui ei din închisoare, unde ispăşeşte o crimă de onoare: şi-a ucis mama, convins de relaţia ei amoroasă cu un străin şi, mai ales, convins că este datoria lui de bărbat să şteargă ruşinea.

Dar Esma este fiica lui Pembe, care ajunge să trăiască în Londra, după un periplu ce porneşte din satul kurd de lângă Eufrat, o duce la Istanbul şi apoi în capitala britanică. Ea a lăsat-o în sat pe sora geamănă Jamilia, care se transformă în vrăciţa locului, fecioara înţeleaptă chemată  la naşterile grele, cu pricepere de tămăduitoare. Cele două fac parte din şirul de fete care au provocat disperarea mamei, Naze dornică să aibă un fiu. Gemenele au privilegiul educţiei, fiind trimise de tată la şcoală, învaţă limba turcă.

Destinele gemenelor se împletesc, legătura puternică se răsuceşte datorită căsătoriei – Adem Toprak o vrea pe Jamilia ca soţie, dar ierarhia familiei şi o istorie încâlcită legată de o răpire îl conving să o accepte pe Pembe. Adem Toprak însuşi duce povara unei drame de familie: mama l-a părăsit fugind cu alt bărbat, tatăl îl umileşte mereu. Bărbat slab se sustrage datoriei faţă de familie prin patima jocului de cărţi şi atracţia faţă de o dansatoare de bar.

Primul născut al lui Pembe este un fiu, răsfăţat peste măsură de mamă, alintat ca „sultan” şi „prinţ”, are şi nume de cuceritor, rostit diferit: Askander în kurdă, Iskender în turcă, Alex în engleză. Are energie şi carismă, dar este prins între dorinţa de libertate şi cutume străvechi. Abia în închisoare se eliberează de frustrările care mocneau în el, înţelege şi ce înseamnă libertatea, deşi îl bântuie stafia mamei. Esma şi Yunus, sora şi fratele, sunt cei ce reuşesc să depăşească barierele invizibile şi să se integreze.

Frumuseţea romanului o dau poveştile celor trei generaţii de femei. Suferinţa trăită de Naze când naşte nu o fată, ci două, se transformă în revoltă mută, refuză să le dea nume fetelor, până când ajunge la trei bătrâni înţelepţi ai satului, care găsesc soluţia. Jamilia şi Pembe trăiesc copilăria cu micile întâmplări miraculoase, în umbră pândeşte tragedia surorii mai mari. Ea aduce ruşine asupra familiei, când fuge cu un medic şi se întoarce nemăritată, iar familia o primeşte, dar mama vitregă îi lasă în casă funia ca să se sinucidă şi să spele astfel pata de pe onoarea familiei.

Tensiunea vine din deriva familiei Toprak în Londra: tatăl tot mai confuz şi înstrăinat de ai lui, mama în derută, silită să lucreze ca să-şi poată creşte copiii, care ies din copilărie spre adolescenţă, căutându-şi calea. Romanul, construit ca mozaic de poveşti pline de culoare şi farmec, deschide porţile spre lumea kurzilor, despre care cititorii ştiu încă mult prea puţin.

 

Elif Shafak, Onoare, traducere din limba engleză de Ada Tanasă, Editura Polirom, Iaşi, 2013, 388 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO