Ziarul de Duminică

Orgoliile mizere/ de Stelian Ţurlea

Orgoliile mizere/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

19.10.2012, 00:09 359

Mi-am făcut un obicei din a nu interveni în disputele publice culturale, atâta timp cât concep şi răspund de acest ziar în care, de doisprezece ani, oricine, indiferent de opiniile politice, a putut scrie, în limitele decenţei, şi în care sute de oameni de cultură de toate orientările au fost intervievaţi. De foarte multe ori am semnalat, sub o formă sau alta, aberaţiile la care se ajunge uneori în viaţa culturală, din partizanat politic, din motive absolut personale, din orgolii înainte de orice. Acum apare încă una, de-a dreptul revoltătoare.

Îndată după schimbările de la conducerea Institutului Cultural Român au început câteva campanii de denigrare a unor oameni de cultură care au culminat cu cea îndreptată împotriva lui Mircea Cărtărtescu. S-a întâmplat şi cu alţii la fel - Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Andrei Pleşu, Mircea Mihăieş, Andrei Cornea, între cei notorii. Dar ce se petrece cu Mircea Cărtărescu mi se pare că întrece orice limită. E acuzat că şi-a sporit faima doar pentru că "regimul Băsescu" ar fi băgat bani în el, că a fost tradus preferenţial în străinătate, că tirajele acestor traduceri au fost confidenţiale, prin urmare banii publici ar fi fost irosiţi, că ar fi profitat de burse oferite una după alta tot pe bani publici şi multe alte gogomănii, cum este aceea că ar fi (sau ar fi fost) agent al unor servicii secrete. Chiar nu pot înţelege cum oameni de cultură sunt capabili să susţină asemenea stupizenii - pentru că între cei care o fac se găsesc chiar oameni de cultură şi nu numai ziarişti năimiţi, cum sunt din ce în ce mai mulţi în presa de azi, mai ales în audiovizual, spre imensa mea dezamăgire, după o viaţă trăită în acest domeniu (şi într-o altă atmosferă, cu alte principii). Mi-a fost dat să aud nu numai atacuri nepermise, infame, grobiene, ilogice, dar şi de o murdărie fără seamăn. Din fericire, o parte a breslei scriitoriceşti a răbufnit şi a sărit în apărarea scriitorului, victimă a "hingherilor culturali", cum se exprima Vladimir Tismăneanu. Sunt convins că în spatele multora dintre atacuri se află motive politice şi neputinţa de a-l fi oprit pe romancier din a susţine, întotdeauna cu argumente şi cu exprimări memorabile, prin urmare convingătoare, un preşedinte pe care atacatorii de acum îl detestă. Nu despre acestea vreau să vorbesc, nici de micimea celui care îl atacă pe cel aparent mai lipsit de puteri atunci când nu reuşeşte să ajungă la cel mai mare.Vreau să vorbesc despre cei, din păcate destui, care, simţind un moment favorabil, nu-şi mai pot ţine în frâu, cum au făcut-o ani la rând, invidiile, ranchiuna, în cele din urmă ura pentru talentul lui Cărtărescu, succesul, drumul său admirabil. Despre asta e vorba când se traduc cărţi. Niciunul dintre cei care se plânge şi se revendică chipurile victimă a neapariţiei pe alte meridiane nu are nici pe departe succesul lui Cărtărescu chiar în plan intern. Adevărul acesta este uitat, acoperit cu magma de pizmă şi de ocări. Niciunul dintre aceia nu poate accepta că oamenii de cultură, ca oricare alţii, nu sunt egali între ei, nu vor fi niciodată, şi cineva va fi întotdeauna mai talentat, mai citit, mai tradus, mai premiat, mai aproape de elogiile lumii, oricât venin s-ar vărsa asupra lui. Am discutat despre asta nu o dată, la acordarea premiilor breslei.

Acum, însă, reacţiile lor ar fi lesne catalogate de un psihiatru drept patologice. Orbirea pasiunii politice aruncă, din nefericire, lumea literară într-o mlaştină în care vom suferi cu toţii. Ştiu că nedumerirea mea va fi privită cel puţin cu îngăduinţă, că revolta mea va fi catalogată ca partizană, că apelul meu la coerenţă cade în gol, că vor exista atacuri mediocre din partea mediocrilor, dar nu mă pot împiedica, prima oară după decembrie 1989, să gândesc că aşa se vor fi petrecut lucrurile la începutul anilor '50. E de neînţeles cum am ajuns aici din orgolii personale. La fel de bine ştiu că nimeni dintre acuzatori nu va recunoaşte vreodată motivele ascunse şi vor continua să spună că ieşirea lor la rampă este spre binele cetăţii. Ştim de mult că l'enfer c'est les autres...

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO