Vorbim astazi despre orfanii cu parinti, despre sutele de mii de copii care au cel putin un parinte departe. O intreaga generatie care creste suferind de dorul mamei sau al tatalui. Dupa patru ani, ne-am intors la copiii din campania "Tu stii ce mai face copilul tau?". Pe unii i-am gasit fericiti alaturi de parinti, pe altii sperand la ceva mai bun. Din pacate insa cei mai multi fac inca parte din generatia copiilor lasati singuri acasa. Cu acordul celor ce-i au in grija, copiii ne-au vorbit despre traumele lor.
Pe unii i-am gasit casatoriti la varste la care ar fi trebuit inca sa se joace, pe altii muncind dupa ce au abandonat scoala. Povestile lor puse unele langa altele reflecta drama unei intregi generatii: cea a copiilor lasati singuri acasa.
In urma cu patru ani isi traiau singuratatea impreuna: Iulian, Ionut si Elena. Unul langa altul. Fara parintii lor plecati in lume sa le faca un rost. Azi, pe ulita satului i-am regasit doar pe Elena si Iulian. Ionut nu mai locuieste acolo. Parintii s-au intors si l-au luat in Italia. Ionut e un copil fericit acum. Este cel mai bun la invaratura din clasa lui si aproape ca a uitat anii in care, singur, isi cauta echilibrul alaturi de prietenii lui din sat.
Iulian a ramas insa in casa bunicilor. L-am gasit tacut, inert, absent, ilustrand perfect drama orfanilor cu parinti. Povestea lui, presarata cu lungi drame legate de moartea tatalui, de plecarea mamei, de furii, excese, esecuri si depresii, ne descrie destinul unui copil pentru care daca nu se intervine acum poate fi pierdut. 
In 2005 tatal a plecat in Italia. A muncit, a adunat bani si a ridicat o casa, casa lor. In anul in care ar fi trebuit sa se intoarca si sa se mute acolo, a murit intr-un accident pe o sosea din Italia. La scurt timp de la inmormantare mama a decis si ea sa plece in Italia. Sunt patru ani de cand copilul aude aceeasi motivatie. Inca o mai crede. Sau poate refuza sa creada ca mama are alte motive pentru ca nu s-a intors. Mama s-a stabilit in Italia. Acolo, a cunoscut un roman cu care are acum o relatie. Iulian s-a trezit peste noapte cu un frate si cu gandul ca mama va ramane departe. Cel putin o vreme. Insa nimeni nu-i va putea inlocui tatal. Puternic marcat de disparitia lui, copilul a suferit trauma dupa trauma si s-a transformat putin cate putin, devenind ceea ce specialistii numesc astazi tineri cu personalitate destructurata. Iulian a bifat aproape toate simptomele: esec scolar, depresie, instrainare fata de familie si prieteni. N-a vrut sa vorbeasca despre sentimentele lui si singurele reactii au fost cele de revolta. Anul trecut, cand mama a venit de Craciun acasa, Iulian a avut o reactie care a socat pe toata lumea. A scos tabloul tatalui, pe care a refuzat ani de zile sa-l priveasca, si si-a amenintat mama ca se omoara. Nu vrea sa vorbeasca despre el, despre fricile sau dorintele pe care le are. Refuza sa comunice si s-a inchis in lumea lui. Speriata, bunica l-a dus la psihiatru si la psiholog. Baiatul a luat tratament pentru depresie timp de o luna si jumatate, si a facut cateva sedinte de psihoterapie. Daniela Mihalcea, psihologul baiatului, vorbeste despre starile lui si descrie un nou simptom indentificat de specialisti la copiii care cresc fara parinti. "Sufera de depresii - un sindrom mai nou e alexitimia care consta in imposibilitatea sau neputinta exprimarii verbale a emotiilor." Are o lume a lui fantezista in care se refugiaza pentru ca acolo gaseste sprijin.
Criza economica n-a intors prea multi romani acasa.Se tem ca odata ajunsi in satele lor vor piede si suta de euro pe care reusesc sa o puna deoparte intr-o luna ca sa le trimita copiilor bani.
Oficial, din datele declarate autoritatilor, 25.000 de copii din Romania au ambii parinti plecati la munca in strainatate, neoficial insa numarul este mult mai mare. Un studiu UNICEF arata acum trei ani ca 126.000 de copii cresc fara ambii parinti si jumatate dintre ei erau mai mici de 10 ani. Ce efecte are acest lucru asupra dezvoltarii lor? "Tulburari de comportament, fuga de la scoala, consum de droguri."
Iulian pare un copil pierdut. Nimic nu-l bucura si nimeni nu-i poate sterge suferinta. Inca iubeste fotbalul si inca mai viseaza sa devina un mare sportiv asa cum isi dorea tatal lui. In rest, isi traiste copilaria cu speranta ca intr-o zi mama lui va fi langa el. Iulian stie ca exista copii care au ajuns in centre de plasament dupa ce rudele n-au putut sa aiba grija de ei. Sunt aproape 4.000 care isi astepta parintii in case de copii. Ne despartim de Iulian nu inainte de a ne cere sa-l ajutam sa caute pe internet strada pe care a murit tatal lui. Nu stie de ce sau poate nu vrea sa ne spuna. Ramas in lumea lui Iulian isi astepta salvarea care nu poate veni decat de la mama lui. Pe care inca o asteapta sa se intoarca si sa ramana. Asa cum i-a promis.
Peste drum de casa lui o gasim pe Elena. Acum patru ani ne povestea trista ca mama a lasat-o in fara casei spunandu-i ca se duce la primarie. Ani de zile a astept un semn de la ea. Anul asta l-a primit. Mama a cautat-o si s-au intalnit. Dupa cateva zile petrecute impreuna, mama s-a reintors in Italia. N-a dat nici o explicatie pentru absenta ei, iar Elena s-a multumit sa se bucure pentru scurt timp de senzatia ca n-a uitat-o de tot. Ca inca mai are mama, ca poate sa le rada in nas celor ce radeau de ea. Venirea mamei i-a schimbat doar imaginea in fata celorlalti copii, in sufletul ei insa nu s-a schimbat nimic. De cand a plecat, mama a mai dat doar un telefon. In schimb tatal o cauta mereu. Acum e in Italia, inceara sa faca rost de bani sa-i trimita ca s-o tina la liceu. Si fratele ei e e tot acolo. Elena isi aminteste ca dupa ce a aparut in campania "Tu stii ce mai face copilul tau?" tata a venit acasa. A luat-o in Italia si a incercat asa cum a putut el sa o tina aproape.
Un an a stat in Italia. Ar fi vrut sa ramana, dar a inteles ca nu se poate. Elena e un copil care nu cere nimic, dar care in sufletul ei ascunde traumele ce i se citesc pe chip. O fetita mare, careia in urma cu patru ani i-am remarcat zambetul ca o grimasa, acelasi zambet care astazi ascunde o mare suferinta.
Elena stie ca putin ii lipseste sa fie pe deplin fericita. Ar fi suficient ca tata sa fie langa ea. Sa nu mai adoarma cu gandul ca va ramne singura dupa ce bunica, batrana si bolnava, nu va mai fi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
