Vorba asta de duh ce ar trebui să exprime hotărârea şi opţiunea extremă a omului puternic, care nu face compromisuri, care-şi asumă curajos orice consecinţă a faptelor sale, a fost aplicată la orice colţ, mai însemnat, de stradă: bucureşteanul iese din farmacie pentru a intra la bancă sau invers. Farmaciile (cam cinci-şase reţele, dar nu voi menţiona nume pentru a nu crea invidii) au ajuns să se înghesuie în toate cartierele, la parterul aproape tuturor mega-blocurilor, cu filialele de bănci (tot cam cinci-şase), făcând concurenţă serioasă caselor de pariuri sau de jocuri mecanice. Nu am sesizat în nicio altă capitală europeană o asemenea aglomeraţie de farmacii şi bănci, cu toate că în ţările respective activitatea bancară şi sănătatea populaţiei se ridică la nişte cote la care noi abia le visăm.
Văzând puzderia de farmacii (care sunt cele mai curate localuri) şi bănci (doar cu unul sau două ghişee) omniprezente în toate intersecţiile (de cartier sau chiar centrale), secondate cu succes - din punct de vedere al frecvenţei - de casele de pariuri sportive şi Plafaruri (acestea din urmă mai mult prin pieţe şi coşmelii termopanate), un inocent străin de România ar putea trage concluzia că bucureştenii sunt cei mai sănătoşi şi mai bogaţi europeni: ei îşi permit să cumpere oricând medicamente sau produse de întreţinere pentru orice problemă ar avea, deoarece au un excedent financiar ce implică numeroase operaţiuni bancare şi, în plus, câştigă zdravăn la jocuri şi meciuri de tot felul. Ridicolul acestei concluzii va rămâne la libera apreciere a fiecărui cititor.
Prin alte părţi însă, spaţiile aşa-zis comerciale au un cu totul alt profil predominant: loisir-ul. Cuvânt magic, puternic cosmopolit şi puţin folosit, care în "bucureşteană" (sic) s-ar putea traduce prin banala "distracţie" sau şi mai "românescul" (din nou sic!) hobby. Aşadar, ceea ce am văzut în alte oraşe româneşti sau europene sunt micile cârciumioare (purtând numele de bistro, pub, restaurant, coffee-shop, bar, etc, cu sau fără terasă sau mese-n stradă), magazinaşe cu tot felul de fantezii sau produse uzuale de îmbrăcăminte, încălţăminte, podoabe, lucruri de care ai nevoie în casă etc., librării, ce-i drept, mai rar, brutării (dar nu turceşti, ci cu multe produse de patiserie); în schimb destul de frecvente sunt băcăniile cu tot ce-ar avea nevoie un pensionar ce nu mai poate merge cu maşina până la hipermarket sau pentru cumpărăturile de ultimă oră ale unui slujbaş care ajunge târziu acasă de la serviciu. Cu alte cuvinte, acolo domină magazinele ce asigură traiul bun şi confortabil, acoperind nevoile esenţiale ale vieţii de zi cu zi, micile plăceri accesibile oricui. Desigur, toate acestea sunt grupate în anumite zone, pentru ca nu cumva gălăgia sau freamătul inevitabil al cumpărătorilor să afecteze liniştea sacrosanctă a cartierelor de locuit, la colţul cărora abia dacă se poate zări, totuşi, un magazin de pâine.
În Bucureşti, însă, nivelul de trai este foarte ridicat, la fel cum este şi preocuparea pentru sănătatea personală. Ca urmare, există o superabundenţă de bănci, cu bancomatele aferente ce rămân adesea fără cash (lumea are nevoie de bani la piaţă, nu?), medicamentele, cremele şi spray-urile sunt accesibile la tot pasul (ceea ce, paradoxal, nu diminuează nici numărul de feţe gălbejite şi palide din metrou şi nici mirosurile neplăcute din autobuze şi tramvaie), iar hiper-marketurile, desigur tot la cererea consumatorilor, au părăsit periferia oraşului şi se apropie pas cu pas de centru. Se trăieşte bine-n Bucureşti, tovarăşi!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
