• Leu / EUR4.9250
  • Leu / GBP5.7274
  • Leu / USD4.7278
Ziarul de Duminică

Orchestra Naţională Radio, la Balcic, într-o seară de vară/ de Virgil Oprina. GALERIE FOTO

Orchestra Naţională Radio, la Balcic, într-o seară de vară/ de Virgil Oprina. GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

Autor: Virgil Oprina

08.08.2013, 23:47 35

Chiar dacă traversăm o epocă în care reducerile bugetare de tot felul îndeamnă către o încremenire a proiectelor, Orchestra Naţională Radio continuă – deşi stagiunea s-a încheiat – să susţină un program plin de evenimente şi presărat cu călătorii.

Ultima ispravă – după turneul din China în cadrul Shanghai Spring International Music Festival – consemnează prezenţa în cadrul concertului de deschidere a celei de-a IV-a ediţii a unui festival de vară, Balchik Classic Days, sub bagheta dirijorului ei principal, Tiberiu Soare şi avându-i ca solişti de violonistul Gabriel Croitoru şi pe pianistul Horia Mihail într-un program integral Mozart.

Ceea ce merită a fi scos în evidenţă, este nu atât succesul – deşi a fost un mare succes – acestui desant cultural românesc la Balcic, cât modul în care această generaţie de muzicieni aflată în jurul vârstei de 40 de ani, căreia îi aparţin nu doar dirijorul şi soliştii, ci şi nucleul de bază al Orchestrei Naţionale Radio înţelege să onoreze apartenenţa la categoria celor mai valoroşi artişti ai momentului din România, fără a încerca în vreun fel să nege valorile altor generaţii.

Adevărul este că acest tip de turneu, fie el de mai mare sau mai mică întindere, desfăşurat în plin sezon estival într-o staţiune „de profil” este de regulă privit cu o oarecare mefienţă de către cei de acasă, de la colegi, la simple cunoştinţe. Ceea ce se omite în astfel de cazuri, este tocmai faptul că într-un loc în care tentaţiile de relaxare sunt mai evidente, cu atît mai mari sunt eforturile de voinţă ale celor care – indiferent de condiţii – seara urcă pe scena de concert în forma lor maximă, îmbrăcaţi elegant şi cu instrumentele „perfect acordate”.

Aşa s-a întâmplat şi la Balcic, un loc în care, în prezenţa unui romantism oriental de o factură cu totul specială, se impune – oarecum contrastant –, o prezenţă turistică românească pe cât de masivă, pe atât de puţin dispusă să observe astfel de subtilităţi. Acolo, în seara concertului desfăşurat în aer liber în spaţiul dintre două hoteluri s-au adunat şi s-au încântat cu muzica lui Mozart mai bine de cinci sute de spectatori.

Violonistul Gabriel Croitoru, aflat în cadrul stagiunii trecute în poziţia de solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio a creat încă de la primele note ale Concertuluinr. 5 în la major pentru vioară şi orchestră o stare reconfortantă de elevaţie spirituală şi de percepţie a unui univers ideatic făcut accesibil cu mare artă chiar şi pentru cei neobişnuiţi cu sala de concert. Am mai scris despre modul unic în care Gabriel Croitoru prin maniera sa de interpretare reuşeşte să se facă prietenul ascultătorilor săi, dar această calitate iese şi mai puternic în evidenţă într-un spaţiu neconvenţional în care atragerea şi respectiv menţinerea atenţiei publicului (mai ales atunci când vorbim despre prima piesă din program) este mult mai dificil de obţinut decât în sala de concert. Având în orchestră şi în dirijorul Tiberiu Soare parteneri alături de care s-a aflat alături adeseori în ultima perioadă, Gabriel Croitoru a dat din nou, cu generozitate, măsura talentului său, obţinând, alături de colegi, primele ropote de aplauze ale serii.

A urmat Concertul nr. 12 în la major pentru pian şi orchestră, o achiziţie nouă în repertoriul pianistului Horia Mihail şi interpretată de acesta cu nedisimulată bucurie. Am avut şansa de a-i putea urmări o parte din apariţiile scenice din ultima perioadă şi pot să afirm – cu riscul de a ficonsiderat subiectiv – că atunci când ”concură toate” Horia Mihail este unul dintre cei mai fermecători povestitori ai solisticii româneşti la ora actuală. Gestul său pianistic leonin, imperial, nu este doar o simplă figură coregrafică cu efect la „damele sensibile”, ci are acoperire în modul în care este adâncită lectura textului, proprie acelui gen de artist care-şi fixează praguri foarte înalte atunci când abordează o lucrare muzicală.

Sonorităţile calitative ale orchestrei, perfect adaptate – experienţa şi-a spus cuvântul – condiţiilor de sonorizare care nu au sabotat, ci, din contră, au ajutat actul artistic, gestul dirijoral eficient, precis, dar nu sec, ci în permanenţă îmbogăţit cu sugestia atmosferei, au însoţit şi cel de-al doilea acompaniament, marcând la sfârşitul concertului un crescendo al aplauzelor, datorat şi numărului spectatorilor care avea să sporească – cei drept în linişte – aproape pe tot parcursul programului, cei care se opreau din plimbarea lor pe faleză nemaiplecând până la final.

Simfonia nr. 29 în la major, spumoasă, înnobilată de reuşitele membrilor Orchestrei Naţionale Radio, narată cursiv şi incitant de dirijorul Tiberiu Soare dirijorul principal al Orchestrelor şi Corurilor Radio, a fost un excelent exemplu de lucru în echipă. Acest concept, ajuns la noi pe filieră nord-americană, deşi adesea golit de conţinut prin raportarea sa la valorile specific balcanice, îşi găseşte – din fericire – o acoperire tot mai valabilă în această perioadă în cadrul echipei artistice şi manageriale a acestui departament de elită al radioului public. Deloc lăsată la voia conjuncturii, distribuţia meritocratică a generaţiei de patruzeci de ani (în medie), aflată acum în deplinătatea forţelor sale artistice la Orchestra Naţională Radio, incluzând echipa de solişti şi pe dirijorului principal al acesteia, Tiberiu Soare, demonstrează că merită toate incurajările, putând garanta succesul unor ambiţioase proiecte viitoare.

Am plecat de la Balcic cu convingerea că dacă edilii micuţei staţiuni bulgăreşti de pe malul Mării Negre au găsit interesantă organizarea de patru ani a unui festival de vară de muzică clasică, modelul ar putea funcţiona şi pe litoralul românesc.

Chiar dacă argumentul succesului unei astfel de întreprinderi şi anume acela că s-ar aduna lumea „ca la urs” sună trist în esenţă, în cazul organizării cu discernământ şi competenţă a unui astfel de proiect şi în România, beneficiile de imagine nu ar întârzia să apară, pentru că – aşa cum a fost cazul şi la Balcic – cheia succesului stă de fapt în valoarea artiştilor aflaţi pe scenă.

 

Fotografii de Virgil Oprina

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9250
Diferență: -0,1197
Ieri: 4.9309
Azi: 4.7278
Diferență: -0,2363
Ieri: 4.7390
Azi: 5.7274
Diferență: -0,2421
Ieri: 5.7413
Azi: 5.0120
Diferență: -0,2706
Ieri: 5.0256